de Ştefania Băcanu şi Daniel Şuta
Cine nu îşi doreşte o zi în care să stea, pur şi simplu? Să se bucure de ore fără presiune, fără cerinţe, fără solicitări şi fără nevoile altora? Astfel de momente sunt normale şi binevenite, dar, dacă se întind pe termen lung, ar putea genera o problemă, pentru că lipsa unei activități sau plictiseala ne pot îmbolnăvi pe termen lung. Vorbim despre Sindromul Boreout, sindromul muncii peste limite, care s-a transformat într-o plictiseală absolută, din cauza izolării generate de pandemia de SARS-CoV-2.
Cei afectaţi se simt „nebăgaţi în seamă”
Izolați în case aproape un an, cu restricţii peste restricţii şi schimbări de strategii, cel puţin o dată pe săptămână, oamenii, cei mai mulţi dintre noi, şi-au pierdut demult cumpătul şi echilibrul, şi, afectaţi emoţional, au reacţionat. Au început să se plângă de lipsa activităţii, de monotonia de la locul de muncă şi de plictiseala care a pus stăpânire pe vieţile lor, în toate sectoarele. Practic, în această perioadă, munca a fost singurul refugiu, singurul sector în care oamenii puteau să se considere utili, responsabili, provocaţi, „băgaţi în seamă”. Or, dacă oamenii s-au simţit nefolosiți la capacitatea intelectuală maximă sau munca a fost extrem de monotonă, s-a instalat Sindromul Boreout, o afecţiune emoţională, generată în timpul pandemiei, tot mai des întâlnită în rândul adulţilor. Aceştia s-au plâns că nu găsesc nimic de făcut, că nu fac nimic util la serviciu şi că le lipsesc întâlnirile cu prietenii, mersul la cumpărături sau simpla plimbarea în parc. Sindromul Boreout se manifestă cu o stimă de sine scăzută, ceea ce reprezintă primul pas spre depresie.
Alimentaţia şi orele meselor nu mai sunt controlate
Sindromul Boreout este un fenomen care, la prima vedere, pare complet inofensiv. De regulă, munca puțină, fără responsabilitate ridicată şi bătăi mari de cap, este combinația perfectă, mai ales pentru cei care lucrează foarte mult şi care abia mai au timp să se ocupe de familie şi de celelalte responsabilităţi private. Numai că, pe termen lung, această libertate şi lipsă de activitate creează aspecte negative nebănuite pentru cei care le experimentează. Într-o primă fază, va dispărea dorinţa de muncă, plăcerea de a merge la serviciu sau de a te apuca de treabă, pentru cei care şi-au mutat biroul acasă. Apoi, lipsa obiectivelor și instalarea dezinteresului pentru propria activitate aduc frustrări majore care, la rândul lor, fac loc depresiei, apatiei și problemelor de concentrare. Această senzație cronică poate decurge dintr-o varietate de motive: lipsă de planificare, acapararea celor mai interesante sarcini de către alți colegi, supracalificarea sau limitările impuse de conducere, atunci când angajatul încearcă să inoveze. De asemenea, o pregătire slabă a angajaților poate avea o influență și poate conduce la părerea că el, angajatul, prin comparaţie cu ceilalţi colegi mai bine instruiţi, este inutil și că nu-și va face treaba aşa cum ar trebui, chiar dacă ar fi capabil să o facă. Există şi oameni fericiți şi împăcaţi cu acest stil de viaţă, cu monotonia cu care se confruntă, dar, în astfel de cazuri, intervin alte aspecte, poate, şi mai grave. Din lipsă de ocupaţie, se fumează și se bea mai mult, iar mesele devin haotice şi în exces, ceea ce poate duce la dependenţe greu de controlat sau la supraponderabilitate.
Sportul şi meditaţia relaxează organismul
Nu vorbim despre o boală incurabilă, ci despre o afecţiune care poate fi controlată, atât timp cât este conştientizată şi se doreşte vindecarea. Primul pas trebuie făcut de angajatori, pentru că sănătatea mentală bună a angajaţilor este esenţială pentru buna funcţionare a activităţii companiei. Ignorarea nevoilor angajaților, subestimarea lor și neacordarea atenției sugestiilor pe care le au înrăutățesc mediul de lucru. Apoi, angajatul trebuie să se organizeze singur, în aşa fel încât să îşi facă timp pentru el, adică, să-și separe viața de la serviciu de cea privată. Are nevoie de ieşiri cu prietenii, cu familia şi mai ales de activităţile care, odi- nioară, îi făceau bine. Dacă nu a practicat niciun sport, e bine să înceapă, la fel şi meditaţia, pentru că sunt două activităţi care ajută organismul în perioade de stres şi de oboseală. O altă variantă este terapia. Dacă simțiţi că aveţi nevoie de ajutor profesionist, psihologul este cea mai la îndemână soluţie. Vă va asculta şi vă va indica tehnici de relaxare, în funcţie de nevoile şi de plăcerile personale. Şi nu în ultimul rând, pregătirea unei liste de obiective pe termen mediu-lung poate fi de un real folos. Gândiţi-vă serios la ce aţi vrea să obțineţi într-un timp scurt și, apoi, la obiectivele pe termen lung, după care luaţi deciziile necesare pentru a obține ceea ce vă doriţi. O astfel de listă, de planuri, vă va pune la treabă şi nu veţi mai avea timp nici să vă plictisiţi, nici să vă simţiţi inutili.
Este opusul Sindromului Burnout
Sindromul Boreout este opusul Sindromului Burnout și îi afectează pe cei care nu se mai simt utili sau nu sunt suficient de solicitaţi la locul de muncă, instalându-se, astfel, plictiseala şi dezinteresul. Pe termen lung, aceste aspecte se pot dezvolta şi transforma într-o adevărată nemulţumire, depresie şi alte probleme de natură emoţională. Sindromul Boreout reprezintă una dintre aceste afecţiuni, generate de insatisfacţia de la locul de muncă. Confundat de foarte multe persoane, Sindromul Burnout este exact opusul. Acesta are legătură cu suprasolicitarea de la serviciu și apare la persoanele care lucrează excesiv, de cele mai multe ori, peste program, fapt ce duce la anxietate ridicată și stres emoțional. Ele sunt supuse la o epuizare mentală extraordinară, lucru ce, la rândul său, produce panică. De partea cealaltă, Sindromul Boreout se bazează pe sentimentul de plictiseală, de „stat degeaba”, cauzat de lipsa împlinirii așteptărilor legate de locul de muncă şi apare atunci când activitatea personală este aproape inexistentă, când angajatul nu este solicitat îndeajuns şi ajunge să nu-şi mai vadă rostul în acel loc.