de Ştefania Băcanu şi Sorin Dumitrescu
Una dintre cele mai întâlnite cauze de infertilitate în rândul bărbaţilor, varicocelul reprezintă o dilataţie a venelor cordonului spermatic, ca urmare a tulburărilor funcţionale în drenajul sângelui venos de la nivelul testiculului. Frecvent, această afecţiune apare la testiculul stâng, într-o proporţie de 98%. De regulă, varicocelul apare după vârsta de 30 de ani şi, foarte rar, în rândul bărbaţilor trecuţi de 50 de ani.
Varianta simptomatică apare, de regulă, după 35 de ani
Varicocelul se traduce prin dilatarea ortostatică a venelor din plexul pampiniform, secundară refluxului venos renospermatic şi poate îmbrăca două forme clinice: varicocelul primitiv şi varicocelul simptomatic. Prima formă este frecvent întâlnită la bărbaţii tineri, îndeosebi între 15 şi 35 de ani, predominant localizat pe partea stângă, rareori regăsindu-se şi în hemiscrotul drept. Frecvenţa cea mai mare a varicocelului pe partea stângă se explică printr-o serie de aspecte: vena spermatică stânga se varsă în vena renală, în unghi drept, vena spermatică dreapta se varsă în vena cavă inferioară, formând un unghi ascuţit, deschis caudal, în dreptul vertebrei lombare L2. O altă cauză este faptul că vena spermatică stânga are valve ostiale, în 60% dintre cazuri, iar cea de pe partea dreaptă, în aproape 90% dintre cazuri. În plus, vena spermatică stânga este cu 10 centimetri mai lungă decât cea dreaptă. În ceea ce priveşte varicocelul simptomatic, sau secundar, acesta poate să apară la ambele testicule, ca urmare a unei afecțiuni ce produce un obstacol în curgerea sângelui din venele spermatice. De cele mai multe ori, această formă este des întâlnită la bărbații trecuţi de 35 de ani.
Ecografia de scrot este necesară pentru clarificare
Umflarea sau durerea la nivelul testiculului, dar şi diferenţa de mărime dintre testicule sunt semnale de alarmă că trebuie să vă programaţi la un consult de specialitate. De cele mai multe ori, varicocelul este depistat la examinarea clinică a testiculelor, dar nu poate fi întotdeauna simţit sau văzut şi pot fi necesare teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului. De regulă, medicul urolog recomandă ecografia de scrot sau de testicul. Investigaţiile imagistice ajută la măsurarea venelor spermatice şi permit o evaluare detaliată şi exactă a afecţiunii. Odată stabilit diagnosticul, medicul urolog va clasifica varicocelul, în funcţie de mărime. La gradul 0, acesta se mai numeşte „varicocel subclinic”, pentru că, deşi se vede pe ecografie, nu este detectabil fizic. În stadiul I, varicocelul este palpabil, simţit la examenul fizic, atunci când pacientul efectuează manevra Valsalva, adică creşterea presiunii intraabdominale, prin respiraţie, astfel încât, vasele de sânge să se mărească în dimensiune. În gradul II, varicocelul este palpabil, chiar şi atunci când nu este efectuată manevra Valsalva, iar în gradul III, afecţiunea este vizibilă şi suficient de mare, cât să provoace deformarea scrotului.
Apar dureri locale, greu de suportat
Simptomatologia varicocelului este destul de ştearsă, aproape inexistentă, în unele cazuri. Vorbim despre senzaţia de tensiune şi de greutate la nivelul testiculului, mai ales după eforturi fizice, senzaţia de testicul greu şi durere surdă prelungită, în urma contactului sexual. De asemenea, creşterea în volum a varicozităţilor este extrem de lentă. În cazul varicocelelor mari, bolnavul acuză dureri locale, deseori, greu de suportat, însoţite de tulburări trofice testiculare şi ale tegumentului scrotal. Pot apărea, în cazuri mai rare, dar grave, flebita spermatică şi chiar tromboze cu acţiune nefavorabilă asupra viabilităţii testiculului. Cea mai întâlnită complicaţie pe care o poate da varicocelul este sterilitatea la vârsta adultă, deoarece este afectată mobilitatea spermatozoizilor. Varicocelul este prezent la 35%, până la 44% dintre bărbaţii cu infertilitate primară şi la un procent între 45% şi 81% dintre cei care au infertilitate secundară. Un varicocel poate cauza contracţia testiculului afectat, iar cea mai mare parte a testiculului cuprinde tubuli seminiferi, care produc sperma. Atunci când apare un varicocel, testiculul se micşorează şi se înmoaie. Nu este clar ce cauzează micşorarea lui, dar valvele care funcţionează defectuos, permit sângelui să se adune în vene, ceea ce poate duce la creşterea presiunii în vene şi expunerea la toxinele din sânge, care pot provoca leziuni testiculare.
Problemele anatomice cresc presiunea la nivelul venelor
Din păcate, nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la apariţia varicocelului, dar, tot mai mulţi specialişti cred că apare ca urmare a insuficienţei valulelor venoase, ce împiedică circulaţia normală a sângelui şi determină lărgirea venelor. Acest fapt provoacă leziuni la nivelul testiculului şi poate duce, în timp, la agravarea fertilităţii. O altă cauză o reprezintă şi problemele anatomice, ce cresc presiunea la nivelul venelor. Varicocelul poate apărea și din cauze anatomice, endocrine, constituționale sau funcționale. În ceea ce priveşte factorii de risc în formarea acestei dilatații, aceştia țin de statul în picioare prea mult timp, creșterea presiunii abdominale, în caz de efort fizic exagerat, ori strănut, predispoziție constituțională ereditară sau dacă peretele venos este slab calitativ. Deoarece varicocelul este o afecțiune caracterizată de inflamarea și dilatarea venelor de la nivelul scrotului, boala este foarte asemănătoare cu venele varicoase ce apar pe picioare.
„Abordul chirurgical pe calea inghinală şi subinghinală reprezintă metoda cea mai utilizată“
Tratamentul trebuie făcut cu mare atenţie. Dacă varicocelul nu duce la dureri mari, medicul urolog recomandă, în cele mai multe cazuri, evaluarea ecografică anuală, însă, dacă există simptomatologie severă, este indicat tratamentul chirurgical, mai ales în cazul bolnavilor cu varicocel vizibil şi palpabil asociat cu infertilitate. În ceea ce îi priveşte pe bolnavii cu varicocel asociat cu impotenţa sexuală, înaintea operaţiei, vor fi examinaţi neurologic, psihiatric şi endocrinologic. De asemenea, li se vor face teste care vor atesta diferite grade de disfuncţie erectilă, cât şi spermograma, pentru a documenta o eventuală infertilitate deja instalată. Abordul chirurgical pe calea inghinală şi subinghinală reprezintă metoda cea mai utilizată, iar rezultatele sunt bune. Parametrii analizei spermei se îmbunătăţesc în 60%-80% dintre cazuri, iar rata sarcinii, după intervenţie, variază între 30% și 50%.