de Ştefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Tratamentul la domiciliu este o practică implementată în mai multe ţări europene şi, uşor, uşor ajunge şi în România. Lista îngrijirilor medicale acasă este decontată de CNAS şi cuprinde o serie de proceduri, în funcţie de necesităţile pacientului. Dorica Dan (medalion), preşedinte al Asociaţiei Române de Cancere Rare, ne-a vorbit despre tratamentul la domiciliu, în ce constă, cine poate beneficia şi ce demersuri pot face pentru a fi scutiţi de taxe.
„Scopul este ameliorarea vieţii”
- Ce este tratamentul la domiciliu?
- Îngrijirile medicale la domiciliu sunt acordate de un personal calificat direct la locuinţa pacientului, în urma unei solicitări sau a indicației medicului specialist. Scopul acestui concept este, pe lângă cel de a reduce costurile generate de spitalizarea continuă inutilă, şi cel de a ameliora calitatea vieții pacienților.
- În ce constă, ce presupune?
- Tratamentul la domiciliu diferă în funcție de nevoile pacientului. Lista îngrijirilor medicale la domiciliu decontate de CNAS face parte din Anexa 1 la ordinul 318 al Ministerului Sănătății din 7 aprilie 2003 şi cuprinde: evaluarea iniţială, evaluarea de etapă, la trei luni pentru cazurile acute, la şase luni pentru cazurile cronice, şi ori de câte ori este necesar, dacă planul de îngrijire la domiciliu cuprinde precizări în acest sens. Monitorizarea parametrilor fiziologici (temperatură, respiraţie, puls, tensiune arterială, diureză, scaun, toaleta pacientului cu probleme medicale şi/sau imobilizat), manevre terapeutice (administrarea medicamentelor per os, intravenos, intramuscular, subcutanat, intradermic, intravezical pe sondă vezicală, prin perfuzie endovenoasă, pe suprafaţa mucoaselor, pe se- ringă automată, peridural pe cateter), măsurarea glicemiei cu glucometrul, recoltarea produselor biologice (sânge, urină, materii fecale), clismă cu scop evacuator, clismă cu scop terapeutic, alimentarea artificială pe sondă gastrică sau nazogastrică şi pe gastrostomă, spălătură vaginală, masajul limfedemului, efectuarea de mobilizare, aplicaţii medicamentoase, utilizarea colacilor de cauciuc şi a rulourilor pentru evitarea escarelor de decubit, schimbarea poziţiei, tapotaj, fizioterapie respiratorie pentru evitarea complicaţiilor pulmonare, efectuarea de mobilizare, masaj, bandaj compresiv şi aplicaţii medicamentoase pentru evitarea complicaţiilor vasculare la membrele inferioare fac parte din lista tratamentelor ce se pot efectua la domiciliu. De asemenea, se fac tehnici de îngrijire chirurgicală: îngrijirea plăgilor simple şi suprainfectate, îngrijirea escarelor multiple, a tubului de dren, a canulei traheale, suprimarea firelor, monitorizarea dializei peritoneale, îngrijiri paliative, kinetoterapie individuală, logopedie individuală, examinare şi evaluare psihologică. În cazul pacienților cu boli rare putem vorbi despre anumite tratamente injectabile sau perfuzabile care presupun eliberarea lor din spital, instruirea personalului medical care efectuează aceste terapii, monitorizarea pacientului în anumite cazuri specifice şi supravegherea stării pacientului pentru o anumită perioadă de timp, ce poate fi de câteva ore.
„Beneficiarii sunt persoane cu afecţiuni acute şi/sau cronice asigurate”
- În ce condiţii se poate beneficia de un astfel de tratament?
- Beneficiarii îngrijirilor medicale la domiciliu sunt persoane cu afecţiuni acute şi/sau cronice asigurate, care prezintă un anumit nivel de dependenţă şi o capacitate limitată de a se deplasa la o unitate sanitară în vederea asigurării îngrijirilor ambulatorii recomandate de medici.
- Ce boli pot fi tratate acasă?
- Multe boli rare pot fi tratate şi la domiciliu, dacă medicul curant consideră că starea pacientului şi formula de tratament oferă siguranța pacientului pentru a face tratament la domiciliu. Exemple de boli tratate în această perioadă şi la domiciliu sunt Fabry, Gaucher etc.
„Perfuzabilele se fac o dată pe lună”
- S-a implementat şi în România?
- Pentru multe afecţiuni, printre care şi unele boli rare, s-a implementat și în România în perioada de pandemie, cu sprijinul organizațiilor de pacienți și a anumitor companii farma. Pacientul poate opta pentru tratament la domiciliu, dacă medicul curant consideră că acesta poate fi efectuat în condiții de siguranță.
- De câte vizite beneficiază pacientul?
- Pacienții au nevoi extrem de diverse și nu există o regulă universal valabilă. Tratamentele perfuzabile se fac o dată pe lună, dar sunt și pacienți care fac tratamentele săptămânal sau de două ori pe lună. În acest moment, nu este prevăzută decontarea acestor servicii pentru pacienții cu boli rare, ci doar faptul că se pot efectua la domiciliu. Dacă pacientul face solicitare la Casa Județeană de Sănătate de care aparține și este suficient de norocos să găsească furnizori de îngrijiri la domiciliu care să fie de acord să facă aceste servicii, asistenţa poate fi decontată în limitele prevăzute de lege.
„Este decontat de CNAS”
- Este gratuit?
- Este decontat de CNAS, dacă pacientul reușește să obțină aprobare pentru ca tratamentul său să fie efectuat de un furnizor aflat în contract cu Casa Județeană de Sănătate de unde provine pacientul. Acest lucru este posibil acum doar pentru pacienții cu autonomie limitată, pe baza Formularului A35 care stipulează ECOG 3 sau 4, adică pacienți cu autonomie limitată.
- Există posibilitatea tratării la domiciliu a unui pacient care nu are niciun venit sau venitul pe care îl are nu îi permite plăţi mari?
- Pentru că vorbim în general de persoane cu dizabilități, acestea trebuie să aibă dreptul la îngrijiri de sănătate, indiferent de venit, pentru că sunt considerate asigurate.
„Pentru copii sunt aceleaşi costuri şi aceleaşi reguli“
- Care sunt beneficiile generale tratării la domiciliu?
- Dacă pacientul este tratat la domiciliu, nu mai trebuie să călătorească până la spitalul la care își face tratamentul, evită contactul cu persoane care ar putea fi infectate, nu mai trebuie să lipsească de la școală sau de la locul de muncă, nu trebuie să petreacă multe ore în așteptare și nu mai trebuie să facă test anti-COVID-19 (pacientul și însoțitorul), pe lângă timpul alocat tratamentului. În același timp, mediul în care face tratamentul este unul familiar și acesta conferă un anumit confort psihologic pentru pacient.
- Se poate trata pacientul mai bine acasă decât într-o unitate medicală?
- Nu cred. Dar cred că acasă pacientul este ferit de anumite traume psihologice.
- Ce se întâmplă în cazul copiilor?
- Depinde foarte mult de fiecare caz în parte. Nu vorbim despre boli, vorbim despre pacienți. În principiu, pot fi tratați la domiciliu, dacă există persoane calificate care să facă acest lucru şi dacă medicul curant își dă acordul. Dar, da, şi pentru copii sunt aceleaşi costuri şi aceleaşi reguli.