de Simona Soare Ghișea şi Adrian Barna
Cunoscută sub numele de „ochiul leneș”, ambliopia reprezintă scăderea vederii la unul sau ambii ochi. Deși la examinare ochii sunt normali din punct de vedere structural, acuitatea vizuală (performanța de a vedea detalii cât mai fine) este redusă. Cum poate fi tratată ambliopia, astfel încât să fie evitată pierderea permanentă a acuității vizuale, aflați de la doctorul Daniel Ionescu (medalion), medic primar oftalmolog în cadrul Centrului Oftalmologic Unioptic (www.unioptic.ro).
„Tratamentul trebuie să înceapă până la vârsta de 6-8 ani”
- De câte tipuri este ambliopia?
- Ambliopia este de două tipuri: funcțională (reversibilă), dacă poate fi recuperată cu un tratament instituit la timp (de obicei, până la vârsta de 6-8 ani, adică în perioada critică de dezvoltare a vederii), și organică (ireversibilă), când acuitatea vizuală nu mai poate fi recuperată, în ciuda tratamentului. Din punctul de vedere al severității afectării acuității vizuale, aceasta este clasificată în ușoară (acuitate vizuală mai mare de 20/40), medie/moderată (acuitate vizuală între 20/40 - 20/80) și severă (acuitate vizuală mai mică de 20/100-20/400). Aceste fracții de mai sus sunt părți/procente din acuitatea vizuală, a cărei valoare maximă este considerată convențional 1 sau 20/20.
Strabismul, una dintre cauze
- Cum apare această afecțiune?
- Cauzele apariției ambliopiei sunt folosirea incorectă sau imposibilitatea de utilizare a ochiului în perioada critică de dezvoltare a vederii. Acest aspect implică atât dezvoltarea legăturilor neurosenzoriale ale ochiului, cât și dezvoltarea legăturilor vizuale neuro-corticale. Una dintre cauzele folosirii necorespunzătoare sau imposibilității de utilizare a ochilor la potențial maxim este strabismul (deviația ochilor). Zona centrală a retinei (foveea) asigură acuitatea vizuală maximă. Prin nefolosirea ei, din cauza deviației, ochiul rămâne cu o acuitate vizuală scăzută. O altă posibilă cauză a apariției ambliopiei este anizometropia, adică valoarea refracției (a dioptriilor pe care le are un ochi) este diferită de a celuilalt ochi. În acest caz, pe foveea ochiului cu dioptrie mai mare se formează o imagine blurată și astfel ochiul „nu învață să vadă clar”. Și deprivarea de vedere este considerată o cauză. Aceasta apare atunci când lumina este împiedicată să ajungă la fovee, din pricina opacifierii mediilor oculare (cataractă congenitală, leziuni corneene). Totodată, erorile refractive (dioptrii) mari la ambii ochi determină formarea unor imagini neclare pe fovee. Dacă toate cauzele sunt corectate în timp util, acuitatea vizuală este recuperată.
Căderea pleoapei și tremuratul ochilor sunt semne ale bolii
- Cum se manifestă ambliopia?
- Simptomul principal este cel de vedere scăzută. Dacă vederea este scăzută la ambii ochi, copilul nu își dă seama de acest fapt. De aceea, controlul oftalmologic se recomandă să fie făcut cât mai precoce posibil la copiii care prezintă semne de ambliopie sau de alte boli oculare și, obligatoriu, la vârsta de maxim 3 ani, la cei care nu au vreun semn sau simptom de boală oculară. Simptomele ambliopiei sunt: acuitatea vizuală scăzută, sensibilitatea la contrast scăzută (incapacitatea de a percepe diferența dintre nuanțe apropiate), stereoscopia scăzută (incapacitatea de a aprecia bine formele tridimensionale sau senzația de adâncime a câmpului vizual) și/sau posibile semne oculare ca strabismul („ochiul fugit”), nistagmusul (tremuratul ochilor), căderea pleoapei, cataracta, opacitățile corneene (leziuni ale corneei, lentila de înveliș a ochiului), defectul pupilar relativ aferent.
- Cum este diagnosticată boala?
- Diagnosticarea se face prin testarea acuității vizuale. Dacă la testarea la optotip există o diferență de cel puțin două rânduri în mărimea literelor pe care cei doi ochi pot să le citească, se stabilește diagnosticul de ambliopie. Investigațiile ajutătoare se referă la refracția cicloplegică diferită între ochi (examinarea dioptriilor totale ale ochiului prin instilare de picături care anulează acomodația), testarea sensibilității la contrast, teste de electrodiagnostic și analiza anumitor potențiale electrice transmise de sistemul vizual. Este important și istoricul medical al pacientului (strabism, anizome- tropie, opacități cristaliniene).
Terapia de acoperire, o modalitate de tratament
- Ce opțiuni de tratament există?
- Scopul tratamentului este îmbunătățirea acuității vizuale a ochilor ambliopi. Aceasta se realizează prin forțarea folosirii corecte a ochiului ambliop sau prin înlăturarea oricărui obstacol în calea luminii care străbate ochiul pentru a atinge foveea/retina, acolo unde se formează o imagine clară și astfel se obține o acuitate vizuală bună. Se impun corectarea viciilor de refracție ale ochilor (corectarea dioptriilor) și terapia de acoperire, ce constă în acoperirea ochiului bun pentru forțarea utilizării ochiului ambliop. Terapia de acoperire se aplică după corecția optică adecvată a ochiului ambliop sau după înlăturarea chirurgicală a obstacolului din calea luminii. De asemenea, terapia de penalizare realizează o alterare farmacologică (cu picături) doar a acuității vizuale de aproape a ochiului sănătos, forțând astfel utilizarea preponderentă a ochiului ambliop.
- Când este necesară intervenția chirurgicală?
- Intervenția chirurgicală este necesară, de cele mai multe ori, doar în cazurile care necesită înlăturarea unui obstacol din calea luminii (pentru ca aceasta să ajungă pe retină) sau în cazurile de ambliopie cauzată de nistagmus, dacă acesta din urmă poate fi corectat chirurgical.
- Până la ce vârstă poate fi tratată ambliopia?
- Teoretic, până la vârsta de 17 ani. Totuși, tratarea pacientului înainte de vârsta de 6 ani are o evolutie și un prognostic mult mai bune decât tratarea acestuia după această vârstă.
- În lipsa tratamentului, ce complicații pot să apară?
- Complicația redutabilă este pierderea permanentă a acuității vizuale. Aceasta înseamnă, pe lângă o scădere a calității vieții, imposibilitatea de a aborda anumite tipuri de activități recreative sau restricții în practicarea anumitor profesii în care vederea stereoscopică este o condiție preliminară (șofer profesionist, pilot, agent pază, parașutist). Alte complicații sunt pierderea vederii stereoscopice (legată de aprecierea adâncimii, distanței până la un obiect sau forma tridimensională a obiectelor și spațiului), pierderea capacității acomodative (referitoare la abilitatea de a vedea obiectele clar, la distanțe diferite), creșterea riscului de accidente în activități care necesită o vedere clară și chiar rămânerea fără vedere în cazul accidentării ochiului sănătos.
Recidivează la circa 25% dintre copiii mai mici de 10 ani
- Ce trebuie să știe părinții copiilor diagnosticați cu ambliopie?
- Părinții trebuie să știe că boala poate avea consecințe serioase dacă este netratată în timp util, preferabil până la vârsta de 6 ani. Tratamentul nu solicită eforturi considerabile din partea pacientului, ci mai mult un efort de voință, care presupune colaborarea pe o perioadă prelungită, uneori ani întregi, cu medicul terapeut și constă în urmarea cu strictețe a indicațiilor terapeutice ale acestuia (terapia de acoperire). După tratarea cu succes a ambliopiei și întreruperea terapiei de acoperire, recidiva poate apărea la 25% dintre copiii cu vârsta sub 10 ani și la copiii unde terapia a fost întreruptă brusc și nu în mod gradat. Astfel, tratamentul trebuie reluat pentru a nu se ajunge la pierderea permanentă a vederii.