de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Intervenția chirurgicală este un proces complicat, dar extrem de important, care necesită o pregătire specifică, în funcție de pacient, dar mai ales în funcție de istoricul medical pe care îl are. Stelian Mogoanță, medic specialist chirurgie generală, ne-a explicat în ce constă întregul proces preoperator, ce trebuie să știe pacientul, ce analize sunt necesare, dar și ce regim se aplică după operația propriu-zisă.
„Susținerea familială asigură liniște și confort psihologic”
- Ce presupune pregătirea preoperatorie?
- Pregătirea preoperatorie se referă la aducerea pacientului într-o situație optimă pentru intervenția chirurgicală din punct de vedere fizic, biologic și psihic. Pentru a permite o bună pregătire preoperatorie, în chirurgia programată, este recomandat ca pacientul să fie evaluat de către chirurg cu cel puțin două-trei săptămâni înaintea intervenției chirurgicale. La această consultație trebuie atinse cel puțin trei obiective: stabilirea unei relații de încredere și respect reciproc între medic și pacient, evaluarea clinică și paraclinică care să contureze opțiunile terapeutice, necesitatea intervenției chirurgicale și mai ales tipul și amploarea acesteia, stabilirea momentului intervenției și a pașilor de urmat până la acest moment. În atingerea acestor obiective sunt implicate ambele părți. Medicul trebuie să explice și să propună, iar pacientul să întrebe și să decidă.
- Ce înseamnă pregătirea pentru acest procedeu, în primul rând, moral?
- Pregătirea morală pentru intervenția chirurgicală pornește de la înţelegerea necesității acesteia și a etapelor de parcurs pentru a reajunge în starea de sănătate. Dezvoltarea unei relații pacient-medic bazate pe încredere şi respect reciproc este extrem de importantă pentru a atenua fricile și anxietățile pacientului legate de intervenția chirurgicală. Modul în care medicul îi conferă încredere pacientului în actul medical are, pe lângă componenta de comunicare verbală directă, și o componentă nonverbală care poate deveni chiar dominantă în anumite cazuri. Pacientul trebuie să perceapă că, pe acest drum, mai scurt sau mai lung către vindecare, va avea în permanență un partener onest în persoana medicului chirurg. În pregătirea momentului chirurgical susținerea familială este un element ce asigură liniște și confort psihologic pacientului.
„E nevoie de corectarea eventualelor deficite sau disfuncții”
- Ce trebuie să ştie pacientul înainte de intervenţia propriu-zisă?
- Pacientul trebuie informat adecvat cu privire la procedura la care se supune, scopul acesteia, ce urmări benefice dar și ce inconveniente poate avea. De asemenea, va trebui informat cu privire la posibile complicații intraoperatorii, perioperatorii și pe termen lung. De fiecare dată, nivelul discuției trebuie adaptat cunoștințelor și capacității de înţelegere a pacientului, medicul asigurându-se că acesta înţelege și asimilează informațiile. Dincolo de aceste informații, furnizăm pacientului date legate de evoluția normală postoperatorie - restricțiile alimentare sau de efort, perioada de recuperare, momentele de reluare a diverselor activități.
- Ce presupune pregătirea biologică?
- Pregătirea biologică reprezită aducerea organismului într-o stare cât mai potrivită pentru intervenție. Cel mai frecvent se referă la corectarea unor deficite sau disfuncții induse de afecțiunea chirurgicală în sine sau alte patologii cronice de care suferă pacientul.
„Anestezia generală obligă un consult realizat de medicul specialist”
- Ce analize sunt necesare?
- Măsurile igieno-dietetice și medicale ce fac parte din pregătirea biologică se stabilesc în urma evaluării clinice și paraclinice a pacientului. Asta înseamnă că nu există o pregătire standard care să se potrivească tuturor pacienților, ci doar măsuri adaptate fiecărui pacient. Pentru a cunoaște deficitele și disfuncțiile induse de boală, se cere o examinare atentă a pacietului. De multe ori, sunt necesare evaluări venite din partea altor specialități medicale pentru a decide cele mai adecvate măsuri corective adresate. Explorarea paraclinică include uzual analize de sânge și explorări imagistice. Constatarea unor deviații de la limitele normale poate indica necesitatea altor explorări mai amănunțite. Dacă aducem în discuție patologia neoplazică sau alte boli consumative în care anemia este foarte frecventă, chirurgia programată ne oferă oportunitatea corectării fiziologice a acestei anemii prin reglarea deficitului de fier sau a altor factori ce contribuie la tulburarea procesului de hematopoeză (procesul normal de producere a sângelui în organism).
- Pacientul este informat și cu privire la anestezie?
- Anestezia generală obligă un consult realizat de medicul anestezist, uzual în ziua preoperatorie, ocazie cu care pacientului i se explică necesitatea și implicațiile anesteziei, ce înseamnă și care sunt reacțiile adverse ce pot să apară, precum și măsurile ce previn sau combat aceste reacții.
„Terapia durerii continuă prin analgezie multimodală“
- Ce se întâmplă cu pacientul după operaţie?
- În primele zile postoperator, pacientul rămâne internat sub supravegherea medicului curant și a pesonalului medical. Tratamentele postoperatorii permit vindecarea dirijată și o recuperare cât mai rapidă a pacientului. Externarea se produce, de obicei, când pacientul devine independent în realizarea activităților de bază precum igiena zilnică, alimentația etc. La externare, pacientul primește recomandări privind îngrijirea și tratamentele necesare, etapele de vizită la medic, indicațiile alimentare și regimul de reluare progresivă a efortului fizic. Se exclud din alimentație grăsimile în cantitate mare, glucidele rafinate sau carnea roșie dificil de digerat, condimentele și tocăturile, alimentele ce supun sistemul digestiv unui efort funcțional crescut. Se preferă alimentele gătite termic, supele, produsele lactate semiprocesate, carnea de pește sau carnea albă, legumele şi fructele atât proaspete, cât și preparate. Desigur, și regimul alimentar trebuie adaptat fiecărei afecțiuni în parte.
- Ce implică tratarea, reducerea durerii?
- Durerea este principalul simptom postoperator care incapacitează pacientul. De aceea, terapia durerii este extrem de importantă în recuperarea după intervenția chirurgicală. Putem spune că terapia durerii postoperatorii începe încă din timpul intervenției chirurgicale prin prevenția durerii. În acest sens preferăm abordul miniminvaziv laparoscopic sau laparoendoscopic de fiecare dată când este fezabil. În chirurgia clasică, deschisă, evităm gesturile delabrante, intempestive, tracțiunile exagerate în favoarea unor disecții în planuri naturale anatomice. Postoperator, terapia durerii continuă prin ceea ce numim analgezie multimodală, un concept care combină mai multe tipuri de analgezice administrate pe căi diferite, având ca scop final sumarea efectului analgezic fără a avea efecte adverse.