Main menu

header

879 15 1de Roxana Istudor şi Daniel Şuta

Puține locuri de pe Pământ - inclusiv din corpurile oamenilor - mai sunt astăzi la adăpost de microplastice. De fiecare dată când o persoană aruncă la întâmplare un recipient sau un ambalaj din acest material atât de greu degradabil, poate fi sigură că la un moment dat fragmente microscopice de plastic i se vor întoarce în organism.

Microparticule în sânge

879 15 2Cercetătorii din toată lumea trag de ceva vreme alarme vizavi de pătrunderea microplasticului în corpul uman. Cea mai recentă alertă este depistarea în premieră a acestor fragmente în sângele uman. Oamenii de știință, care și-au publicat descoperirea în revista Environment International, avertizează că aceste bucăți de plastic, în mare parte invizibile, ar putea ajunge și în organe. Studiul a pus în evidență faptul că peste 80% dintre probele prelevate de la voluntarii incluși în experiment au vădit microplastic în sânge. În plus, jumătate dintre probe aveau urme de plastic PET, care este utilizat pe scară largă pentru fabricarea sticlelor, în timp ce peste o treime aveau polistiren, folosit pentru recipiente alimentare de unică folosință, produse electronice, piese de automobile și alte produse, iar circa un sfert conțineau polietilenă, cel mai frecvent utilizat plastic în prezent. Într-un alt studiu din Țările de Jos, publicat recent, cercetătorii au procesat sângele a 22 de donatori anonimi, găsind microplastice în 17 dintre probe. „Este pentru prima dată când am reușit să detectăm și să cuantificăm astfel de microplastice în sângele uman. Aceasta este o dovadă că avem plastic în corpul nostru. Și nu ar trebui să avem”, atrage atenția Dick Vethaak, ecotoxicolog la Universitatea Vrije, din Amsterdam, unul dintre autorii studiului.

Polistiren și polipropilenă în placentă

879 15 3Specialiștii olandezi au mers mai departe cu concluziile și au punctat faptul că este plauzibil ca, odată prezent în sânge, plasticul să poată fi transportat spre organe. „Studiul demonstrează că particulele de plastic nu s-au răspândit doar în tot mediul înconjurător, ci au ajuns și în corpul oamenilor”, susține cercetătoarea Alice Horton, de la National Oceanography, din Marea Britanie. Potrivit experților, absorbția particulelor de plastic se face fie prin ingestie, fie prin inhalare. Acești poluanți omniprezenți și-au făcut deja loc în sol și în sistemele alimentare, precum și în mări și oceane, în aer și în sistemele de sănătate. Pe de altă parte, studii anterioare au arătat că placenta umană este capabilă să absoarbă bile de polistiren de 50, 80 și 240 de nanometri și polipropilenă de dimensiuni microscopice, acest tip de plastic fiind utilizat pentru ambalaje în produsele de curățare, înălbitori sau produse de prim-ajutor.

Fragmente în toate nivelurile plămânilor

879 15 4Din 1950 până în 2015, producția de plastic la nivel mondial a crescut în medie cu aproximativ 8,4% în fiecare an, potrivit unei estimări publicate în revista Science. Oamenii de știință au raportat că au găsit poluare cu microplastice de la zăpada din apropierea vârfului Everest până în cele mai adânci părți ale oceanului - inclusiv în apa din Groapa Marianelor. Odată ce microplasticul își găsește drum în sistemele vitale ale corpului, datele finale ale unor studii asupra animalelor de laborator și celulelor crescute în afara corpului au sugerat că aceste particule minuscule pot afecta fiziologia umană. „Am identificat că există microplastice în aerul pe care îl respirăm și apoi am găsit microplastice în plămâni, în toate regiunile acestor organe, inclusiv la nivelurile inferioare, iar impactul acestora este încă necunoscut”, afirmă Laura Sadofsky, cercetător în medicina respiratorie la Hull York Medical School, din Marea Britanie. „Pentru mine, cel mai alarmant lucru este că foarte probabil trebuie să ne confruntăm cu concentrațiile tot mai mari de microplastice în următoarele decenii. Va mai dura 10 ani, chiar 15 ani până să putem înțelege ce se întâmplă aici, cât de grave sunt riscurile pentru sănătatea oamenilor”, susține Vethaak.

Urme de PET în probele sugarilor

879 15 5Microplasticele pot fi găsite în aer, în praful care se acumulează pe podele și în crustaceele de la pescărie, arată studiile internaționale. Aceste particule sunt adesea mai mici decât cel mai mărunt grăunte de nisip. „Există plastic în fiecare produs de laborator pe care îl folosim. Probele sugarilor, de pildă, pe care le-am cercetat, au conținut, în medie, de 15 ori mai mult PET decât mostrele prelevate de la adulți”, arată Kurunthachalam Kannan, de la Școala de Medicină a Universității din New York, care, într-un studiu recent, a descoperit că expunerea sugarilor la microplastice este semnificativ mai mare. Specialistul american consideră că sugarii și copiii mici au expuneri mult mai mari la microplastice, deoarece se târăsc pe podele care ar putea fi încărcate cu aceste particule nocive, pun aproape totul în gură și au nenumărate jucării din acest material care a ajuns o problemă globală. „Există plastic care circulă în corpurile noastre. Este oare eliminat? În ce măsură? Rămân blocate aceste microparticule undeva în organism? Se acumulează în anumite organe? Trec bariera hematoencefalică? Iată întrebări alarmante, care rămân deocamdată fără răspuns”, conchide Vethaak.

„Cea mai importantă întrebare este cât de toxic poate fi acest plastic care se acumulează în organismul uman şi până la ce nivel ajunge această toxicitate“ (Kurunthachalam Kannan, Universitatea New York)

Inflamaţii, colon iritabil, stres oxidativ, leziuni celulare

Studiile care au implicat până acum animale de laborator sau celule crescute în medii controlate sugerează că microplasticele ar putea provoca răspunsuri inflamatorii, simptomele colonului iritabil, stres oxidativ și leziuni celulare. Semnalele de alarmă trase de cercetători sunt luate în serios de anumite guverne. Kannan susține că descoperirile recente au generat acțiunea guvernului federal al SUA, care va investi în studii axate pe toxicologie și epidemiologie care să aibă în centru efectele prezenței microplasticelor în organismul uman. La rândul lor, cercetătorii europeni își intensifică eforturile. Încă din 2019, Olanda a demarat 15 proiecte privind microplasticele și apoi a extins finanțarea unui consorțiu de cercetare în domeniul acestor particule. La rândul său, Uniunea Europeană a direcționat peste 32 de milioane de dolari pentru cinci studii privind microplasticele și nanoplasticele, care se vor derula în perioada 2021-2025, informează nbcnews.com.