de Simona Soare Ghişea şi Claudia Mîţoi
Unul dintre cele mai periculoase efecte ale pandemiei de coronavirus este amânarea controalelor medicale de orice tip, aspect care a contribuit semnificativ la deteriorarea sănătății pentru mulţi români. O consecință deosebit de gravă este semnalată, în ultima perioadă, de către medicii stomatologi. Ei atrag atenția asupra riscurilor neglijării sănătății orale, mai ales în cazul pacienților diagnosticaţi cu osteoporoză și cancer, care urmează tratamente cu bisfosfonați. Ce sunt bisfosfonații și la ce trebuie să fie atenți cei cărora li se prescriu astfel de medicamente, aflaţi de la doctorul Corina Cîmpean (medalion), chirurg oro-maxilo-facial în cadrul Clinicilor Dentare Dr. Leahu.
Tratamentul este util inclusiv în hipercalcemia de malignitate
- Ce rol au bisfosfonații?
- Bisfosfonaţii sunt medicamente ce se administrează sub formă de tablete sau injecții, la pacienţii care suferă de cancer sau de osteoporoză. În ultimii ani, în România, au fost prescrise numeroase medicamente având ca substanțe active următoarele tipuri de bisfosfonați: acidul zole- dronic, alendronatul, pamidronatul, risedronatul și ibandronatul. Aceste medicamente pot provoca slăbirea și pierderea dinților, leziuni deschise ale maxilarului care nu se vindecă. Administrarea tratamentului duce la modificarea conformaţiei osului. În caz de administrare de bisfosfonaţi şi intervenţii chirurgicale la nivelul cavităţii orale, osul va prezenta risc de necroză. Osteonecroza este moartea osului provocată de alimentarea deficitară cu sânge a zonei. Pe de altă parte, în endocrinologia oncologică, bisfosfonaţii au fost folosiți pentru tratamentul metastazelor osoase și pentru hipercalcemia de malignitate, asociată cu cancer. De asemenea, mai nou, apar din ce în ce mai multe dovezi cu privire la eficacitatea terapiei adjuvante cu bisfosfonați pentru prevenția metastazelor osoase la persoanele cu cancer mamar.
Procesul de reînnoire a osului, blocat
- În ce constă mecanismul de acţiune a bisfosfonaţilor?
- Mecanismul de acțiune a bisfosfonaților constă în reducerea resorbției osoase şi în blocarea procesului de reînnoire a osului. Partea bună este că nu se mai pierde masa osoasă, de aceea reprezintă un tratament eficient pentru osteoporoză, însă este afectată refacerea osului. Osteoporoza, spre exemplu, afectează preponderent femeile între 60 și 65 ani, motiv pentru care, odată cu creșterea speranței de viață, începe să devină o afecțiune epidemică. În prezent, peste 200 de milioane de pacienți sunt tratați de osteoporoză, la nivel mondial. La persoanele peste 50 de ani, această afecțiune se întâlnește la una din trei femei și la unul din cinci bărbați. Specialiștii confirmă faptul că tratamentul osteoporozei poate provoca anumite reacții adverse severe. Tratamentul farmacologic presupune medicamente antiresorbtive osoase, printre care și bisfosfonați, dar și medicamente ce stimulează regenerarea osului.
„Există zone de infecţie la nivelul ţesuturilor moi”
- Care sunt semnele şi simptomele instalării osteonecrozei?
- La nivelul cavităţii bucale există zone de os expus, care nu prezintă semne de vindecare, la cel puţin două luni după încheierea tratamentului. De asemenea, regiunea asupra căreia s-a intervenit prezintă durere şi există zone de infecţie la nive- lul ţesuturilor moi. În stabilirea diagnosticului de osteonecroză, pe lângă examenul radiologic, ne ajută şi cel local, clinic. Relatările pacientului cu privire la durere, dar şi inspectarea osului necrozat şi a ţesuturilor moi afectate, întăresc diagnosticul de osteonecroză.
- Ce ar trebui să facă pacientul bolnav de cancer sau de osteoporoză, înainte de a începe tratamentul cu bisfosfonaţi?
- O intervenție stomatologică pe os poate duce la o vindecare mai dificilă, iar efectul acesta poate persista chiar și luni întregi de la oprirea tratamentului cu bisfosfonați. Însă, acest risc este mai mare la pacienții oncologici, în această situaţie fiind folosite doze mult mai mari de bisfosfonați. De aceea, pacienților cărora li se recomandă acest tratament trebuie să li se explice importanța unui control stomatologic, pentru rezolvarea problemelor existente înainte de iniţierea terapiei cu bisfosfonați.
Este cea mai dramatică situație experimentată la nivelul cavității orale
- În rândul celor care fac tratament cu bisfosfonaţi, care sunt factorii de risc care conduc la complicaţii?
- Bisfosfonații pot da reacții adverse ca osteonecroza maxilarului. Factorii de risc pentru complicații sunt tratamentul cronic cu aceste medicamente şi fumatul. Din acest motiv, pacienților li se recomandă examenul stomatologic și rezolvarea problemelor dentare înainte de începerea administrării bisfosfonaților. Pe parcursul tratamentului, aceştia ar trebui să evite intervențiile stomatologice.
- În pofida recomandărilor, medicii stomatologi se confruntă cu un număr ridicat de cazuri de afectare severă a sănătății dentare din cauza tratamentelor cu bisfosfonați...
- Este adevărat. Am întâlnit pacienți care nu aveau dinți deloc în partea de sus, iar în partea de jos, prezentau deja o serie de infecții grave și se aflau sub tratament cu bisfosfonați de șapte luni. Medicii care le-au prescris tratamentul nu i-au trimis la stomatolog înainte. Din nefericire, predomină această abordare, în care nu se comunică ce efecte secundare poate avea acest medicament. Este cea mai dramatică situație pe care un pacient o poate experimenta la nivelul cavității orale, deoarece unui bolnav care are dureri, nu poate mânca, nu mai are dinți, trebuie să-i explicăm că este nevoie să mai așteptăm șase luni ca să-l putem trata.
Înainte de operaţie, este necesară analiza indicelui Beta-CTx
- Care sunt recomandările dumneavoastră?
- În primul rând, pacienții care primesc tratament pentru afecțiuni osoase trebuie să citească prospectul medicamentului recomandat sau să întrebe doctorul care le prescrie tratamentul, iar dacă apar bisfosfonații în compoziție, să se prezinte întâi la medicul stomatolog. În cazul în care urmează să primim un tratament cu bisfosfonați, este important de ştiut că acesta opreşte metabolismul osului. În principiu, pacienții cu osteoporoză ar trebui să întrerupă tratamentul cu bisfosfonați cu şase luni înainte de o intervenţie chirurgicală stomatologică, mai ales dacă au primit un astfel de tratament pentru o perioadă îndelungată. Ulterior, este necesar să-și calculeze un anumit indice, Beta-CTx (n.r. - poate fi folosit în aprecierea pierderii densităţii osoase). Doar dacă acesta se află în parametri normali, se poate merge mai departe cu intervenția chirurgicală. Apoi, tratamentul cu bisfosfonaţi se poate relua cam la patru luni după operație, la recomandarea medicului care l-a prescris, în așa fel încât osteointegrarea să aibă loc și să nu afecteze procedura medicului stomatolog.