de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
Primăvara este și sezonul celor mai întâlnite alergii, pentru că plantele încep să înverzească, iar pomii să înflorească, ceea ce face ca polenul nou existent să se răspândească în atmosferă și să provoace simptome persoanelor alergice. Carmen Panaitescu Bunu (medalion), medic primar alergologie și imunologie clinică și președintele Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică, ne-a vorbit despre cele mai întâlnite alergii de sezon, cum se manifestă, cum se diagnostichează, la ce trebuie să fim atenți și, cel mai important, cum le putem controla în funcție de simptomatologie.
„Sunt reacții ale sistemului imunitar la substanțe străine”
- În primul rând, ce sunt alergiile?
- Alergiile sunt reacții ale sistemului imunitar la substanțe străine, cum ar fi polenurile, acarienii din praful de casă, veninurile de insecte sau alimente care nu provoacă o reacție la majoritatea oamenilor. Sistemul imunitar identifică un anumit alergen ca fiind dăunător, chiar dacă acesta este inofensiv și produce imunoglobuline E, un tip de anticorpi. Când o persoană alergică intră în contact cu alergenul, sistemul imunitar eliberează substanțe chimice, inclusiv histamina, în fluxul sangvin, pentru a se apăra împotriva lor, ceea ce provoacă simptomele de alergie, ducând la inflamarea căilor respiratorii, a pielii sau a sistemului digestiv.
- Care este sezonul lor propice?
- Reacțiile la polenuri, cunoscute și sub numele de „febra fânului”, produc simptome sezoniere. Perioada depinde de polenul care a indus alergia, iar manifestările sunt prezente doar atunci când persoana alergică este expusă la polenul respectiv. În România, de exemplu, polenurile de arbori se găsesc în concentrație mare în aer din februarie până în aprilie, cele de iarbă, din aprilie până în iulie, iar polenul de ambrozie și alte buruieni, din august până în octombrie. Există alergii perene, care prezintă simptome tot timpul anului, și sezoniere, ce se manifestă doar în unele luni ale anului, cum sunt cele de primăvară. Acestea sunt declanșate fie de polenurile de arbori, dacă apar la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, fie de alergiile la polenurile de iarbă (graminee), dacă apar atunci când primăvara este în toi. Acum, fiind luna mai, alergenul cel mai întâlnit este polenul de graminee (iarbă), care induce ceea ce se numește „febra fânului”. Alergiile de primăvară se manifestă cel mai frecvent sub formă de rinoconjunctivită alergică, declanșată de expunerea la polenuri.
„Apar mâncărimi la nivelul nasului și al ochilor, lăcrimare și nas înfundat”
- Cum se manifestă?
- Rinoconjunctivita alergică sau „febra fânului” se manifestă cu nas înfundat, nas care curge, strănut în salve, mâncărimi la nivelul nasului și al ochilor, lăcrimare, ochi roșii. Uneori, dacă alergia este severă, poate da și simptome de astm, precum tuse seacă, respirație șuierătoare sau dificilă. Simptomele acestea sunt mai intense în zile cu soare și vânt puternic, deoarece concentrația de polen din atmosferă este mai crescută, și mai reduse în zilele ploioase, când polenul din atmosferă se depune pe sol.
- Cum se diagnostichează?
- Se începe cu o anamneză atentă, apoi se efectuează examenul obiectiv, iar pentru identificarea alergenelor implicate se efectuează teste cutanate sau din sânge. Primul examen presupune aplicarea unor extracte de alergene pe antebraț și efectuarea unei mici înțepături în piele. Dacă la un interval de 15-20 de minute apare roșeață, umflătură și mâncărime la locul înțepăturii, probabil persoana este alergică la substanța respectivă. Testele de sânge presupun măsurarea concentrației de IgE specific unui anumit alergen.
„Expunerea la anumiți microbi în primii ani de viață pare să aibă efect protector”
- Cum le tratăm în funcţie de simptomatologie?
- Ca tratamente farmacologice, există mai multe clase de medicamente care pot ține simptomele sub control, ameliorând calitatea vieții. Astfel, medicamentele cel mai frecvent utilizate pentru tratarea alergiilor includ: antihistaminice, care blochează efectele histaminei, reducând, astfel simptomele, spray-urile nazale cu corticosteroizi, care sunt eficiente pentru tratamentul rinitei alergice moderate până la severe, atunci când sunt utilizate corect, și adrenalina (epinefrina), care este utilizată pentru tratamentul de urgență al reacțiilor alergice severe ce pun viața în pericol (anafilaxie). Adrenalina se administrează, de obicei, folosind un autoinjector care poate fi administrat fără pregătire medicală. De asemenea, pentru tratarea rinitei alergice pot fi utilizate și spray-urile cu soluții saline, care ajută la îndepărtarea polenului depus în căile nazale. Singurul tratament țintit pentru alergii care poate modifica răspunsul sistemului imunitar la alergene, inducând toleranță, presupune administrarea regulată de extracte alergenice, timp de cel puțin trei ani, în concentrații și doze crescânde, sub formă de injecții, comprimate, spray-uri sau picături sublinguale.
- Putem preveni alergiile?
- Prevenirea alergiilor este un subiect destul de controversat. S-a observat că expunerea la anumiți microbi în primii ani de viață pare să aibă un efect protector. De asemenea, s-a observat o frecvență mai scăzută a alergiilor la copiii și adulții care au mai mulți frați sau care au avut animale de casă în primii ani de viață. În ceea ce privește alergiile alimentare, acestea par să fie prevenite prin introducerea cât mai rapidă, încă din primul an de viață, a unor alimente considerate alergenice, precum arahidele sau peștele.
„Tratamentul este mai limitat la copiii de vârstă mică“
- Ce se întâmplă în cazul copiilor?
- Tot mai frecvent ne confruntăm cu rinoconjunctivită alergică chiar și la copii cu vârste mici, sub 1-2 ani. Acest lucru se întâmplă, probabil, din cauza modificării stilului de viață, expunerii la substanțe poluante, utilizării excesive a antibioticelor și a infecțiilor mai rare cu pa- raziți. Cel mai frecvent, copiii sunt alergici la alimente precum oul de găină sau laptele de vacă, dar și la alergene respiratorii precum acarienii din praful de casă, polenurile, sau animalele de casă. Simptomatologia și severitatea sunt asemănătoare cu cele ale adultului, dar există o prevalență mai mare a dermatitei atopice la copii decât la adulți. Și clasele de medicamente utilizate sunt aceleași, numai că tratamentul este mai limitat la copiii de vârstă mică.