de Claudia Mîțoi şi Flori Pintea
Cătălina Tăgârță a lucrat multă vreme ca redactor în presa scrisă, realizând în special articole din domeniul sănătății și interviuri cu medici chiar pentru revista Taifasuri. După ce a devenit mamă pentru a doua oară, a decis să scrie despre experiențele și provocările din viața de părinte pe blogul personal (www.tagarta.ro). Iar de curând a publicat prima sa carte: „Erik și viața fără gluten la 3 ani”, care însumează diverse povestiri legate de boala celiacă, de dieta strictă fără gluten și este inspirată din experiența autoarei cu fiul ei mai mare.
„Celiachia este o boală autoimună”
- Cătălina, cum ți-a venit ideea să scrii cartea „Erik și viața fără gluten la 3 ani”?
- În momentul în care fiul meu cel mare, de aproape 3 ani la vremea respectivă, a fost diagnosticat cu boală celiacă, energia noastră s-a concentrat în direcția aceasta. Când un copil atât de mic trebuie să țină un regim atât de strict, nu mai e vorba doar despre mâncare, ci despre un puternic factor psihologic. Astfel că am fost nevoiți să îi explicăm, în mod constant, de ce dintr-o dată nu mai are voie să mănânce la fel ca şi ceilalți copii. Și îmi făcusem un obicei din a inventa, seară de seară, câte o poveste despre provocările cu care el se confrunta peste zi. Unele istorioare i-au plăcut atât de mult încât îmi cerea să i le spun mereu. Și după ce am strâns suficient de multe, m-am gândit că nu e corect să le țin doar pentru noi… Regimul alimentar strict la copilul mic este o provocare atât pentru el, cât și pentru părinți.
- Ne poți da puțin context despre boală, te rog?
- Celiachia este o boală autoimună, care poate fi ținută sub control urmând o dietă strictă fără gluten. În prezent, nu există alt tratament pentru aceasta. Vestea bună este că nu depindem de medicamente, însă este destul de complicat, fiindcă pacienții sunt sensibili la contaminare.
„Atenţie la contaminare! Trebuie citite toate etichetele produselor”
- Ce presupune „contaminarea”?
- Spre exemplu, eu nu pot pune mâna pe pâine obișnuită să îl hrănesc pe cel mic, apoi să pun mâna pe mâncarea fără gluten a celui mare. Practic, nu îi puteam hrăni pe ambii copii în același timp, ceea ce... era destul de dificil. Mamele cu mai mult de un copil înțeleg foarte bine ce spun. Și atunci am hotărât să nu mai mănânce nimeni gluten în casă. Am înlocuim nu doar produsele cu gluten cu cele fără gluten, ci absolut toată vesela din bucătărie, inclusiv aparatura, precum mixer, blender și altele, fiindcă rămâne glutenul în ele chiar dacă le speli la mașina de vase, și nu am vrut să riscăm. Eu țin regim „Fără gluten” de atunci, dar cel mic mai primește, ocazional, câte ceva, de obicei în afara casei.
- Pe lângă ce ai spus, de ce ar mai trebui să țină cont cei care țin dietă?
- Înlocuirea tuturor produselor care conțin gluten. Nu e vorba doar despre făina de grâu, ci trebuie să citească absolut toate etichetele, de la condimente până la bomboane. Dacă nu scrie clar pe ele fără gluten sau să aibă simbolul spicului de grâu tăiat, personal recomand să stea departe de ele! Am povestit mai multe în carte despre asta.
„Mindset-ul este esenţial în schimbarea stilului de viață”
- Spune-ne totuși puțin despre cum ați gestionat voi situația...
- Pot spune că începutul a fost extrem de provocator. Am primit diagnosticul fiului cel mare în momentul în care eram în plin proces de diversificare cu bebelușul... și informațiile despre contaminare m-au „lovit” pur și simplu. Și a fost nevoie de foarte multă răbdare ca să ne organizăm cu hrana conform noului stil de viață. În plus, a fost nevoie să studiem mult, să ne documentăm despre boală, dar și despre gestionarea emoțiilor. Eu am urmat programe de dezvoltare personală, fiindcă am devenit conștientă de importanța mindset-ului, care este esenţial în schimbarea stilului de viață. În plus, încă de la început am simțit și noi nevoia de validare, de a vedea alte experiențe. Acesta este alt motiv pentru care am scris cartea și îmi doresc să formez un grup de părinți cu copii de vârste apropiate, pentru a îi putea pune în contact pe cei mici, la un moment dat.
„Învățând din eșecuri, devenim mai buni”
- Cartea este extrem de utilă pentru pacienții aflați la început de drum, așa-i?
- Da, fiindcă am povestit pas cu pas tot parcursul nostru: de la primele simptome ale bolii până la diagnostic, cu periplu pe la diverși medici, acceptarea bolii de către părinți, copil, bunici, cerc de prieteni, schimbarea stilului de viață, maratonul gătitului zilnic pentru creșă și apoi pentru grădiniță, cum arată ieșirile la restaurant și concediul conform noului stil de viață. De asemenea, sunt strecurate și povestioare amuzante cu cei doi frați, care se imită, se joacă, vor atenția mamei în egală măsură și devin geloși unul pe celălalt. Am povestit cum gestionăm noi toate aceste situații, învățând în fiecare zi din greșeli, testând diverse metode și adaptându-ne la nevoile băieților. Cred că doar învățând din eșecuri devenim din ce în ce mai buni, cum spune John Maxwell în cartea sa „Uneori câștigi, uneori înveți”.
„E nevoie de educație pentru toată familia”
- Ai avut nevoie să te și documentezi pentru a scrie cartea?
- Da. Știi că eu nu am studii medicale, vorbesc strict din experiența noastră și din ceea ce m-am documentat. Pentru carte am colaborat și cu doamna doctor Lidia Cremer, care este implicată în organizarea de cursuri pe tema aceasta și, totodată, pacient cu boală celiacă de mulți ani.
- Cum consideri că îi va ajuta cartea ta pe oameni?
- Dacă informațiile pe care le-am strâns în carte ajută sau inspiră cel puțin o persoană să transmită copilului un mesaj mai clar, mai pe înțelesul lui, atunci consider că tot efortul meu de a scrie nu a fost în zadar.
- Ce dorești să le transmiți cititorilor revistei?
- Indiferent de motivul pentru care ţinem regim, că e intoleranță la gluten, la ou, lactoză sau, pur și simplu, e vorba de slăbit, setarea mentală în astfel de situații este esențială. Iar sprijinul familiei este și el important. E nevoie de înțelegere și de educație pentru toți membri familiei.
„Este o proteină care se găseşte în grâu, orz şi secară“
- Ce poți spune, pe scurt, despre gluten, pentru cei care nu au mai auzit despre asta până acum?
- Glutenul este o proteină care se găsește în grâu, orz și secară. E „lipiciul” din făină, metaforic vorbind. Așa cum am explicat și în carte, în cazul bolii celiace, după ingestia de alimente cu gluten sistemul imun începe să reacționeze anormal și generează o serie de anticorpi care atacă propria mucoasă a intestinului subțire, fapt care duce la un proces inflamator accentuat la nivelul intestinului subțire, cu distrugerea vilozităților intestinale, ce au rol de a absorbi nutrienții din hrană. Acesta este și motivul pentru care mulți pacienți suferă de anemie prin lipsă de fier, cum a fost și cazul lui Erik.