de Simona Soare Ghișea şi Flori Pintea

Cunoscută și sub numele de blenoragie, gonoreea este o boală cu transmitere predominant sexuală, cauzată de o bacterie numită Neisseria gonorrhoeae. Inițial, se manifestă în tractul genito-urinar, cauzând uretrită, epididimită (inflamație a epididimului, un tub aflat în spatele testiculelor, responsabil cu producția și depozitarea spermei), orhită (inflamația testiculului), vaginită, anexită și chiar infertilitate, când infecția nu este tratată. În timp, infecția se generalizează și se poate extinde în alte regiuni ale corpului, cum ar fi ochii sau articulațiile. Cum poate fi tratată eficient această boală infecțioasă, aflați de la doctorul Livia Manta, medic primar de obstetrică și ginecologie în cadrul Maternității Polizu din București.

„Unii bărbați transmit bacteria, deși sunt asimptomatici”

- Care sunt cauzele și factorii de risc ai apariției acestei boli?

- Transmiterea gonoreei se face prin contact sexual de orice fel, neprotejat, sau prin infectarea nou-născutului la naștere din mama purtătoare. Factorii favorizanți ai infecției sunt: prezența partenerilor multipli, contacte sexuale neprotejate, prezența altor boli cu transmitere sexuală, cum ar fi Chlamydia sau HIV. Gonoreea nu se transmite prin sărut, folosirea aceleiași piscine sau a acelorași tacâmuri.

- Cum se manifestă această afecțiune infecțioasă?

- La nivel genital, care e, de altfel, cea mai frecventă cale de infectare, simptomele constau în dureri și usturime la micțiune, la bărbați - secreție uretrală purulentă (mai evidentă dimineața la trezire), la femei - secreție vaginală cu aspect purulent, însoțită de disconfort vaginal, disurie (urinare dureroasă), mâncărimi, dureri la contactul sexual. Aspectul colului se modifică, fiind eritematos (aspect de înroșire) și cu secreție purulentă. Din această cauză, pot apărea sângerări intermenstruale și la contactul sexual. În timp, infecția se poate extinde la nivelul tractului genital, cauzând - la bărbați, prostatită, orhită, iar la femei - boală inflamatorie pelvină, ce se caracterizează prin dureri pelviabdominale, greață, tulburări de tranzit intestinal, febră care, dacă este netratată, conduce la infertilitate. Unii bărbați pot rămâne asimptomatici, transmițând în continuare boala. 

„Sunt necesare investigațiile paraclinice de laborator”

- Cum este diagnosticată infecția?

- Diagnosticul gonoreei este stabilit de medicul ginecolog sau urolog, în funcție de anamneza și examenul clinic al pacientului. De asemenea, sunt necesare investigațiile paraclinice de laborator, prin care este confirmată prezența germenului la nivelul căilor genito-urinare ale pacientului. Examenul de secreții reprezintă principala investigație care depistează infecția. Astfel, stabilirea diagnosticului implică recoltarea secreției potențial patogene de la nivel uretral sau vaginal și examinarea la microscop a frotiurilor (prelevări pe lamă, într-un strat subțire, a unor picături din lichidul biologic) obținute după colorare Gram.

„Tratamentul include antibiotice”

- Ce tratament este recomandat în această boală cu transmitere sexuală?

- Tratamentul se realizează după efectuarea antibiogramei specifice obținute ca urmare a culturilor din secrețiile patologice în laboratorul de microbiologie. Acesta include antibiotice care se administrează în funcție de sensibilitatea germenului, pe durata tratamentului fiind indicată practicarea abstinenței sexuale pentru evitarea reinfectării. Pentru confirmarea vindecării, este indicată retestarea la cinci-șase luni după terminarea tratamentului. Adulții cu gonoree sunt tratați cu antibiotice ca şi ceftriaxona. Acest antibiotic se administrează injectabil, în combinație fie cu azitromicină, fie cu doxiciclină, două antibiotice care se iau pe cale orală. În caz de alergie la cefalosporine, gemifloxacina luată pe cale orală sau gentamicina administrată pe cale injectabilă, asociată cu azitromicina orală, reprezintă o combinație de succes în tratamentul gonoreei. Dacă suferiți de gonoree, rețineți că și partenerul dumneavoastră sexual trebuie să fie testat și să primească un tratament pentru această boală venerică, chiar dacă el sau ea nu prezintă semne ale infecției. Prevenția infectării nou-născutului la naștere se face prin instilarea oculară a picăturilor de nitrat de argint.

- Cât timp ar trebui să dureze tratamentul?

- Tratamentul se face prin administrarea unei doze unice de ceftriaxonă ori cefiximă pe cale injectabilă, azitromicina (2 g în doză unică) sau doxiciclină timp de șapte zile, pe cale orală. Fiind vorba despre doză unică, nu există efecte adverse notabile, cu excepția reacțiilor alergice.

„Meningita poate fi una dintre complicații”

- În cât timp se poate vindeca un pacient care suferă de gonoree?

- Vindecarea leziunilor survine în aproximativ o săptămână de la administrarea tratamentului. E important ca, în tot acest interval, partenerii să nu aibă contact sexual, pentru a evita o eventuală reinfectare.

- Ce se întâmplă când infecția rămâne netratată?

- Dacă infecția primară rămâne netratată, aceasta se poate extinde pe cale sangvină și poate însămânța alte regiuni ale corpului, cu predilecție ochii și articulațiile, cauzând artrite, conjunctivite gonococice. La copilul infectat la naștere, poate provoca orbire. Dacă infecția s-a produs în timpul contactului sexual oral, inflamația primară va apărea în zona gurii, gâtului sau laringelui. Dacă infecția s-a produs prin contact rectal, vor apărea inflamații și durere la defecație spontană, cauzată de rectita (inflamație a rectului) gonococică. Alte complicații ale gonoreei netratate pot fi endocardita, meningita, prostatita și epididimita cronică. Practic, gonoreea poate cauza și blocarea sau lezarea trompelor uterine, împiedicând sarcina sau provocând apariția unei sarcini extrauterine. În cazul bărbaților, este posibil să apară lezarea uretrei sau dezvoltarea unui abces în interiorul penisului, problemă ce poate afecta gradul de fertilitate. 

„În cazul unui diagnostic pozitiv, este important de menționat că trebuie anunțat și testat partenerul sexual“

„Pentru prevenţie, folosiţi prezervativul la orice tip de contact sexual“

- Cum poate fi prevenită această boală infecțioasă?

- Prevenția infecției gonococice se face prin folosirea prezervativului la orice tip de contact sexual, tratarea corectă a tuturor persoanelor infectate și a partenerilor lor. La nou-născut, prevenirea infecției se face prin administrarea de picături cu nitrat de argint, imediat după naștere. Pentru a putea depista din timp o infecție cu gonoree, este important să efectuați periodic controalele și analizele de specialitate. De asemenea, este necesar să aveți o comunicare sinceră cu partenerul și să discutați despre importanța prevenției. În cazul în care acesta se confruntă cu simptome specifice, se recomandă vizita la medic și evitarea contactului sexual.