de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea

Măselele de minte dau mari bătăi de cap atunci când erup, pentru că, de cele mai multe ori, ies parțial, fiind acoperite de o parte a gingiei. Foarte rar se întâmplă să erupă complet, iar când nu se întâmplă acest lucru, apare riscul pericoronaritei, afecțiunea care face ca gingia să fie mult mai vulnerabilă și predispusă la acumularea resturilor de alimente, dar și la un exces de bacterii, din cauza imposibilității de a executa un periaj corect pe toată suprafața dintelui. Medicul stomatolog Alexandra Vasiliu (medalion) ne-a explicat exact ce înseamnă și cum se manifestă această afecțiune la nivelul gurii, cum o putem preveni, dar și la ce riscuri ne expunem, dacă nu o tratăm corespunzător la timp.

„Cel mai frecvent apare la mandibulă, în dreptul molarilor”

- Ce este pericoronarita?

- Pericoronarita este o inflamație localizată la nivelul gingiei, mucoasei moi ce înconjoară un dinte. În limbajul colocvial se mai numește și infecția molarului de minte. Din cauza particularităților erupției, poate fi destul de greu de curățat corespunzător zona respectivă, deoarece poate fi acoperită parțial de gingie sau molarul este localizat într-o zonă greu accesibilă.

- Unde apare cel mai des? Și la alți dinți sau frecvent la molarii de minte?

- Cel mai frecvent apare la nivelul dinților inferiori, la mandibulă, în dreptul molarilor de minte. Pericoronarita este caracteristică acestor ultimi dinți ce erup în ca- vitatea bucală.

„Pacienții care se confruntă cu această afecțiune sunt tineri”

- Care sunt pacienții care se confruntă cu această afecțiune? Cine are predispoziție?

- Pacienții care se confruntă cu această afecțiune sunt tineri, deoarece momentul la care are loc erupția molarului de minte coincide cu intervalul de vârstă cuprins între 17 și 21 ani. De asemenea, sunt predispuși la dezvoltarea coronaritei pacienții cu igiena bucală defectuoasă, cu o alimentație bogată în alimente procesate, cu un conținut ridicat de carbohidrați ce întrețin flora bacteriană orală.

- Care sunt cauzele? De ce apare?

- Pericoronarita apare ca efect al acumulării de placă bacteriană, resturi alimentare, la nivelul mucoasei ce acoperă coroana molarului de minte aflat în plin proces de erupție. Fiind o mucoasă în tranziție spre o gingie ce va înconjura dintele, apare un spațiu între aceasta și dintele propriu-zis, spațiu la nivelul căruia sunt retenționate resturi alimentare și astfel se formează un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

„Igiena bucală deficitară este o cauză principală”

- De ce apare pericoronarita?

- Factorii care pot favoriza apariția pericoronaritei sunt igiena bucală deficitară, infecții ale tractului respirator superior, imunitatea scăzută.

- Există mai multe tipuri de pericoronarită, în funcție de manifestarea și de intensitatea ei?

- Da, există două tipuri de pericoronarită: acută și cronică. Pericoronarita acută apare brusc și este însoțită de o serie de simptome, de la cele locale cum ar fi durerea, înroșirea și mărirea de volum a mucoasei (pericoronarita congestivă), eliminarea de secreții purulente (pericoronarita supurată) sau sangvinolente, până la simptome regionale care afectează alimentația, durere la înghițit, limitarea deschiderii gurii, tumefierea obrazului, inflamarea ganglionilor limfatici, semne generale cum ar fi febra, lipsa poftei de mâncare, simptome ce limitează activitățile de zi cu zi ale pacientului. În cazul pericoronaritei cronice, aceasta se instalează în timp, nu este sesizată la debut, simptomele nu sunt așa puternice cum sunt în cazul celei acute, situație în care pacientul nu se prezintă la un control decât când apar puseele acute, dureroase. Semnele care atrag atenția sunt prezența unui gust neplăcut și un disconfort local permanent.

„La domiciliu, clătiți-vă frecvent cu apă de gură cu clorhexidină”

- O putem preveni? Când, în ce stadiu, și când trebuie să mergem la medic?

- Se poate preveni încă de la primele semne de erupție ale molarului de minte și anume disconfortul local, înroșirea mucoasei, ne putem prezenta la medicul stomatolog pentru a stabili un plan de prevenție a agravării afecțiuni.

- Cum ne îngrijim acasă?

- La domiciliu, pacientul se poate clăti frecvent cu apă de gură cu clorhexidină, să realizeze un periaj cu blândețe al zonei. Curățarea dentară poate fi efectuată cu o periuță manuală sau una electrică, ambele fiind eficiente în asociere cu o pastă de dinți. Un alt mijloc eficient de igienizare dentară este utilizarea unui irigator sau duș bucal care se asociază periajului dentar.

- Cum se stabilește diagnosticul?

- Diagnosticul se pune pe baza unei radiografii dentare și a semnelor și simptomelor resimțite de pacient: prezența pe radiografie a molarului de minte în erupție, înroșirea mucoasei dentare de la nivelul dintelui respectiv, tumefierea mucoasei dentare, prezența și intensitatea durerii, prezența sau absența secrețiilor - purulente sau sangvinolente.

„Pericoronarita apare ca efect al acumulării de placă bacteriană, resturi alimentare, la nivelul mucoasei ce acoperă coroana molarului de minte aflat în plin proces de erupție“

„Cel mai bun tratament este prevenția, igiena bucală adecvată este cel mai important factor în controlul plăcii bacteriene și a complicațiilor ce derivă din acumularea acesteia la nivelul dinților și al gingiilor“

„Pot apărea durere, secreţii şi gust neplăcut“

- Cum o tratăm? Ce implică și cât durează tratamentul?

- Cel mai bun tratament este prevenția, igiena bucală adecvată este cel mai important factor în controlul plăcii bacteriene și a complicațiilor ce derivă din acumularea acesteia la nivelul dinților și al gingiilor. Dacă se pune diagnosticul de pericoronarită, în funcție de stadiul acesteia se poate efectua un tratament de igienizare, de îndepărtare a factorilor ce întrețin afecțiunea, se pot prescrie medicamente antialgice sau antibiotic. De asemenea, în unele cazuri, se poate impune incizia chirurgicală și decopertarea coroanei dentare prin îndepărtarea mucoasei sau chiar extracția dintelui în cauză.

- Ce complicații pot apărea, dacă nu este tratată la timp?

- Pericoronarita poate evolua în lipsa tratamentului și poate afecta capacitatea pacientului de a se hrăni corespunzător, de a deschide gura și chiar de a vorbi. Infecția poate evolua și supura spontan, iar durerea să persiste. Complicațiile variază de la cele locale, adică durere, eliminare de secreții, gust neplăcut, până la cele regionale, adică limitarea deschiderii gurii, durere la înghițit, tumefierea obrazului, inflamarea ganglionilor limfatici, până la simptome ce țin de starea generală de sănătate a pacientului - febră, diseminarea infecției prin sistemul circulator și apariția afectării altor părți ale corpului. Lăsată neîngrijită, există riscul de evoluție spre celulită, prin infiltrarea țesuturilor adiacente, strat cu strat.