de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Oamenii de știință au făcut un pas către medicamentele „controlate de la distanță”, inventând un material care utilizează semnale electrice pentru a elibera moleculele de tratament.
Tratament țintit
În condițiile în care aproximativ 50% dintre oameni nu reușesc să ia medicamentele care le sunt prescrise, riscându-și astfel sănătatea, materialul creat de specialiștii de la Universitatea de Tehnologie Chalmers, din Suedia, ar putea fi folosit pentru a se realiza implanturi futuriste, care eliberează doze de medicament la intervale regulate, astfel încât pacienții să nu mai aibă nevoie să-și amintească să-și ia pastilele. Concret, implanturile electronice vor putea înlocui medicamentele de zi cu zi în viitor și ar putea oferi tratamentul necesar prin atingerea unui buton, arată oamenii de știință. Cel mai important avantaj este eficacitatea sporită - un implant ar fi mai țintit decât o pastilă, eliberând tratamentul într-o anumită parte a corpului, în timp ce pilulele afectează și alte zone din organism și au potențial de a genera efecte secundare de multe ori neplăcute.
Implant în țesutul sau organul unde este necesar
Noul material care va putea sta la baza viitoarelor implanturi pentru administrarea de medicamente este o suprafață polimerică. Odată declanșată de un simplu impuls electric, aceasta trece de la reținere la eliberare de molecule. Potrivit rezultatelor studiului, materialul din care vor fi realizate aceste implanturi poate face față modifică- rilor de aciditate, cum ar fi cele găsite în sistemul digestiv. „Vă puteți imagina un medic sau un program de calculator care măsoară nevoia unei noi doze de medicament la un pacient și un semnal controlat de la distanță, care activează eliberarea medicamentului din implantul situat chiar în țesutul sau organul unde este necesar”, detaliază Gustav Ferrand-Drake del Castillo, autorul principal al cercetării asupra performanțelor materialului. Implantul necesită doar o cantitate mică de putere, deoarece polimerul de pe suprafața electrodului este foarte subțire, astfel încât poate reacționa la un foarte mic impuls electrochimic.