de Monica Beleneş şi Claudia Mîţoi
Milioane de oameni se confruntă anual cu o hernie inghinală, ombilicală sau cu una incizională (eventraţie), iar aceste afecțiuni nu-i ocolesc nici pe adulți și nici pe copii. Doctor Marina Dumitraș (medalion), medic primar chirurgie generală cu supraspecializare în flebologie și scleroterapie și doctor în medicină în cadrul spitalului Euroclinic Regina Maria și Skinmed Clinic, ne-a explicat de ce apar și cum pot fi tratate.
„Senzaţia de durere poate fi însoţită şi de modificări tegumentare”
- Care sunt cauzele care stau la baza acestor afecțiuni?
- Lista este destul de lungă când vorbim despre herniile ombilicale, inghinale sau incizionale. Pe primul loc este obezitatea, apoi sarcinile multiple cu copii care depășesc greutatea normală, dializă cronică, deficitul proteic, factorul genetic: structura alterată a fibrelor de colagen din peretele abdominal anterior, tusea, constipația, efortul fizic postoperator, imediat, în cazul herniilor postoperatorii (eventrații) sau infecția plăgii postoperatorii.
- Dar simptomele?
- Cele mai frecvente simptome constau într-o jenă ușoară, care, ulterior, este transformată în durere, în asociere cu apariția unei tumefacții ombilicale, inghinale sau la nivelul cicatricei postoperatorii de consistenţă scăzută. Poate asocia și alte simptome sau chiar modificări tegumentare de tipul înroșirii pielii ombilicului, a regiunii in-
ghinale, testiculare sau a cicatricei, senzație de presiune, arsură, eroziuni, edem, echimoză (vânătaie). Orice hernie sau eventrație parcurge trei etape. În prima etapă ea se poate reduce, adică intră înapoi în abdomen. În a doua etapă se reduce greu sau parțial - hernie încarcerată. A treia etapă, când sacul herniar nu se poate reduce, vorbim despre hernie ştrangulată.
„Este recomandat să se facă o ecografie de părți moi și o tomografie computerizată”
- Ce categorii de populaţie suferă cel mai des?
- Cele mai afectate persoane sunt pacienții obezi, sexul feminin în perioada postpartum (după naștere, în lăuzie), cele cu deficit proteic (malnutriție proteică), cele cu o structură alterată a fibrelor de colagen din fasciile de rezistență care acoperă mușchii abdominali.
- Prin ce analize se depistează boala?
- Pentru a pune un diagnostic corect trebuie parcurse două etape. Se face un examen clinic prin evidențierea defectului parietal ombilical, inghinal sau cicatriceal și măsurarea dimensiunii sacului herniar, a reductibilităţii sau ireductibilităţii lui. Pacientul va fi examinat și în pat, dar și în picioare, pentru a putea evidenția reductibilitatea sau ireductibilitatea herniei sau a eventrației. Pasul următor constă într-o ecografie de părți moi și tomografie computerizată. Tomografia va aprecia viabilitatea lui și implicit complexitatea intervenției chirurgicale (dacă există lichid intraperitoneal) și va vizualiza patologiile organelor din vecinătate.
- Ce trebuie să știe un pacient diagnosticat cu o asemenea afecțiune?
- Un pacient diagnosticat și neoperat de hernie ombilicală, inghinală sau postoperatorie are multiple recomandări de la medicul chirurg. De la a nu crește în greutate sau chiar de a scădea în greutate, pentru a nu crește în dimensiuni defectul parietal și dimensiunea sacului herniar, de a evita efortul fizic susținut până la momentul operator, de a corecta deficitele proteice, iar pentru cei dializaţi peritoneal cronic, de a nu avea presiuni intraabdominale foarte mari la ședințele de dializă.
„Soluţia este exclusiv chirurgicală”
- Care e tratamentul recomandat?
- Tratamentul este exclusiv chirurgical. În cazul unui defect parietal mic și a unui sac herniar ombilical reductibil mic, se va alege varianta clasică de tratament chirurgical. Aceasta presupune realizarea unei incizii axate pe zona ombilicală, inghinală sau cicatriceală, în identificarea și reducerea sacului herniar, aplicarea unei plase de polipropilenă, care se fixează cu fire standard, circumferențial, sutura tegumentului ombilical, inghinal, cicatriceal, după excizia vechii cicatrici. La fel se procedează în cazul unei hernii ombilicale, inghinale sau postoperatorii voluminoase, cu defect parietal mare - se alege varianta clasică de tratament chirurgical. Când avem de-a face cu un defect parietal mic, dar sac herniar voluminos reductibil sau nereductibil, varianta de tratament chirurgical de elecție este cea minim invazivă laparoscopică. Se practică trei incizii estetice, milimetrice, de maximum un centimetru, se insuflă dioxid de carbon, se lucrează ca într-un balon, se explorează defectul parietal, sacul herniar, conținutul lui și tot abdomenul pacientului. Se verifică vascularizația segmentului de intestin blocat sub control vizual. Se rezecă sacul herniar, după reducția lui, pentru a nu produce un serom postoperator. Se aplică o plasă care acoperă defectul parietal ombilical, inghinal sau de eventrație și se fixează cu capse lent resorbabile, standard. Se realizează suturi fine, lineare la nivelul peretelui și tegumentului, care lasă în urmă cicatrici estetice. Tratamentul chirurgical este curativ, însă există un procent de 1% de recidivă.
- Putem vorbi despre riscuri?
- Herniile ombilicale, inghinale, postoperatorii evoluează în lipsa tratamentului chirurgical spre complicații. Evoluția poate însemna blocarea conținutului sacului herniar, adică a unei hernii ombilicale, inghinale, eventrații, încarcerate sau strangulate, cu apariția unei subocluzii sau ocluzii intestinale (tranzit absent pentru gaze și materii fecale, greață, vărsături, stare generală alterată).
„Postoperator, efortul fizic trebuie evitat chiar şi timp de două luni“
- Ce reguli trebuie respectate cu strictețe de cei care optează pentru intervenția chirurgicală?
- Regimul de viață, adică recuperarea postoperatorie, diferă în funcție de varianta de tratament chirurgical aleasă. Ca durată presupune evitarea efortului fizic susținut timp de şase-opt săptămâni pentru varianta clasică, pentru cea laparoscopică - circa o lună, purtarea unei centuri abdominale de contenție pe o perioadă de şase-opt săptămâni postoperator, fiind recomandată doar în varianta clasică. Toaletarea plăgilor timp de şapte zile cu o soluție antiseptică este recomandată indiferent de tipul de tratament chirurgical. Administrarea unui antiinflmator postoperator pentru o perioadă de circa şapte zile este absolut obligatorie. Regimul alimentar postoperator nu este unul foarte dur, este permisă ingestia de alimente - legume și fructe preparate termic pentru circa şapte zile, a preparatelor cu carne de pește, pui la grătar sau la cuptor. Este interzisă ingestia alimentelor care meteorizează pacientul, de tipul fasole, mazăre, varză, dar și a alimentelor care încetinesc tranzitul intestinal, de tipul orez, carne de vită, pâine.