de Daniel Şuta şi Sorin Dumitrescu
Pseudoguta se regăseşte, îndeosebi, la persoanele vârstnice şi se caracterizează prin atacuri acute de artrită şi dureri puternice ale membrelor. De obicei, se dezvoltă ca urmare a depunerii de săruri de pirofosfat de calciu în articulaţii, care, lăsate la voia întâmplării, pot duce la anchilozare. Această boală este greu de diagnosticat, pentru că tabloul clinic este asemănător cu cel întâlnit în gută.
Genunchiul este cel mai des afectat
Pseudoguta este o formă de artrită, cauzată de depuneri de cristale în și de jur împrejurul articulațiilor și se manifestă prin umflarea bruscă, caldă şi extrem de dureroasă. Aceste episoade pot dura zile sau chiar săptămâni şi se pot rezolva spontan. Cel mai frecvent afectat este genunchiul. Mai rar se întâmplă la încheieturi, umeri, șolduri sau glezne. Numită boala de depunere a calciului pirofosfat, termenul comun „pseudoguta” a fost inventat pentru că manifestările sunt asemănătoare cu cele de gută. Ambele afecţiuni sunt cauzate de acumularea de cristal în cadrul unei articulații, dar de tip diferit. Simptomatologia poate fi absentă sau pot exista manifestări caracteristice artritei inflamatorii acute, de la dureri minore până la atacuri profunde asemănătoare semnelor de gută. Depunerea cronică de cristale de profosfat de calciu determină apariția artritei pseudoreumatoide, ce poate avea o evoluție îndelungată timp de câteva luni. Cauza formării cristalelor în articulaţii nu este clară, încă, dar riscul apariţiei lor creşte odată cu înaintarea în vârstă. Există, totuşi, câteva situaţii care pot crea climatul propice pentru dezvoltarea pseudogutei: când cantitatea de calciu în sânge crește din cauza nivelului ridicat al hormonului paratiroidian sau dacă țesuturile conţin prea mult fier şi prea puţin magneziu.
Pielea e roşie şi fierbinte
În primele etape, pacientul se poate confrunta cu dureri mari, dacă se presează zona respectivă, îndeosebi seara şi dimineaţa, sau după efort fizic îndelungat. Apoi, pielea începe să se înroşească şi devine fierbinte. Zona leziunii se umflă, articulația poate crește şi apar conuri pe locul inflamației. Există o etapă acută și una cronică a bolii. În stadiul acut de dezvoltare este afectată doar o articulație, de obicei, cea a genunchiului. Durerea se intensifică rapid, zona începe să se umfle şi apare febra, în unele cazuri, chiar şi răceala. Stadiul acut durează între patru și șase zile, după care toate simptomele sale dispar complet. Etapa cronică a bolii este diferită. Pacientul începe să aibă dureri cumplite şi constante. La primele ore ale dimineții, articulațiile sunt legate, ușor umflate şi, din când în când, pot apărea atacuri acute, care dispar rapid. De regulă, în această fază, sunt afectate umărul, şoldul şi încheieturile. Uneori, pe fondul bolii, se poate dezvolta şi radiculita de tip secundar. Există o serie de afecţiuni metabolice care au legătură cu apariţia depunerii de cristale de pirofosfat la nivelul articulaţiilor. Hipofosfatazia, de exemplu, care este o afecţiune ereditară ce determină multiple leziuni la nivelul ţesutului osos. Hiperparatiroidismul este o altă afecţiune metabolică ce determină apariţia pseudogutei, ca urmare a unui dezechilibru în metabolismul fosfo-calcic, şi hemocromatoza care apare ca urmare a efectului inhibitor pe care ionii de fier îl au asupra pirofosfatazelor.
Diagnosticarea se realizează prin investigaţii computerizate
Pentru că tabloul clinic este asemănător cu cel al gutei sau al artritei septice, un diagnostic clar este dificil de pus fără o serie de analize amănunţite. Dintre investigațiile imagistice, radiografia poate fi folosită pentru a face diferența dintre boala de depunere a pirofosfatului de calciu și alte tipuri de artrită. Prin radiografie pot fi detectate modificările ce apar la nivelul unei articulații în pseudogută: condocalcinoză, osteofite, pensarea spațiului articular, precum și extensia leziunilor. Uneori este folosită și ecografia musculoscheletală, însă în unele cazuri diagnosticul diferențial dintre gută și pseudogută este dificil de făcut doar prin această investigație. Tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică sunt folosite în special pentru pacienții cu localizări atipice ale pseudogutei. Diagnosticul de certitudine se pune prin artrocenteză și examinarea lichidului sinovial la microscopul cu lumină polarizată unde sunt observate cristalele de pirofosfat de calciu. Depunerea acută de cristale de pirofosfat de calciu poate fi întâlnită și la nivelul structurilor periarticulare precum ligamente, tendoane, burse și chiar oase.
Vindecarea completă este imposibilă
Tratamentul pseudogutei este similar cu cel al gutei, întrucât ambele afecțiuni reprezintă inflamații acute, iar oprirea inflamației în vederea reducerii simptomatologiei este esențială în ambele cazuri. Aplicarea gheții la nivel local poate ajuta la reducerea durerii și a tumefacției. Medicii recomandă diagnosticarea în timp util pentru a începe tratamentul adecvat, în caz contrar, afecţiunea poate duce la deteriorarea ireversibilă a articulațiilor şi la anchilozare. Din păcate, vindecarea completă este imposibilă, deoarece cristalele de pirofosfat de calciu nu pot fi îndepărtate din articulație. Dar dacă pacientul apelează la ajutor specializat încă de la primele simptome şi urmează întocmai tratamentul recomandat, atacurile vor fi mai puțin dureroase și de scurtă durată. Inflamația este eliminată cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, dar, dacă efectul lor este insuficient, o variantă mai puternică ar fi hidrocortizonul care este administrat sub formă de tablete sau injecții în interiorul articulației. De asemenea, procedurile fizioterapeutice sau gimnastica medicală sunt variante care ameliorează şi tratează durerile. În plus, pentru diminuarea sau eliminarea completă a disconfortului este recomandată evitarea mişcărilor bruşte. Sunt şi situaţii foarte grave, când este nevoie de intervenţie chirurgicală, dar aceste cazuri sunt izolate.
Apare, cu precădere, după vârsta de 65 de ani
Aproximativ 7% din populația adultă din Europa și Statele Unite este afectată de depunerea cristalelor de pirofosfat de calciu la nivelul articulațiilor. Prevalența bolii crește mai mult după vârsta de 65 de ani, iar incidența este de 1, 3 la 1.000 de persoane pe an. După vârsta de 80 de ani, însă, se constată prezența afecțiunii, fie asimptomatic, dovedit imagistic, fie prin manifestările clinice caracteristice, la un procent variabil între 35% și 50% din populație. Rareori pseudoguta afectează persoanele sub vârsta de 60 de ani. Pot exista manifestări sistemice precum febră și frison, iar în unele cazuri, pacienții se confruntă cu dezorientare şi confuzie.