de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Chiar dacă botulismul, boală rară, nu poate fi întotdeauna prevenit, întrucât periculoasa toxină care provoacă afecțiunea poate fi prezentă în nisipul din parc sau în praful din casă, măsurile de siguranţă alimentară pot pune la adăpost de această afecțiune severă.
Consumul de droguri crește incidența
Botulismul, deşi este o boală rară, este extrem de gravă, fiind provocată de toxina eliberată de o bacterie - neurotoxină botulinică. Omul o poate contracta prin ingestia de alimente contaminate sau dacă o rană deschisă ajunge în contact cu sporii bacteriei botulinice. În absenţa unui tratament rapid instituit, infecţia duce la eliberarea unei cantităţi de toxine botulinice care provoacă paralizie, dificultăţi severe de respiraţie şi chiar moarte. Neurotoxina produsă de această bacterie este una dintre cele mai agresive toxine cunoscute. Cele mai multe dintre cazurile de botulism apar la copiii cu vârsta sub 1 an şi sunt rezultatul expunerii acestora la sol contaminat sau prin consumul de alimente ce pot conţine bacteria. Copiii mai mari şi adulţii au mecanisme naturale de apărare, care împiedică dezvoltarea bacteriilor în intestin, înainte ca acestea să elibereze neurotoxină într-o cantitate suficientă pentru declanşarea bolii. Dar botulismul ca urmare a contaminării unei plăgi apare în circa 20% dintre toate cazurile. Rata de apariţie a crescut în ultimii ani, din cauza consumului de droguri, deoarece sporii bacteriei se găsesc în pudra de stupefiante.
Conservele și semipreparatele din carne, medii propice
Bacteriile botulinice se găsesc în natură, în sol şi sedimente fluviale sau marine. În sine, acestea nu sunt dăunătoare, dar, dacă au un mediu propice, lipsit de oxigen, proliferează şi produc toxine foarte otrăvitoare. Sticlele închise, conservele, solul bătut, noroiul sau, ocazional, corpul uman sunt medii propice pentru dezvoltarea acestor bacterii. Aproximativ 15% dintre cazurile de botulism sunt provocate de alimente care conţin toxina botulinică. Acestea pot fi conservate, preparate în casă sau industrial. Cel mai frecvent, toxina botulinică a fost găsită în conservele care au puţin acid, cum ar fi cele de sfeclă, spanac, ciuperci şi fasole verde, precum şi în conservele de ton, dar şi în peştele afumat şi sărat, precum şi în produsele din carne - semipreparatele. Metoda de conservarea a unor alimente, prin adăugarea de ulei la suprafaţa acestora, creează condiţii de anaerobioză, propice pentru producerea toxinei botulinice. Atunci când un copil mai mic de 1 an primeşte alimente contaminate cu spori botulinici poate apărea botulismul infantil. Simptomele timpurii pot apărea la câteva ore de la contaminare și includ constipaţie, dificultăţi de hrănire, salivare abundentă, pleoape căzute, letargie, reflexe pupilare slabe, probleme respiratorii. La rândul său, a treia categorie de botulism, cel alimentar, are simptome ca greaţă, dureri abdominale intense, dificultăţi motorii, paralizie a membrelor, pleoape căzute, incapacitatea controlului muşchilor faciali, probleme respiratorii. Toate acestea pot interveni chiar și la mai multe zile de la infectarea inițială.
Normele de igienă alimentară, obligatorii pentru prevenție
Date fiind normele de igienă ale alimentelor şi preparatelor conservate, riscul contaminării cu sporii bacteriei botulinice a alimentelor este mic, dar crește semnificativ în cazul conservelor incorect sterilizate, făcute în casă - este necesară sterilizarea prin fierbere timp de cel puţin 30 de minute. De asemenea, se exclude de la consum conservele bombate, cele care au un miros neplăcut, alimentele depozitate la temperatura incorectă şi cele al căror termen de valabilitate a expirat. Alte măsuri simple care pot ține boala la distanță sunt păstrarea în frigider a uleiurilor infuzate cu plante sau cu usturoi, separarea alimentelor crude de cele gătite, menţinerea alimentelor la temperaturi corecte, folosirea de apă curată pentru gătit, din surse verificate periodic, păstrarea în condiţii de igienă a cărnurilor afumate și a peştelui crud, manevrarea în condiţii igienice a mierii de producător.
Diagnostic dur, recuperare îndelungată
Botulismul este un diagnostic atât de sever încât tratamentul cu antitoxină trebuie instituit imediat, fără a se mai aştepta confirmarea prin alte investigaţii. La sugari, tratamentul se face cu imunoglobulină, ce blochează acţiunile neurotoxinelor care circulă în sânge, iar recuperarea poate dura săptămâni sau luni. Botulismul alimentar al adulților se tratează cu antitoxine şi anticorpi. Pe de altă parte, principala complicaţie care poate să apară la toate tipurile de botulism este insuficiența respiratorie severă ceea ce poate duce, în unele situaţii, la deces. La pacienţii cu simptome severe, recuperarea este de lungă durată, iar, uneori, oboseala şi dificultăţile de respiraţie pot persista mai mulţi ani.