de Claudia Mîţoi şi Flori Pintea
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac ce poate apărea pe o inimă sănătoasă, ca urmare a unor afecțiuni dobândite, sau ereditar. Cauzele îmbolnăvirii sunt multiple, iar simptomatologia diferă de la pacient la pacient. Pentru un diagnostic exact, sunt necesare mai multe investigații, în urma cărora se stabilește și planul de tratament. Oana Simion (foto), medic specialist cardiolog la clinica Neuroaxis, ne-a explicat cum se manifestă fibrilația atrială, care sunt primele semne și ce complicații poate crea dacă nu este tratată sau nu se face corespunzător.
„Crește respitalizarea”
- Ce este fibrilația atrială?
- Fibrilația atrială este o tulburare de ritm caracterizată prin bătăi cardiace neregulate, cel mai des, rapide, reprezentând una dintre cauzele de accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă. Atunci când fibrilația atrială apare, nodul sinusal (pacemakerul natural al inimii) nu mai funcționează, atriile au o contracție haotică și superficială și nu mai expulzează sângele către ventriculi în mod corespunzător. Dacă în mod normal frecvența cardiacă de repaus se încadrează în intervalul 60-100 de bătăi pe minut, în timpul episoadelor de fibrilație atrială frecvența cardiacă poate ajunge până la 180 de bătăi pe minut. La nivel mondial, fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă în rândul adulților.
- De câte feluri este și cum se manifestă fiecare?
- Au fost propuse mai multe clasificări ale fibrilației atriale, însă, în mod clasic, se disting cinci tipuri, în funcție de simptomatologie, de durată și de remisia spontană a episoadelor. Astfel, există fibrilație atrială nou diagnosticată - la primul diagnostic, indiferent de durată, prezența sau severitatea simptomelor asociate. Fibrilația atrială paroxistică, remisă spontan sau prin intervenție terapeutică în mai puțin de șapte zile de la debut, de obicei, în 24 de ore, fibrilația atrială persistentă, cu durată mai mare de șapte zile, inclusiv episoadele remise prin cardioversie (electrică sau medicamentoasă), după o săptămână. Al patrulea tip este fibrilația atrială persistentă pe termen lung, cu durată de peste 12 luni, când se decide o strategie de cardioversie, și ultimul tip, fibrilația atrială permanentă, acceptată atât de pacient, cât și de medic, ca fiind cronică, fără a se mai încerca terapii de cardioversie. Evoluția este grefată de tulburări hemodinamice, complicații embolice. Scade calitatea vieții și crește respitalizarea. De asemenea, boala are influență asupra mortalității pacienților cu insuficiență cardiacă.
„Stenoza mitrală poate declanșa boala”
- Care sunt principalele cauze sau boli care pot declanşa afecţiunea?
- Cauzele sunt reprezentate de factori precum degenerarea țesutului miocardic atrial, odată cu procesul de îmbătrânire, hipertensiunea arterială, afecțiunile valvulare, în special stenoza mitrală moderat-severă, pericarditele, hipertiroidia, acutizarea bolilor pulmonare și intervențiile chirurgicale cardiace, cardiopatia ischemică, miocardice sau coronariene, diabetul zaharat, boala renală cronică, bolile pulmonare, afecțiunile tiroidiene, obezitatea, sindromul de apnee de somn, consumul de alcool sau alte excitante, predispoziția genetică, sedentarismul sau efortul fizic exagerat.
- Ar putea fi și o boală ereditară?
- Da, sunt descrise în literatura de specialitate forme rare de fibrilație atrială familială, cu identificarea mai multor gene implicate.
- Ce simte pacientul? Simptomele sunt diferite de la caz la caz?
- Cele mai frecvente simptome asociate fibrilației atriale sunt palpitațiile, scăderea toleranței la efort, amețelile, slăbiciunea marcantă și durerile în piept. Dar, există și pacienți care sunt complet asimptomatici.
- Este mai frecventă la bărbați decât la femei?
- Da, fibrilația atrială este mai frecventă la bărbați. Cauza este, cel mai probabil, în contextul asocierii mai multor factori de risc cardiovascular.
„Persoanele cu vârsta de peste 65 ani sunt predispuse îmbolnăvirii”
- Există o vârstă sau o categorie de pacienți predispuse la îmbolnăvire?
- Persoanele de peste 65 ani reprezintă populația cu risc de a dezvolta fibrilație atrială. De aici derivă și importanța consultațiilor cardiologice periodice, mai ales în contextul în care această afecțiune poate fi clinic silențioasă, așa cum spuneam.
- Ce teste sunt indicate pentru un diagnostic exact?
- Diagnosticul se suspicionează clinic prin detectarea bătăilor cardiace neregulate la ascultația cordului și se obiectivează pe electrocardiogramă, monitorizare Holter, ECG sau dispozitive de tip loop recorder.
„Conduita de tratament vizează prevenirea evenimentelor cardioembolice”
- Care sunt variantele de tratament?
- Variantele de tratament se adaptează fiecărui pacient în parte. Conduita de tratament vizează, în principal, prevenirea evenimentelor cardioembolice, a accidentelor vasculare cerebrale, prin administrarea medicamentelor anticoagulante orale și restabilirea ritmului cardiac normal. Conversia fibrilației atriale la ritm sinusal se poate realiza prin administrarea de medicamente antiaritmice, cardioversie electrică (aplicarea unui șoc electric extern) și proceduri minim invazive de ablație.
„Dacă nu e tratată corespunzător, determină scăderea calităţii vieţii“
- Ce complicații poate produce fibrilația atrială?
- Complicațiile de temut ale fibrilației atriale sunt evenimentele cardio embolice periferice sau centrale, cum ar fi accidentul vascular cerebral, apărute în condițiile mobilizării unui tromb (cheag de sânge) de la nivel atrial, unde sângele stagnează din cauza contracțiilor dezorganizate. Mai poate apărea insuficiența cardiacă cronică, adică slăbirea progresivă a mușchiului inimii.
- În ce stadiu viața este pusă în pericol?
- În principiu, fibrilația atrială nu pune în pericol viața pacientului, în schimb, prin complicațiile pe care le poate induce atunci când nu este diagnosticată și tratată corespunzător, determină o scădere importantă a calității vieții.