de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Incontinența urinară nu este o boală, ci un simptom, despre care se poate vorbi atât la femei, cât și la bărbați și care se manifestă prin scurgeri involuntare de urină, combinate cu o serie de alte senzații neplăcute. Această problemă afectează milioane de oameni și poate induce o stare de disconfort, care scade calitatea vieții. Pe de altă parte, există modalități de a ține sub control acest simptom.
Poate apărea oricând și poate afecta pe oricine
Deși este mai frecventă după o anumită vârstă, incontinența urinară poate apărea oricând. Creierul controlează vezica urinară, care, în mod normal, răspunde la comenzile voluntare pe care le primește. Când acest mecanism funcționează corect, se poate controla, în funcție de context, nevoia de a merge la baie. Incontinența urinară apare atunci când acest control nu mai este perfect și apar scurgeri de urină, care nu pot fi gestionate. Femeile sunt ușor mai predispuse decât bărbații, dar incidența este aproximativ egală, deși unele mecanisme ce produc incontinența urinară sunt diferite în funcție de sex, ca urmare a particularităților anatomice specifice. Potrivit specialiștilor, există mai multe motive care duc la apariția acestei probleme. Unele dintre ele sunt tranzitorii, altele persistente și duc, în timp, la cronicizare și agravare.
De la stres emoțional la medicamente și alte boli
În cazul femeilor, perioadele de sarcină, nașterea și fibroamele uterine mari cresc riscul de incontinență urinară. De asemenea, menopauza și postmenopauza, ca urmare a dezechilibrelor hormonale, manifestate prin scăderea secreției de estrogen, pot duce la acest simptom. Alți factori de risc pentru episoadele de pierderi urinare necontrolate sunt frica, emoțiile foarte puternice, stresul emoțional, unele medicamente și dozele mari de vitamina C. De asemenea, unele afecțiuni preexistente sunt frecvent asociate cu incontinența urinară - diabetul de tip II, hipertensiunea arterială, afecțiunile pulmonare care cauzează tuse frecventă, cum ar fi emfizemul și fibroza chistică, accidentele vasculare cerebrale, boala Parkinson sau scleroza multiplă, lezarea tractului urinar (accidente, intervenții chirurgicale), ca și unele malformații congenitale și constipația cronică.
Disconfort general
În funcție de cauzele care duc la acest fenomen, pierderile de urină pot să apară în timpul unor activități sau se pot manifesta prin dorința bruscă și puternică de a urina imediat, care se asociază cu pierderi urinare în cantitate mai mică sau mai mare. La acestea se pot adăuga senzațiile neplăcute de presiune la nivelul vezicii, durerea difuză pelvină, disconfortul la urinare, senzația de golire incompletă. Aceste probleme pot duce la un risc crescut de apariție a infecțiilor urinare, a iritațiilor locale și generează un profund disconfort psihic general. De asemenea, există și riscul de depresie, cauzată de imposibilitatea de a avea o viață normală, în condițiile în care necesitatea imperioasă de a merge la baie poate apărea în orice moment.
Tratare prin abordarea cauzelor
În condițiile în care incontinența urinară este un simptom, diagnosticul trebuie să identifice cauzele care duc la apariția acesteia. Examenul clinic și anamneza amănunțită sunt primul pas. Câteva teste simple pot distinge cauza problemei. Fiecare tip de incontinență urinară presupune strategii de tratament diferite, care urmăresc compensarea cauzelor ce duc la apariția scurgerilor necontrolate. Acestea pot include strategii comportamentale, cum ar fi antrenamentul vezicii urinare sau urinarea temporizată, exerciții pentru stimularea tonusului pelvin, care întăresc mușchii ce controlează fluxul de urină, medicamente care au efecte la nivelul vezicii urinare, schimbări în dietă și în stilul de viață, dispozitive medicale, intervenție chirurgicală.
Limitarea aportului de băuturi carbogazoase
Unele dintre cauzele care duc la incontinență urinară sau care agravează simptomele pot fi prevenite. O bună hidratare este un demers eficient, care previne incontinența. Limitarea aportului de băuturi carbogazoase, îndulcite sintetic, a alcoolului, ceaiului și cafelei elimină iritațiile vezicii urinare. Și activitatea fizică regulată este binevenită, pentru că aduce o bună tonifiere a musculaturii pelvine, ceea ce împiedică modificările poziției vezicii. În același timp, experții atrag atenția asupra evitării obiceiului de a urina preventiv, pentru a menține un tonus bun al musculaturii vezicii. Este important ca persoanele care experimentează, în diferite situații, chiar și ocazional, pierderi urinare să apeleze la sfatul medicului. Identificarea cauzelor poate duce la rezolvarea problemei, în condițiile în care, netratată, incontinența urinară se agravează, în timp, până la stadii avansate, când recuperarea este dificilă și complicată, cu șanse mici de reușită.
Alimentele condimentate și acide, contraindicate
Specialiştii sunt de părere că regimul alimentar are capacitatea de a influenţa apariţia şi evoluţia episoadelor de incontinență, în special în cazul în care tulburarea este determinată de existenţa unei vezici hiperactive. Pacienților le este recomandat să evite consumul mâncărurilor picante şi excesiv de condimentate, întrucât acţiunea acestor alimente asupra vezicii este puternic iritantă pentru epiteliul vezical, ceea ce îi stimulează activitatea (resimţită de pacient ca nevoie impetuoasă de a urina). De asemenea, alimentele acide sunt neindicate, citricele în special, și sub formă de fruct, și de suc, deoarece stimulează vezica urinară.
Exerciţiile Kegel susţin planşeul pelvian
Exerciţiile Kegel reprezintă acele tehnici care vin în ajutorul întăririi muşchilor pelvieni, pentru o mai bună susţinere a organelor interne aflate superior de aceştia. Planşeul pelvian, format din muşchii pelvieni, susţine uretra, vezica urinară, uterul şi rectul, astfel că îmbunătăţirea forţei lor de contracţie poate ajuta atât femeile, cât şi bărbaţii care se confruntă cu incontinență urinară. Cum se efectuează? Încordați muşchii planşeului pelvin timp de trei până la cinci secunde, apoi relaxați-vă timp de până la cinci secunde. Încercați să repetați acest ciclu de zece ori. Dacă muşchii planşeului pelvin nu încep să obosească după o contracţie de până la cinci secunde sau dacă nu sunt obosiţi după zece exerciţii Kegel la rând, puteţi progresa ţinând contracţiile timp de șase până la zece secunde. În timpul exerciţiilor Kegel, păstrați ceilalţi muşchi relaxaţi. Ţineți o mână uşor pe abdomen și respirați liber. Creşteți treptat durata contracţiilor şi a relaxărilor, până la zece secunde și la cel puţin 30 până la 40 de exerciţii Kegel în fiecare zi. Deoarece acestea sunt mișcări ascunse, pe care nimeni nu le observă, se pot practica oriunde - în mașină, în lift, pe o bancă în parc.