de Monica Beleneș şi Flori Pintea
Ați observat în zona subrațului sau inghinală niște umflături care se tot măresc ca dimensiune, supurează și sunt dureroase? Deși la prima vedere pare să fie vorba despre o acnee, există posibilitatea să vă confruntați, de fapt, cu hidradenita supurativă. Doctor Călin Giurcăneanu (foto), președinte al Societății Române de Dermologie și medic primar în cadrul Clinicii De Dermatologie Oncologică a Spitalului Universitar de Urgență „Elias, ne-a explicat în ce constă această afecțiune și ce pași aveți de urmat pentru a scăpa de ea.
„Febra poate fi un semn clinic de agravare”
- Ce este hidradenita supurativă și ce părți ale corpului afectează?
- Hidradenita supurativă, numită și maladia Verneuil, reprezintă o afecțiune supurativă, inflamatorie cronică, a zonelor unde se află glande sebacee în asociere cu glande sudoripare apocrine (zonele axilare, zona perineo-fesieră, zona inghinală, zona perimamelonară, dar și alte localizări). Prevalența acesteia în Europa este de aproximativ 1%, debutează, în general, în a doua sau a treia decadă de viață și afectează majoritar persoanele de sex feminin. Dacă în trecut era recunoscut în cauzalitatea hidradenitei supurative rolul patogen al unor bacterii, precum stafilococul auriu sau streptococii anaerobi, studiile mai recente apreciază că este mai degrabă vorba despre o boală cronică.
- Ce simptome ce ar trebui să dea de gândit pentru ca pacientul să se prezinte din timp la medic?
- Hidradenita supurativă este o adevărată provocare, atât prin impactul fizic și psihic asupra pacientului, cât și prin complexitatea tabloului clinic pentru medicul care diagnostichează și tratează această afecțiune. Leziunile tipice ale hidradenitei sunt: papule roșii, a căror dimensiune nu depășește 1 cm, noduli roșii inflamatori, extrem de dureroși, având dimensiunea de peste 1 cm, abcese cutanate și comedoane cu capăt dublu. Aceste leziuni, din care se pot elimina secreții seroase, purulente sau cu sânge, sunt extrem de dureroase. Vindecarea acestora se produce prin fibroză, ducând la apariția unor cicatrici impresionante. Distribuția caracteristică a acestor leziuni se află în special în regiunea axilară și cea inghino-perineală, dar pot fi afectate și areola mamară, regiunea submamară, zona periombilicală, scalpul, zona feței, ceafa, urechea externă și umerii. Febra poate fi un semn clinic de agravare, prezent în anumite cazuri selecționate de hidradenită, când există o suprainfecție. În mod frecvent, hidradenita supurativă este confundată cu acneea, deși, deseori, acestea pot coexista, în mod special cu forma de acnee severă.
„Când sunt îndoieli în stabilirea diagnosticului, se recomandă biopsia”
- Care sunt factorii propice dezvoltării acestei afecțiuni și cum pot fi evitați?
- Între factorii de declanșare și de menținere ai acestei afecțiuni amintim fumatul, regimul alimentar bogat în grăsimi saturate și carbohidrați, care poate conduce către obezitate, mediul de lucru cu impact major neuropsihic și factorii locali, precum traumatismele, fricțiunea, folosirea antiperspirantelor, talcului, epilarea, contactul prelungit cu anumite obiecte vestimentare profesionale sau chiar personale etc.
- Prin ce investigații se poate depista?
- În esență, diagnosticul de hidradenită supurativă este unul clinic, susținut pe baza informațiilor obținute de la pacient și a manifestărilor cutanate și sau sistemice. În mod excepțional, când există îndoieli în stabilirea diagnosticului, se pot efectua biopsia, completată printr-un examen histopatologic și/sau imunohistochimic și ecografia cutanată. Examenele de laborator pot releva un sindrom biologic inflamator, hiposideremie, anomalii ale proteinelor serice. Un examen bacteriologic este recomandat a fi efectuat la evaluarea fiecărui pacient cu hidradenită supurativă pentru a evita riscul apariției anumitor complicații.
„Dieta zilnică trebuie să se bazeze pe alimente bogate în vitamina D”
- Există tratament pentru hidradenita supurativă?
- Tratamentul efectuat în prezent constă în prevenția dezvoltării de noi pusee prin evitarea factorilor favorizanți, pe care i-am amintit, și tratamentul comorbidităților; tratamentul local, pe bază de compresii cu soluții antiseptice, agenți exfolianți, antibiotice, glucocorticoizi, retiniozi, care își găsește utilitatea și poate fi efectuat indiferent de stadiul de severitate al bolii; tratamentul episodului acut, în funcție de cele trei stadii de severitate. După remisia episodului acut se pot efectua, în colaborare cu un chirurg plastician, diferite intervenții chirurgicale, în funcție de caz; incizii, excizii limitate, excizii radicale, uneori completate cu proceduri de laser sau crioterapie; tratamentul de mentenanță, pe perioade foarte îndelungate, în scop imunomodulator, cu diferiți agenți terapeutici.
- Ar trebui urmat și un regim alimentar?
- Regimul igienodietetic este esențial în mangementul terapeutic al hidradenitei supurative, astfel recomand scăderea în greutate la pacienții obezi, oprirea fumatului, folosirea de îmbrăcăminte lejeră, evitarea traumatismelor, frecării, căldurii și umidității excesive, contactul cu diferite substanțe iritante și asigurarea unei igiene locale riguroase. În ceea ce privește alimentația, există o serie de restricții, precum o dietă hipoglucidică, evitarea produselor lactate, datorită conținutului cres- cut de hormoni androgeni naturali și precursori ai acestora, evitarea consumului de alcool, a produselor alimentare preparate prin afumare etc. Pe de altă parte, pacienții trebuie să consume alimente bogate în vitamina D, precum pește, ciuperci, cereale, și eventual să suplimenteze cu anumite produse farmaceutice, cum ar fi cele pe bază de zinc.
„Există riscul apariţiei unui cancer cutanat dacă este ignorată“
- Ce complicații există pentru pacienții depistați cu această boală, dar care nu se tratează?
- Complicațiile care pot surveni în cazul pacienților necomplianți sunt infecțiile locale sau sistemice grave - septicemia, scăderea mobilității membrelor, din cauza fibrozei marcate în zonele intertriginoase, apariția fistulelor anale, tumefacția unor porțiuni anatomice, apariția de ulcerații (de exemplu, boala genitală ulcerativă severă), anemia, amiloidoza, boala renală, riscul apariției unui cancer cutanat.
- Este contagioasă?
- Există tendința, uneori în mod involuntar, în rândul populației de a stigmatiza pacientul cu diferite afecțiuni dermatologice. Hidradenita supurativ cronică nu este o boală contagioasă, nu se poate transmite de la om la om, prin contact, aer sau prin alte modalități. De aceea, una dintre îndatoririle morale ale medicilor dermatologi este să încerce să asigure și un suport către reintegrarea socială a individului.