de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Persoanele care au suferit traume majore, care le-au lăsat într-o așa-numită stare vegetativă, undeva la granița dintre viață și moarte, sunt studiate intens de experții în neuroștiință, care încearcă să deslușească dacă este posibil vreun tip de comunicare cu acești pacienți. Una dintre cărțile publicate de un astfel de specialist oferă câteva exemple concrete.

Între conștiință și moartea cerebrală

Jeff Tremblay, un adolescent din Canada, a fost bătut până la comă și transportat la un spital din Edmonton, în 1997. După trei săptămâni a putut respira fără asistență, dar a rămas blocat în ceea ce medicii au diagnosticat ca fiind o stare vegetativă - fără răspuns și aparent inconștient. Tatăl lui Jeff credea că fiul său a înțeles conversațiile din jur și, în 2012, la 15 ani după atac, a auzit de specialistul Adrian Owen, un om de știință renumit pentru că a scanat creierul pacienților în această stare și a găsit ceea ce credea că sunt semne de conștiință - minți prinse în corpuri, care tânjeau să comunice cu exteriorul. Jeff părea într-adevăr mort pentru lume, ne- reușind să răspundă la comenzi simple. Dar când a fost introdus într-un scaner fMRI (imagistica prin rezonanță magnetică funcțională) și i s-a proiectat un film, i s-au activat părți ale creierului. Deși pacientul a rămas grav afectat, suspendat între conștiință și moartea creierului, familia lui s-a simțit mai liniștită. Jeff este unul dintre cazurile prezentate în cartea „În zona cenuşie”, scrisă de Owen.

Reacții care pot părea normale

Dincolo de succesul mediatic generat de relatarea întâlnirilor lui Owen cu acest tip de pacienți rămân unele rezultate. Specialistul își detaliază cazurile argumentând ce îl determina să creadă că aceste experimente au un rezultat. Kate Bainbridge, o profesoară din Cambridge, Anglia, a căzut în zona gri după ce o răceală puternică i-a provocat inflamații debilitante ale creierului. După câteva săptămâni la terapie intensivă, femeia a ieșit din comă, dar nu a arătat semne că ar fi conștientă. Dar când a fost introdusă într-un scaner și i s-au prezentat imagini cu familia sa, creierul aparent inert a răspuns în moduri care păreau reacții ale unei persoane sănătoase. Treptat, pacienta și-a revenit psihic, nu și fizic, dar a reușit să ajungă să comunice limitat cu exteriorul.

Specialistul în neuroştiinţă Adrian Owen consideră că munca sa este benefică nu numai ştiinţei, ci şi pacienţilor vegetativi şi ar putea creşte şansele unei recuperări parţiale - dacă aceştia ştiu cu adevărat ce se întâmplă

Semnalele unui scaner, dovezi ale unui sine conştient?

Alte experimente au fost mai puțin clare. Owen a găsit indicii că o victimă a unui accident vascular cerebral pe nume Kevin ar putea îndeplini o sarcină lingvistică mai sofisticată. Când a fost expus unei propoziții cu înțeles dublu, scanarea creierului a arătat modele precum cele ale unei persoane conștiente, care încearcă să rezolve ambiguitatea. Dar acest rezultat nu reprezenta o dovadă că era viu mental. Nu toată lumea este convinsă că rezultatul unui scaner poate fi tradus atât de clar în gânduri și intenții. Explicarea minții este și astăzi printre problemele nerezolvate ale științei. Parashkev Nachev, neurolog de la University College, Londra, consideră că acest tip de citire excesivă a datelor este de natură să genereze speranțe false. În timp ce experții încearcă în continuare să deslușească misterul, avocații și familiile acestor pacienți sunt prinși în eterne controverse legate de răspunsul la întrebarea dacă semnalele de la un scaner sunt dovezi ale unui sine conștient…