de Georgiana Mihalcea

Medicina recuperatorie reprezintă un capitol modern și extrem de important al practicii medicale, iar între afecțiunile care beneficiază de aceste terapii bolile pulmonare cronice și, mai nou, sechelele respiratorii post-COVID-19, reprezintă un grup de interes special, deoarece, în final, toate acestea produc același efect: scăderea concentrației de oxigen în sânge, transformându-se dintr-o boală de organ într-o boală a întregului organism. Doctor Elena Păcuraru (medalion), medic primar medicină internă, director medical OHT Medical Center Tâncăbești, ne-a dat detalii despre toate tehnicile de recuperare a afecțiunilor respiratorii pe care le tratează cu succes la clinica domniei sale.

Recuperarea funcţiei pulmonare este un proces foarte complex

- Care sunt cele mai frecvente boli pulmonare cronice cu care vă întâlniţi în practica dumneavoastră?

- Nu numai pentru mine, în general, cele mai frecvente boli pulmonare cronice pe care le întâlnim în practica de zi cu zi sunt bronhopneumopatia cronică obstructivă și astmul bronșic, urmate de bronhiectazii (dilatarea semnificativă și permanentă a bronhiilor mai mari), care de cele mai multe ori complică o bronșită cronică sau un plămân cu sechele după tuberculoză.

- Ce presupune tratamentul standard?

- Dacă vorbim strict despre tratamentul cronic, acesta, modern, se administrează pe cale inhalatorie, din dispozitive special concepute în acest scop. Este o cale de administrare eficientă ce necesită doze reduse de substanțe active, având și reacții adverse mai puține. În cazul astmului bronșic există și tratament adjuvant sub formă de tablete, iar dacă vorbim despre astmul alergic, în perioadele de acutizare se impune și asocierea unui medicament antialergic.

- Recuperarea se rezumă doar la tratamentul medicamentos?

- Recuperarea funcției pulmonare este un program complex, în care tratamentul medicamentos reprezintă doar unul dintre elemente. Practic, acesta reduce constricția (reducerea diametrului), îngustarea bronșică specifică acestor boli, având asociat, în același spray, și un medicament antiinflamator cortizonic. Dar în actul respirației, bronhiile sunt doar canalele de ventilație. Procesul în sine este efectuat de musculatura respiratorie și controlat de centrul nervos al respirației. Or, tocmai aici intervine, mai ales, recuperarea, deoarece acești pacienți au o reducere generalizată a masei musculare și, implicit, a musculaturii respiratorii, precum și o scădere semnificativă a forței de contracție musculară. Astfel încât ei respiră superficial, incomplet, accentuând, în acest fel, deficitul global de oxigen la nivelul organismului.

„Cele mai frecvente afecțiuni asociate sunt cele din sfera cardiovasculară”

- Cu ce alte afecțiuni se pot asocia bolile pulmonare cronice?

- Cele mai frecvente afecțiuni asociate sunt cele din sfera cardiovasculară: hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică și insuficiența cardiacă, dar și accidentele tromboembolice (formarea excesivă de cheaguri). Mecanismele care produc această asociere sunt declanșate de inflamația cronică generalizată, care conduce la afectarea foiţei interne a arterelor (ateroscleroza rapid progresivă), dar și la statusul procoagulant al acestor pacienți.

- Ne putem aștepta și la altele?

- Alte boli sau condiții medicale asociate sunt pierderea masei musculare și a densității osoase, care cresc riscul căderilor și fracturilor accidentale, depresia, anxietatea, tulburările de somn, sindromul metabolic, diabetul zaharat. Toate acestea adaugă un factor de gravitate în plus și cresc rata de spitalizare a acestor pacienți, dar și mortalitatea.

„Prin kinetoterapie pacientul își antrenează musculatura respiratorie punând în funcție zone pulmonare neventilate”

- Concret, în ce constă această recuperare?

- În primul rând, kinetoterapia respiratorie este esențială în acest program. Pacientul își antrenează musculatura respiratorie punând în funcție zone pulmonare neventilate. Doar această terapie aduce pacienților o ameliorare în funcționalitatea respiratorie. În paralel se efectuează kinetoterapia de recondiționare fizică generală, care combate reducerea masei musculare și hipotonia. Este un aspect foarte important, deoarece, pe de o parte, diminuăm riscul căderilor accidentale, iar pe de altă parte creștem toleranța la efortul fizic și, implicit, a perimetrului de deplasare, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții. Acești pacienți vor putea ieși din nou din casă pentru plimbări, întâlniri cu prietenii etc.

- Dar pentru a reduce inflamația?

- Spuneam că mecanismul principal al bolii pulmonare cronice, dar și al bolilor frecvent asociate acestora este inflamația, care antrenează riscul formării cheagurilor (statusul procoagulant). Acest mecanism care conferă gravitate bolii și îi accelerează ritmul de progresie către complicații îl contracarăm prin folosirea ozonoterapiei. Această terapie modernă are avantajul de a nu avea reacții adverse, contraindicații (de fapt numai două, foarte rar întâlnite) și se poate asocia cu absolut orice terapie alopată.

- Cum ajută ozonoterapia un astfel de pacient?

- Ozonoterapia are efect puternic antiinflamator, restabilește echilibrul coagulării în organism, are acţiune antioxidantă (combate stresul oxidativ specific acestor boli) și imunomodulatoare, crescând rezistența la infecții a acestor pacienți. În plus, este o procedură de hiperoxigenare celulară, ameliorând, în acest fel, cel mai important efect al bolii pulmonare cronice: aprovizionarea insuficientă cu oxigen a țesuturilor și organelor.

„Pacientului îi crește toleranța la efort”

- Explicați-ne, vă rog, de ce e nevoie de tot acest complex de terapii?

- Medicina recuperatorie încetinește evoluția bolilor respiratorii și scade necesitatea spitalizării și mortalitatea. Tot acest ansamblu de terapii asociate celei medicamentoase reduce semnificativ și riscul apariției episoadelor de decompensare sau al bolilor asociate.

- Cum știm, la final, că majoritatea simptomelor au dispărut?

- În primul rând, pacientului îi crește toleranța la efort, va remarca ameliorarea calității vieții și se poate efectua repetarea testelor funcționale deja amintite. Toate studiile ce vizează recuperarea respiratorie subliniază necesitatea unui program inițial de 8 săptămâni, cu ședințe supravegheate ulterior (mai rare), dar cu efectuarea anumitor tehnici de antrenament respirator la domiciliu, zilnic. Iar învățarea acestor tehnici de către pacienți este un alt obiectiv, foarte important, pe care îl urmărim în timpul terapiei.

„Medicaţia nu poate substitui antrenamentul muşchilor“

- Ce riscuri apar, pe termen lung, dacă ne bazăm doar pe medicamente și ignorăm celelalte aspecte recuperatorii?

- Medicația nu poate substitui antrenamentul muscular și beneficiile pe care acesta le generează la nivelul întregului organism. Şi nici nu există în medicina alopată un singur medicament care să genereze atâtea efecte pozitive în organism așa cum o face ozonul și fără riscul reacțiilor adverse sau interacțiunilor medicamentoase. În recuperare vorbim despre terapii benefice, fără reacții adverse. De aceea este atât de importantă. Fără ea, evoluția bolii este spre complicare și agravare, dar și cu deterioararea semnificativă a calității vieții acestor pacienți.

- Ce teste specifice se fac înainte ca un pacient să urmeze programul complet de recuperare?

- Nu sunt teste complicate. Vorbim despre o banală spirometrie și o pulsoximetrie, precum și testul de mers şase minute. Acestea le efectuăm în clinică. Atunci când există fibroză pulmonară, solicităm și teste de difuziune, iar la acești pacienți ozonoterapia este cea mai importantă dintre procedurile de recuperare.