de Simona Soare şi Claudia Mîţoi
Termenul de glaucom este utilizat pentru a defini mai multe probleme oculare, ce au ca efect degradarea nervului optic și care, în lipsa tratamentului, pot conduce la deteriorarea ireversibilă a vederii și chiar la pierderea acesteia. Glaucomul, cea de-a doua cauză de orbire din lume, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, afectează peste 100 de milioane de oameni. Acesta poate să apară chiar și la copii, dar este mai frecvent la persoanele cu vârsta peste 60 de ani. Cum poate fi diagnosticat și în ce constă tratamentul aflați de la doctorul Ștefan Oprea (medalion), asistent universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și medic specialist oftalmolog la Clinica Bine (www.clinicabine.ro).
„Cea mai frecventă cauză este hipertensiunea intraoculară”
- Ce este glaucomul?
- Glaucomul este o boală caracterizată de pierderea fibrelor nervoase ale nervului optic, ce duce treptat la îngustarea câmpului vizual până la pierderea totală a vederii.
- Care sunt cauzele apariției acestei boli?
- Cea mai frecventă cauză a apariției glaucomului este hipertensiunea intraoculară. Multă lume confundă hipertensiunea intraoculară cu glaucomul. A avea hipertensiune intraoculară nu înseamnă glaucom. O perioadă de timp cu tensiune crescută duce, însă, la pierderea de fibre ner- voase și apariția glaucomului. Valorile normale ale tensiunii intraoculare (TIO) sunt între 10 și 21 mmHg.
„În fazele incipiente, este asimptomatic”
- Care sunt factorii de risc?
- Principalul factor de risc este cel genetic. Glaucomul poate fi transmis genetic de la părinți sau bunici. Pe lângă acest factor de risc, sunt menționate și vârsta (cu cât sunteți mai în vârstă, cu atât poate apărea mai frecvent), traumatismele oculare (boala apare mai târziu, cronicizându-se), rasa (este mai frecvent în rândul asiaticilor și afroamericanilor), tratamentele cu steroizi (în special, cei cu aplicare topică, utilizați în tratarea afecțiunilor oculare), anumite anemii precum anemia cu celule în seceră, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip II, hipermetropia (o afecțiune a ochiului, caracterizată prin formarea imaginii în spatele retinei, ceea ce face ca imaginea să devină încețoșată). De asemenea, glaucomul poate apărea în urma unei anumite intervenții chirurgicale oftalmologice.
- Cum se manifestă această boală?
- Cei mai mulți pacienți nu știu că suferă de această afecțiune oculară, pentru că diagnosticul este pus abia când efectele asupra vederii sunt ireversibile. În fazele incipiente, glaucomul este asimptomatic, îngustarea câmpului vizual făcându-se progresiv, lent, în timp, dinspre periferie spre centru. Practic, acuitatea vizuală centrală se păstrează bună mult timp, astfel încât pacientul nu va veni să se plângă de un anumit simptom care să facă legătura cu această afecțiune. Primul semn îl reprezintă, de obicei, pierderea vederii periferice sau laterale, însă aceasta apare târziu, așa cum am menționat. De aceea, este foarte important ca glaucomul să fie depistat cât mai precoce. Tocmai din acest motiv este recomandată efectuarea unui control oftalmologic regulat. Din păcate, în stadiile avansate ale bolii apare pierderea totală a vederii și durerea globului ocular.
„Diagnosticul se pune integrând mai multe investigații”
- De câte tipuri este glaucomul?
- Cel mai frecvent este glaucomul primar cu unghi deschis. Ceea ce am descris mai sus este caracteristic în special acestei forme de glaucom. Există, de asemenea, și glaucom primar cu unghi îngust, care este de două feluri: cronic și acut. Cel acut reprezintă atacul de glaucom, cu manifestare clinică spectaculoasă, caracterizat de pierderea vederii, durere, tensiuni intraoculare foarte mari. Acesta necesită tratament de urgență. Există și glaucom secundar, care apare asociat altor patologii oculare sau sistemice ori în urma utilizării anumitor medicamente.
- Cum poate fi diagnosticat?
- Diagnosticul se pune integrând mai multe investigații, cum ar fi perimetria (examinarea câmpului vizual), OCT (tomografie în coerență optică) de nerv și maculă, măsurarea tensiunii intraoculare. De asemenea, examinarea completă oftalmologică (măsurarea acuității vizuale, refractometria, biomicroscopia pentru examinarea polului anterior al globului ocular și examinarea fundului de ochi) - toate acestea ajută la diagnosticare și la stabilitea tipului de glaucom.
„Nu se poate vindeca”
- În ce constă tratamentul?
- Tratamentul diferă în funcție de tipul de glaucom, iar prin acesta se încearcă, în primul rând, menținerea vederii pacientului și a calității vieții. Ne vom axa pe glaucomul primar cu unghi deschis. Tratamentul este medicamentos, cu laser sau chirurgical. Tratamentul medicamentos bazat pe picături, topic, este cel de elecție, inițial. Există mai multe clase de substanțe: betablocante, analogi de prostaglandine, inhibitori ai anhidrazei carbonice, agoniști alfa, parasimpatomimetice. Se începe inițial cu o clasă de substanță și, în funcție de răspunsul la tratament, se păstrează, se schimbă sau se adaugă încă o clasă de substanțe. Dacă tratamentul topic maximal nu este suficient pentru a scădea TIO, se recurge la tratamentul cu laser sau la cel chirurgical. Variantele de tratament laser sunt: iridotomia laser, trabeculoplastia laser, iridoplastia periferică cu laser. Opțiunile se analizează în funcție de răspunsul la tratamentul topic, tipul de glaucom, vârsta pacientului și condițiile de viață.
- Această boală este vindecabilă?
- Glaucomul nu se poate vindeca. Tot ceea ce se face ca „tratament” se realizează în scopul scăderii TIO, pentru a menține fibrele nervului optic la nivelul din momentul diagnosticării. Mai exact, dacă pacientul își urmează tratamentul cum trebuie, glaucomul poate rămâne pe loc toată viața.
„În unele situaţii, se poate ajunge la îndepărtarea globului ocular“
- Ce complicații pot apărea dacă glaucomul nu este tratat?
- În funcție de caz și de tipul glaucomului, netratat, acesta ajunge la îngustarea progresivă a câmpului vizual până la pierderea totală a vederii. Există și situații în care, pe fondul tensiunii necontrolate, pe lângă pierderea vederii, din cauza durerii foarte mari, se poate recurge la eviscerație (scoaterea globului ocular).
- Cum poate fi prevenit glaucomul?
- Glaucomul poate fi prevenit doar prin controale regulate la medicul oftalmolog, în special dacă pacientul se află într-o anumită categorie de risc (cum ar fi cele enumerate anterior). Este important de menționat că dacă identificăm TIO crescută, fără altă afectare la nivelul nervului optic, și o scădem la timp, pacientul poate să nu facă glaucom niciodată.