de Georgiana Mihalcea

Din primăvară și până în toamnă, orice ieșire în aer liber reprezintă un prilej de întâlnire cu căpușele, ale căror mușcături ne pot da diverse afecțiuni, unele cu adevărat grave. Doctor Mitrofan Ioana Adelina (medalion), medic specialist Boli Infecțioase, la Clinica Medicover Victoria, ne-a vorbit pe larg despre acest subiect. Și cum întotdeauna e mai bine să previi decât să tratezi, vom afla și cum ne putem proteja de acest „inamic” minuscul.

„Trebuie să luăm în serios orice mușcătură și să o îndepărtăm cât mai repede”

- Ce sunt căpușele și de ce ar trebui să ne ferim de ele?

- Căpuşele reprezintă o clasă de paraziți externi, care trăiesc hrănindu-se cu sângele mamiferelor, păsărilor și, uneori, amfibienilor și reptilelor. Cele adulte au o lungime de aproximativ 3 până la 5 mm, în funcție de vârstă, sex, specie și în funcție de cât sunt de „pline” cu sânge. Din cauza dietei hematofage (ingeră sânge), căpușele sunt vectori pentru mai multe boli importante (poartă anumiți agenți etiologici), cu potențial grav, care pot afecta oamenii și animalele.

- Toate sunt periculoase sau un procent mic?

- Nu toate sunt periculoase. Totuși, cum nu putem identifica prin metode obișnuite căpușele care ne-au mușcat, trebuie să luăm în serios orice mușcătură și să o îndepărtăm cât mai repede. Nu se cunoaște exact ce procentaj reprezintă acestea din total. Acest lucru depinde foarte mult de zona la care ne referim. Spre exemplu, prevalența bolii Lyme la nivelul unei anumite populații dintr-o anumită zonă poate varia de la 2% până la 20%. Acest lucru trebuie luat în considerare de clinicieni în interpretarea testelor serologice, deoarece acestea nu sunt foarte fiabile și valoarea predictivă pozitivă a testelor depinde direct proporțional de pre- valența bolii în populația respectivă.

„După atașarea de pielea unei gazde, ele se hrănesc cu sângele acesteia”

- Ce boli ne pot transmite?

- Printre bolile care pot fi transmise de unele căpușe se numără: borelioza (sau boala Lyme) - care este și cea mai frecventă infecție transmisă de artropode la om, erlichioză, anaplasmoza, babesioza, febra pătată a Munților Stâncoși, encefalita de căpușe (Tick Borne Encephalitis sau TBE).

- Odată fixate pe corpul uman, cum se comportă?

- Aceste vietăți au trei sau patru perechi de piciorușe cu care se deplasează și se fixează pe piele, fiind capabile să detecteze prezența unei gazde potențiale prin capacitatea de a detecta căldura și dioxidul de carbon. Acest lucru se datorează anumitor receptori prezenți pe piciorușele acestora. După atașarea de pielea unei gazde (animale sau oameni), căpușele se hrănesc cu sângele acesteia, timp de câteva ore. Dacă este infectată cu bacteria care produce boala Lyme (Borrelia spp.), Borrelia va trece din tubul digestiv al căpușei în glandele salivare ale acesteia. De aici, ea va fi inoculată în pielea gazdei prin intermediul mușcăturii, în timpul „prânzului sangvin”.

„Niciodată nu se zdrobește parazitul între degete”

- Ce simptome putem experimenta dacă am fost mușcați?

- Simptomele depind de boala transmisă prin mușcătură. Borelioza Lyme este infecția cea mai frecvent transmisă de căpușe. În acest caz, simptomele și semnele bolii pot fi împărțite în manifestări precoce și tardive. Manifestarea precoce, cea mai frecventă și evidentă este reprezentată de așa-zis-ul „eritem migrator”, fiind definit ca o leziune cutanată care începe tipic ca o „pată” (maculă) sau papulă roșie, care se extinde progresiv într-o leziune rotundă cu un diametru de cel puțin 5 cm, tip inelar „în ochi de bou”. Eritemul migrator poate apărea într-un interval de timp cuprins între 3 și 30 de zile de la momentul mușcăturii. Pot exista și leziuni secundare sau multiple. Diagnosticul trebuie stabilit de medic.

- Mergem la medic sau îndepărtăm căpușa acasă?

- De preferat și recomandat este să se extragă căpușa cât mai repede, imediat ce este observată pe pielea gazdei. Se poate merge și la medic, dar se poate înlătura cu ușurință și acasă. Pentru aceasta se foloseşte o pensetă curată, cu vârful fin, pentru a prinde căpușa cât mai aproape de suprafața pielii, apoi se trage în sus cu o presiune uniformă. A nu se răsuci căpușa, deoarece acest lucru poate face ca părțile bucale să se rupă și să rămână în piele. Dacă se întâmplă acest lucru, acestea trebuie îndepărtate cu o pensetă. După aceea, atât zona mușcăturii, cât și mâinile se curăță bine cu apă și săpun și se dezinfectează cu alcool sanitar. Niciodată nu se zdrobește parazitul între degete.

„Se recomandă purtarea unor haine care să acopere mare parte a suprafeței corporale”

- După extragere trebuie urmat un anumit tratament?

- Conform ghidurilor actuale internaționale, antibioticoprofilaxia nu este obligatorie după orice mușcătură, fiind recomandată atunci când este vorba despre o persoană care trăiește într-o zonă endemică pentru boala Lyme, când căpușa a fost observată și extrasă tardiv, după ce a reușit să se umple cu sânge. În acest caz din urmă, se recomandă administrarea unei prize unice de 200 mg doxiciclină (2 comprimate de 100 mg luate în același timp, o singură dată, pe cale orală). Acest antibiotic poate fi administrat adulților și copiilor cu vârsta de peste 8 ani. În cazul copiilor sub această vârstă, se utilizează amoxiciclina.

- Poate fi prevenită mușcătura?

- Profilaxia mușcăturilor de căpușă presupune mai multe măsuri generale, cum ar fi evitarea zonelor infestate. Dacă lucrul acesta nu este posibil, se recomandă purtarea unor haine care să acopere mare parte a suprafeței corporale (pantaloni lungi, bluze cu mâneci lungi, șosete peste pantaloni etc.) De asemenea, există substanțe repelente/repulsive pe tegumente, haine și încălțăminte, care pot fi aplicate înainte de drumeția sau plimbarea într-o zonă cu risc. După întoarcerea din drumeție este esențială examinarea tegumentelor și îndepărtarea potențialilor de pe piele.

Pentru înlăturarea căpuşei se foloseşte o pensetă curată, cu vârful fin, pentru a prinde căpușa cât mai aproape de suprafața pielii, apoi se trage în sus cu o presiune uniformă

„Lyme, boala cu 100 de feţe“

- Cum se manifestă boala Lyme?

- Boala Lyme se poate prezenta sub forma unui tablou clinic foarte vast, polimorf, motiv pentru care este supranumită „boala cu 100 de fețe” și poate parcurge trei stadii evolutive diferite, în absența unui tratament adecvat (faza primară, secundară și terțiară). Manifestările tardive principale sunt: cutanate, articulare, cardiace și neurologice, artrite recurente la nivelul articulațiilor mari (mai ales genunchi), miocardita cu tulburări de conducere la nivel cardiac, dureri neurogene, nocturne, pe traiectul unui nerv, de obicei în teritoriul mușcăturii de căpușă însoțite de tulburări de sensibilitate (hipoestezie sau parestezie) și, în cazuri rare, meningita sau encefalita. Alte simptome pot include oboseală, cefalee, astenie. Acestea trebuie interpretate corect, în contextul clinic.

- Dar meningoencefalita?

- Tabloul clinic neurologic în cadrul bolii Lyme sau neuro-borelioza poate fi, de asemenea, vast, variind de la dureri neurogene, afectare motorie, paralizie facială, până la meningită și encefalită. Meningita boreliozică prezintă în mare măsură simptome nespecifice, asemănătoare oricărei alte meningite virale: dureri de cap, febră, fotosensibilitate și rigiditate a gâtului. Aceasta din urmă se poate prezenta sub forma unor tulburări de concentrare sau cognitive și apare foarte rar, fiind dificil de diagnosticat când apare ca manifestare izolată. Totuși, aceste simptome sunt nespecifice și sunt frecvent asociate cu alte boli în afara boreliozei, cum ar fi multe tulburări inflamatorii și altele sistemice.