de Georgiana Mihalcea
O tulburare comună a ochiului, blefarita este o afecțiune caracterizată printr-o inflamație vizibilă a pleoapelor, ce devin roșii și este asociată cu senzația de mâncărime. Deși nu provoacă leziuni permanente ale vederii, blefarita generează disconfort. Poate fi cauzată de mai mulți factori, inclusiv infecții bacteriene sau dermatită seboreică. Este esențial să se înțeleagă simptomele asociate pentru un diagnostic și un tratament corect. Femeile aflate în stadiul de pre- și postmenopauză sunt mai predispuse la disfuncția glandelor meibomiene.Z
Există trei tipuri, în funcție de localizare
Blefarita este clasificată în trei tipuri care includ: blefarita anterioară, posterioară și mixtă. În blefarita anterioară, sunt afectate pielea pleoapelor, baza și foliculii genelor. Blefarita posterioară apare la marginea interioară a pleoapei care este în contact cu globul ocular. La unele persoane pot apărea în toate zonele menționate, în acest caz fiind numită blefarită mixtă.
Simptomele frecvente
Modul în care se manifestă această afecțiune oculară poate varia de la o persoană la alta, dar cele mai comune simptome vor fi prezentate în cele ce urmează. Persoanele cu blefarită pot experimenta o senzație de disconfort, arsură sau mâncărime la nivelul pleoapelor, în special în zona marginilor acestora. De asemenea poate apărea umflarea și roșeața marginilor pleoapelor şi care pot deveni sensibile la atingere din cauza inflamației. Un alt simptom este o scurgere oculară și apariția unor cruste sau mici depozite la baza genelor, care necesită curățare regulată. Persoanele afectate pot acuza o sensibilitate la lumină (fotofobie). Ca ultim simptom principal putem menționa ochii uscați, senzația de nisip în ochi și vedere încețoșată. Este important să consultați un oftalmolog, dacă aveți aceste simptome sau orice alte probleme oculare, pentru un diagnostic corect și pentru a începe tratamentul adecvat.
Principalele cauze
Blefarita poate fi cauzată de mai mulți factori și uneori aceștia pot interacționa. Cauzele comune includ în primul rând infecțiile bacteriene. Bacteriile pot infecta glandele sebacee de la nivelul marginilor pleoapelor, declanșând o reacție inflamatorie. Staphylococcus aureus este un exemplu comun de bacterie implicată în blefarită. În al doilea rând, avem infecțiile cu demodex. Acarienii de pleoape, numiți demodex, pot coloniza rădăcinile firelor de gene și glandele sebacee de la nivelul pleoapelor, declanșând o inflamație. Dermatita seboreică este o afecțiune a pielii care poate afecta și marginile pleoapelor. Se caracterizează prin producția excesivă de sebum, ceea ce poate contribui la afectarea acestei zone sensibile. Substanțe alergene, cum ar fi polenul sau unele produse cosmetice, pot declanșa reacții alergice la nivelul pleoapelor, provocând blefarită alergică. Neglijarea igienei oculare, nerespectarea regulilor de curățare a pleoapelor, poate permite acumularea de particule străine sau bacterii, contribuind la apariția simptomelor specifice. Unele boli oculare (ochiul uscat cronic sau condițiile autoimune) pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea acestei afecțiuni.
Tratamentul depinde de tipul și severitatea afecțiunii
Un oftalmolog poate pune un diagnostic corect prin examinarea ochilor și a pleoapelor dumneavoastră. O igienă oculară corespunzătoare este esențială. Folosiți șervețele umede speciale pentru pleoape sau soluții pentru curățarea acestora pentru a îndepărta crustele și depozitele de la nivelul ochilor. Acest lucru poate reduce inflamația. Aplicarea unei comprese calde pe pleoapele închise timp de câteva minute ajută la deschiderea glandelor se- bacee și la eliberarea secrețiilor. Aceasta poate ameliora senzația de arsură și mâncărime. Dacă blefarita este cauzată de o infecție bacteriană, medicul poate prescrie antibiotice sub formă de unguente sau picături oftalmice. De asemenea, dacă dermatita seboreică contribuie la apariția blefaritei, tratamentul poate include șampoane medicale și creme pentru a controla producția excesivă de sebum. În cazul celei alergice, se recomandă evitarea alergenilor cunoscuți și, în anumite cazuri, antihistaminice sau picături oftalmice antiinflamatorii. Dacă infestarea cu acarieni demodex este cauza, tratamentul poate consta în utilizarea de soluții antiparazitare. Unele studii sugerează că suplimentarea cu acizi grași Omega 3 poate ajuta la ameliorarea simptomelor blefaritei și a ochiului uscat. Se recomandă efectuarea unui consult de rutină la oftalmolog cel puțin o dată pe an. Este important să vă monitorizați în mod regulat ochii și să urmați sfaturile medicului pentru gestionarea și prevenirea recurenței blefaritei.
Prevenirea este destul de simplă
Prevenirea blefaritei și reducerea riscului de reapariție pot fi realizate prin respectarea câtorva reguli de bază. În primul rând, trebuie să asigurați constant o igienă oculară adecvată. Curățarea zilnică a pleoapelor și genelor ajută la eliminarea particulelor străine, a bacteriilor și a sebumului în exces care pot contribui la blefarită. Evitați să vă frecați ochii, deoarece acest obicei poate agrava inflamația și poate introduce bacterii sau alergeni în ochi. Dacă utilizați lentile de contact, asigurați-vă că urmați instrucțiunile de îngrijire pentru lentile și mențineți igiena adecvată a ochilor. Verificați data de expirare a produselor cosmetice pentru ochi, cum ar fi rimelul sau fardul, și înlocuiți-le regulat. În cazul în care aveți o infecție oculară, consultați imediat un oftalmolog și urmați tratamentul prescris. Neglijarea unei infecții poate duce la blefarită. Dacă sunteți sensibil la anumiți alergeni, cum ar fi polenul sau praful, încercați să evitați expunerea la aceștia sau să luați măsuri pentru a minimiza contactul. Când aveți afecțiuni medicale care pot contribui la blefarită, cum ar fi ochiul uscat sau dermatita seboreică, asigurați-vă că le tratați corespunzător sub supravegherea unui medic.
Ce cauzează disfuncţia glandei Meibomian?
Deși există multe boli care pot duce la disfuncția glandelor Meibomian, o anumită afecțiune a pielii, cunoscută sub numele de rozacee, le poate bloca funcționarea. Specia demodex folliculorum, care se găsește atât în foliculii de păr, cât și în glandele meibomiene, este prezentă în cantități mai mari la pacienții cu rozacee. Depunerea excesivă a acestor specii poate afecta sistemul imunitar, ducând astfel la o afecțiune cunoscută sub numele de rozacee oculară. În cazul acesta, mulţi pacienți au ochii roșii și lăcrimează frecvent.