de Monica Beleneş şi Claudia Mîţoi
Sunteți fumător și ați început să tușiți prea des dimineața, iar acest lucru persistă deja de mai bine de două luni? Mai mult, din când în când, simțiți că respirați mai greu la efort fizic intens? Ar trebui să nu mai evitați vizita la pneumolog deoarece este posibil să suferiți de bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPOC). Potrivit statisticilor, această boală afectează peste jumătate de milion de persoane din întreaga lume. Doctor Cristian Oancea (foto), managerul Spitalului de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara, ne-a explicat cum poate fi prevenită această maladie și care sunt riscurile la care vă expuneţi dacă o neglijaţi.
„Este o afectare progresivă și ireversibilă a arborelui bronșic, caracterizată de un flux redus de aer ce intră la nivelul plămânilor”
- Ce este BPOC?
- BPOC se traduce ca bronhopneumopatie cronică obstructivă sau boală pulmonară cronică obstructivă. Este o afecțiune pulmonară gravă ce determină o afectare progresivă și ireversibilă a arborelui bronșic caracterizată de un flux redus de aer ce intră la nivelul plămânilor provocând încă din formele moderate dificultăți de respirație (dispnee). Pacienții dezvoltă afecțiuni ca bronșia cronică sau/și emfizemul pulmonar.
- Care este cauza care stă la baza acestei afecțiuni?
- Principala cauză o reprezintă fumatul. Atât activ, cât și pasiv. Trebuie spus că cineva care stă lângă un fumător activ la două țigări pe care fumătorul le inhalează, cel care nu fumează inhalează la rândul lui o țigară. Și inhalează compușii toxici eliminați. Aproximativ 70% din cauzele BPOC sunt fumatul și compușii nocivi pe care acesta le are. De asemenea, locuințele în care se foloseşte arderea de biomasă (lemn de foc, cărbune) reprezintă un factor de producere a acestei boli. Expunerea la noxe toxice și calitatea scăzută a aerului poate produce BPOC. Dacă ar fi să cuantificăm în ani, studiile arată că după 25 de ani de fumat 30%-40% dintre ei vor avea orice formă de BPOC și cel puțin 25% dintre fumători vor face o formă de BPOC semnificativă clinic.
„Spirometria este primul pas și cel mai important”
- Care sunt simptomele ce ar trebui să aducă un pacient la control?
- Simptomele încep insinuos să-și facă apariția. La început este tusea seacă cu predominanță dimineața, ce poate fi însoțită de spută. Pe măsură ce boala evoluează apare dispneea (acea sete de aer) care dă un disconfort maxim pacientului. Din nefericire, când acest simptom apare abia atunci pacientul conștientizează și se gândește să meargă la medicul specialist. Dar deja funcția lui pulmonară este redusă la jumătate. Practic din doi plămâni el mai folosește unul singur. Dispneea este conștientizată când valoarea VEMS (un parametru ce apare pe spirometrie) este în jurul valorii de 50% (normal trebuie să fie peste 80%). Dacă un pacient este fumător sau este expus la diferite noxe și prezintă și o tuse cronică (mai mult de două luni) ar trebui să meargă la medicul de familie sau la pneumolog să-și facă cel puțin o spirometrie, care este gratuită.
- Când trebuie făcut primul test de BPOC?
- Pacienții fumători și/sau cei care sunt expuși la diferite noxe toxice (inclusiv arderea de biomasă) ar trebui să-și facă o testare spirometrică. Este un test simplu, nu doare, se execută rapid și este accesibil oricui. Se poate realiza la medicul pneumolog, medicul de familie, medicul de medicina muncii (pentru cei cu expuneri profesionale). Dacă un pacient simte că nu respiră bine și/sau are o tuse cronică ce durează mai mult de două luni, ar trebui să se prezinte pentru această analiză. Spirometria este primul pas și cel mai important în a depista acest gen de patologie.
„Medicația constă în inhalatoare care conțin bronhodilatatoare pulmonare”
- Prin ce investigații se poate depista această maladie?
- În primul rând, prin spirometrie și dacă pacientul prezintă risc de a dezvolta și alte boli pulmonare (de exemplu, scădere ponderală, fatigabilitate, astenie) se indică și un computer tomograf pulmonar cu doze scăzute pentru a vizualiza plămânul. În centrele universitare se mai efectuează și difuzia alveolară pentru a se cuantifica cât mai exact procentul de afectare funcțională, cât la sută din plămân mai este funcțional. La pacienții care dezvoltă emfizem în copilărie sau prezintă emfizem bulos la vârste tinere este indicat să se realizeze și analiza deficitului de α1-antitripsină.
- Cum se poate trata?
- Cele mai moderne terapii sunt disponibile și la noi în țară. Medicația constă în inhalatoare care conțin bronhodilatatoare pulmonare și în unele cazuri combinații dintre bronhodilatatoare și corticoterapie inhalatorie. Mucolitice, antiinflamatoare pulmonare, suplimentarea cu concentrator de oxi- gen, recuperarea respiratorie sunt aspecte importante în tratamentul acestor pacienți. Dar cel mai important pas este renunțarea la fumat și expunerea la noxe toxice.
„Complicațiile BPOC sunt cancerul pulmonar, accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic”
- Ce riscă un pacient cu BPOC care nu se tratează?
- Un pacient care nu se tratează riscă complicații multiple. Suferința plămânului se răsfrânge în mod direct și rapid asupra inimii, creierului și mușchilor. Setea de aer (dispneea) este mai accentuată, oboseala musculară este atât de pregnantă încât pacienții nu se mai ridică din pat, necesitatea în surplusul de oxigen dat de concentrator este mai ridicată și în plus apare și suferința cardiacă (hipertensiune, aritmii, insuficiență cardiacă, edeme la nivelul picioarelor, angină etc.). Într-un cuvânt riscă să moară timpuriu. În absența exacerbărilor, boala poate să aibă o evoluție lentă. Exacerbările duc la un atac sistemic inflamator atât pentru funcția pulmonară, dar și pentru funcțiile cardiovasculară, neurologică și musculară. Practic fiecare exacerbare împinge pacientul mai aproape de deces. Pacienții care dezvoltă chiar exacerbări moderate (ce pot fi tratate acasă) pierd 6 ani din viață pe când cei care dezvoltă exacerbări severe (ce necesită internare în spital) pierd nouă ani din viață. În plus, la pacienții ce dezvoltă exacerbări severe riscul de deces poate surveni oricând. Pacienții cu tuse productivă frecventă au un risc de două ori mai mare de exacerbare în următoarele 12 luni față de cei fără tuse productivă frecventă. Trebuie să menționăm că după o exacerbare, pacienții cu BPOC au avut risc cu 280% mai mare de evenimente cardiovasculare în primele 30 de zile și risc cu 90% mai mare în următorul an. Riscul de deces a crescut cu 80% la pacienții cu BPOC care au avut două exacerbări moderate într-un an. Dintre cei mai importanți factori de risc pentru exacerbare amintim: infecțiile respiratorii, continuarea fumatului și/sau expunerii la particule toxice, nonaderența la tratament, variațiile sezoniere de temperatură, bolile asociate (în special cele cardiovasculare, diabetul zaharat). Complicațiile BPOC sunt de natură variată. De la cancerul pulmonar până la accidentul vascular cerebral și infarct miocardic putem avea toate complicațiile posibile. Acestea sunt printre cele mai severe.
„Pe lângă o dizabilitate fizică, intervine şi un handicap psihoemoţional“
- Care sunt nevoile unui pacient cu BPOC?
- În funcție de stadiul de boală putem avea de la nevoi minimale până la grade severe de dizabilitate (handicap) cu pacienți care necesită însoțitor permanent. Cei mai mulți pacienți sunt dependenți de concentratorul de oxigen care trebuie ținut cel puțin 16 ore pe zi (obligatoriu pe tot parcursul nopții) și de folosirea concentratorului mobil când merg la cumpărături. Activitățile zilnice cotidiene sunt profund afectate acești pacienți depinzând aproape tot timpul de un însoțitor care să-l ajute cu toaleta zilnică, cu prepararea hranei sau alte activități domestice. Pe lângă o dizabilitate fizică intervine și un handicap psihoemoțional la care se mai adaugă și dizabilitățile cognitive, atacurile de panică și anxietate de moarte iminentă, depresiile, frustrările și în final abandonul în fața bolii.