de Daniel Alexandrescu şi Daniel Şuta
Boala Niemann-Pick, care se mai numeşte Alzheimer infantil, sau demența infantilă, este o boală rară, genetică, ce afectează metabolismul lipidelor sau modul în care grăsimile și colesterolul sunt stocate ori eliminate din organism. Pacienţii diagnosticaţi se confruntă cu o acumulare de cantități dăunătoare de lipide în diferite organe, în special în ficat, splină, creier și măduva osoasă, fapt ce duce, deseori, la probleme neurologice grave.
Se moşteneşte de la ambii părinţi
Niemann-Pick este o afecţiune genetică întâlnită destul de rar, dar extrem de periculoasă, pentru că atacă metabolismul lipidelor din organism, felul în care acestea sunt eliminate sau depozitate. Acest fapt provoacă o acumulare de cantități dăunătoare de grăsime în diferite organe. De obicei sunt afectate ficatul, splina, creierul și măduva osoasă, ceea ce duce la mărirea splinei și la probleme neurologice. Această anomalie se transmite autozomal recesiv, adică ambii părinţi, numiţi heterozigoţi, au câte o genă care prezintă mutaţia respectivă, iar unul din patru copii sau 25% dintre ei va moşteni genele de la ambii părinţi şi va fi duce mai departe boala. Până în prezent, potrivit studiilor, au fost identificate 12 mutaţii care declanşează boala Niemann-Pick. Aceasta nu poate fi diagnosticată doar pe baze clinice, dar există semne și simptome revelatoare, care justifică efectuarea unor investigații ulterioare, pentru a trasa un diagnostic de certitudine. De exemplu, atunci când se evidențiază hepatosplenomegalie (creştere simultană a ficatului şi splinei), icter postnatal, întârziere în creștere sau regresie psiho-motorie după câteva luni sau distonie musculară şi dificultăţi de hrănire a bebeluşului, sunt semne clare că este nevoie de investigaţii amănunţite pentru a depista boala şi forma în care s-a instalat. De asemenea, prezența unei pete maculare de culoare roşu închis, la examenul fundului de ochi, creşterea colesterolului total, cu reducerea colesterolului bun şi creșterea celui rău, mărirea numărului transaminazelor, infiltrat pulmonar interstițial, cu aspect nodular, care se poate vedea pe radiografia toracică, prezența unei afectări pulmonare de tip restrictiv, la efectuarea probelor ventilatorii, şi vârsta osoasă radiologică întârziată, comparativ cu cea biologică, sunt semne clare a declanşării acestei anomalii. Dar, pentru o şi mai mare siguranţă, se testează cuantificarea activității sfingomielinazei acide în periferie. Aceasta se realizează pe limfocite din sângele periferic sau limfoblaști din piele. Activitatea enzimatică a indivizilor afectați este sub 10% din cea a unei persoane sănătoase.
Apar pneumonii repetate
Niemann-Pick este o boală care se împarte în patru tipuri principale, clasificate pe baza cauzei genetice, a semnelor și a simptomelor afecțiunii. Tipul A, are debutul în primele luni de viață, iar evoluția sa ireversibilă cauzează decesul copilului în primii doi ani de viaţă. Se manifestă prin hepatosplenomegalie, care se diagnostichează în jurul vârstei de trei luni, dificultăți la hrănire, leziuni pulmonare pe scară largă care, în cele din urmă, pot duce la insuficiență respiratorie, pierdere progresivă a tonusului muscular și a reflexelor profunde, cu evoluție spre paralizie spastică, şi regresia achizițiilor psiho-motorii realizate de sugar până la acea vârstă. Copiii afectați se dezvoltă normal până în jurul vârstei de 1 an, când are loc o pierdere progresivă a abilităților mentale și a mișcării. În cazul tipului B a bolii, modalităţile de debut sunt numeroase şi apar, de regulă, în copilărie, după vârsta de 5-6 ani. Se poate instala hepatosplenomegalie, la fel ca şi în cazul tipului A, apar ciroza, pneumonii repetate şi severe, din pricina infiltrării parenchiului pulmonar, sau creştere majoră a trombocitelor. În anumite forme ale bolii, evoluția simptomelor poate fi minimă, situaţie în care boala s-ar putea diagnostica abia la vârsta adultă.
Deglutiţia este afectată
În tipul C al bolii, la analizele de rutină, poate apărea o scădere semnificativă a colesterolului şi a trombocitelor, stadiu care conduce invariabil la un deces prematur, dar există mari variații în ceea ce privește evoluția sa. Există câteva cazuri de supraviețuire până în jurul vârstei de 6 ani, dar debutul cu insuficiență hepatică postnatală are un prognostic nefast, cu deces în primele şase luni de viață. Supraviețuirea depinde, în cazul majorității pacienților, de vârsta de apariție a simptomelor neurologice. Atunci când debutul acestora este în copilărie, pacienții pot supraviețui până în adolescență, dar există şi persoane care au depășit vârsta de 30 de ani. Aceştia au probleme cu vorbirea și înghițirea care se agravează în timp, interferând, în cele din urmă, cu hrănirea. În plus, apare o scădere progresivă a funcției intelectuale și aproximativ o treime dintre bolnavi au convulsii. Consecințele neurologice includ degenerare neuronală, distrofie neuroaxonală și demielinizare, leziuni ale celulelor craniene, ale ganglionilor bazali și talamusului. Persoanele diagnosticate cu aceste tipuri ale bolii pot supraviețui până la vârsta adultă.
Celule stem hematopoietice pot ajuta
Tratamentul constă în administrarea de antiepileptice pentru convulsii, pentru cataplexie şi anticolinergice pentru distonie și tremor, iar în cazul durerilor musculare se indică fizioterapie, minimum şase şedinţe pe lună. În stadii avansate, cu disfagie severă, poate fi necesară gastrostomia pentru alimentare. În cazul mutațiilor genei NPC2 care codifică o proteină solubilă, secretată și recaptată, transplantul precoce de celule stem hematopoietice poate fi util, dar cu rezultate necunoscute pe termen lung. Transplantul hepatic este şi el recomandat pacienților cu afectare hepatică, dar, potrivit unor studii, au fost şi cazuri în care progresia bolii nu a fost ameliorată şi nici simptomatologia neurologică.