de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Afantazia este supranumită „orbirea minții” și reprezintă incapacitatea de a forma voluntar imagini mintale. Această stare care „închide ochiul creierului” este rară, dar oamenii de știință au concluzionat că afantazia poate apărea inclusiv după o leziune cerebrală sau după perioade de depresie. Pacienţii care suferă de acest tip de simptom au dificultăţi în a-şi aminti feţe sau lucruri familiare.

Gol întunecat în loc de imagini

Capacitatea umană de a forma imagini mentale ale conținutului vizual ajută multe dintre funcțiile importante pe care creierul le poate îndeplini - recuperarea de informații din memoria de lungă și scurtă durată, imaginarea de litere și simboluri, navigarea sau amintirea unui loc. Pentru persoanele cu afantazie, stare care afectează circa 1% din populația planetei, lumea mentală este diferită. Cercetătorii de la Universitatea din Chicago au descoperit diferenţe semnificative între oamenii care pot crea imagini vizuale în minte şi cei fără această abilitate - afantazia este concretizată prin inabilitatea de a evoca o imagine mintală, indiferent că este vorba despre casa copilăriei sau chipul unei persoane. Practic, persoanele care au această deficiență percep în loc de proiecții mentale un gol complet - fără culori, fără forme, fără imagini, doar întuneric. Această stare aruncă o lumină nouă asupra naturii imaginației și conștiinței umane.

Păstrează memoria spațială

Cercetătorii şi-au propus să investigheze diferențele dintre persoanele care au afantazie și cele cu abilități obişnuite și au constatat că pacienţii cu afantazie au avut dificultăți în a-și aminti obiectele din imagini, au redat mai puţine componente din fotografiile pe care le-au vizionat, au utilizat mult mai puține culori și, în schimb, mai mult text și un număr mai mare de simboluri, compensând deficiența de imagine cu strategii de codare verbală a spațiului. Cercetători americani au concluzionat că, deși persoanele cu afantazie nu au abilități în ceea ce privește imaginile vizuale, „păstrează memoria spațială, acest lucru indicând faptul că cele două funcții de memorie sunt plasate diferit în creier”, după cum punctează specialistul Wilma Bainbridge.

Poate fi detectată pe baza răspunsului la dilatarea pupilei

O lungă perioadă, afantazia a putut fi identificată doar datorită experiențelor relatate de oamenii afectați. Recent, experții de la Universitatea UNSW, din Sydney, Australia, au realizat un studiu în urma căruia a reieșit faptul că afantazia poate fi detectată pe baza răspunsului la dilatarea pupilei. Atunci când ochiul uman este expus la o lumină puternică, pupilele se contractă, iar la întuneric, acestea se dilată, astfel încât să lase mai multă lumină să pătrundă în retină. Deoarece răspunsul pupilei la lumină este involuntar, studiul oferă o nouă măsură echilibrată a afantaziei, deoarece această tehnică nu se bazează pe raportul unei persoane, iar cercetătorii au descoperit că persoanele care își puteau proiecta în minte imagini mai vii prezentau o dilatare mai mare a pupilelor. „Suntem acum aproape de un test fiziologic obiectiv, cum ar fi unul de sânge, pentru a constata dacă o persoană are această afecțiune”, spune psihologul Joel Pearson.

Influențează mai multe simțuri

Afantazia a fost numită astfel abia în 2015, de Adam Zeman, profesor la Universitatea din Exeter, deși fenomenul a fost observat pentru prima dată de Sir Francis Galton, în anii 1880. În paralel cu inabilitatea de a dezvolta imagini în minte, persoanele cu această inabilitate excelează în gândirea abstractă sau spațială, chiar dacă nu pot „vedea” lucrurile așa cum pot ceilalți oameni. Ceea ce este deosebit de intrigant pentru cercetători la această afecțiune este faptul că adesea, afantazia influențează mai multe simțuri - pacienții raportează dificultăți în a-și imagina sunete, mirosuri sau senzații tactile, ceea ce sugerează că abilitatea de a genera imagini mentale ar putea fi un aspect fundamental al modului în care creierul procesează și reprezintă informații.

Posibilă componentă genetică

Persoanele cu afantazie au adesea o memorie autobiografică redusă - își pot aminti fapte despre trecutul propriu, dar se străduiesc să „retrăiască” experiențe în minte. Există o prevalență mai mare a afantaziei în rândul oamenilor din domeniile științifice și tehnice, afecțiunea fiind asociată cu unele dificultăți în recunoașterea feței și cu o probabilitate mai mare de a avea trăsături asociate cu tulburările din spectrul autist. De altfel, unele descoperiri includ componenta genetică aparentă a afantaziei, deoarece această stare a creierului pare să se desfășoare mai pregnant în interiorul anumitor familii.

Proiecții obișnuite în timpul… viselor!

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, afantazia, deși implică inabilitatea de a proiecta imagini în minte, nu afectează creativitatea. Mulți artiști și scriitori de succes au afantazie, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință să ia în considerare faptul că există căi alternative către gândirea creativă. Unele studii sugerează doar că persoanele cu această afecțiune au un răspuns emoțional redus la scenariile scrise, pentru că nu pot vizualiza scenele descrise. Pe de altă parte, însă, în mod surprinzător, mulți oameni cu afantazie raportează vise cu componente vizuale normale. Această disociere între imaginile voluntare și cele involuntare este în continuare un mister pentru cercetători.

Noi abordări pentru tratarea PTSD

Studiul afantaziei determină cercetătorii să regândească unele ipoteze fundamentale despre mintea umană. Concret, poate fi o persoană conștientă de ceva ce nu poate imagina mental? Existența acestor oameni care funcționează bine fără imagini mentale evidențiază adaptabilitatea remarcabilă a creierului și diversele moduri în care oamenii pot gândi și procesa informații. Înțelegerea acestor diferențe în imaginile mentale ar putea duce la metode de predare mai personalizate, care se adresează diferitelor stiluri cognitive. De asemenea, oamenii de știință au asociat cercetările legate de afantazie cu noi abordări pentru tratarea unor afecțiuni precum sindromul de stres posttraumatic (PTSD), în care imaginile mentale intruzive joacă un rol-cheie. De asemenea, perspectivele din afantazie ar putea influența modul în care sunt abordate procesarea și reprezentarea vizuală în sistemele de inteligență artificială.

La polul opus al afantaziei se află hiperfantazia, proiecția în creier de imagini atât de vii, încât rivalizează cu percepția reală

Dovada complexităţii experienţei cognitive umane

Pe măsură ce cercetările în domeniul afantaziei progresează, este probabil să ofere perspective și mai surprinzătoare asupra naturii minții umane. Deocamdată, această stare a creierului este o dovadă puternică a faptului că experiența cognitivă umană este uimitor de complexă. Ceea ce oamenii iau de la sine înțeles ca fiind o abilitate universală - a „vedea” cu ochii minții - se dovedește a fi doar unul dintre modurile de a experimenta și de a interacționa cu lumea. Potrivit cercetătorilor, într-un sens foarte real, toți oamenii trăiesc în lumi mentale diferite, modelate de abilitățile și limitările cognitive unice ale fiecăruia.