de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Existentă oficial de doar câțiva ani, AuDHD este o afecțiune care implică suprapunerea a două tipuri de simptome total opuse: ale autismului, care se caracterizează prin rutine fixe, și ale tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), care se manifestă complet diferit.
Combinația de diagnostice poate duce la nevoi unice
Termenul AuDHD a explodat pe rețelele sociale, clinicienii descriind frecvent suprapunerea simptomelor total diferite în aceeași persoană: preferința ca lucrurile să rămână cum sunt, manifestată de pacienții cu autism, și spontaneitatea și dorința constantă de noutate, caracteristice persoanelor cu ADHD. Când aceste două afecțiuni se suprapun, combinația de diagnostice poate duce la nevoi unice. Acesta este un domeniu relativ nou de cercetare clinică, întrucât, până în 2013, Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM) - referința folosită în întreaga lume pentru definirea diagnosticelor psihologice - nu a prevăzut ca ADHD să fie diagnosticată la o persoană cu autism. Abia cea de-a cincea ediție a Manualului a menționat ambele diagnostice la aceeași persoană.
Trăsăturile conflictuale generează o luptă internă
Potrivit statisticilor, până la 4% din populația lumii are simptome de autism. Acestor persoane le este dificil să funcționeze în situații și relații sociale, preferă rutine consistente și constant și consideră că schimbările sunt copleșitoare. De asemenea, acești pacienți pot avea sensibilități senzoriale speciale. De partea cealaltă, ADHD apare la aproximativ 8% dintre copii și adolescenți și la circa 5 procente dintre adulți. Caracteristicile pot include dificultăți de focalizare a atenției, ceea ce duce la distragere și dezorganizare. Persoanele cu autism preferă în general ordinea, în timp ce oamenii cu ADHD se luptă adesea să țină lucrurile organizate. Când aceeași persoană are ambele simptome, trăsăturile conflictuale pot duce la o luptă internă.
Plictiseală și anxietate, în același timp
Studiile sugerează că aproximativ 40% dintre cei cu ADHD îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru autism și invers. De exemplu, dacă o persoană are nevoie ca lucrurile și aspectele vieții sale să fie foarte organizate, poate deveni foarte supărător ca simptomele de ADHD să genereze dificultăți în a face acest lucru în mod constant. Ca urmare, pot exista în aceeași persoană perioade de organizare (atunci când simptomele de tip autist conduc), urmate de dezorganizare (când domină trăsăturile ADHD), însoțite de suferința de a nu putea menține ordinea. De asemenea, acești pacienți manifestă și o eventuală plictiseală cu aceleași rutine sau activități, dar și anxietate atunci când trec la ceva nou.
Tratamente medicamentoase dublate de terapii nonfarmacologice
Dacă, pe de o parte, nu există încă multe cercetări despre experiența acestui „conflict de trăsături” în AuDHD, există în schimb o serie de observații clinice. Astfel, cercetările derulate până în prezent privind sănătatea mintală la copiii cu autism, ADHD sau AuDHD arată că depresia și anxietatea sunt mai pregnante în AuDHD decât în cazurile în care pacienții suferă de doar una dintre cele două componente. Pe de altă parte, tratamentele cu medicamente pentru ADHD sunt eficiente și bazate pe dovezi, dar nu au efect și pentru autism, astfel încât terapiile nonfarmacologice, cum ar fi cea psihologică sau ocupațională, se pot dovedi utile.