de Monica Beleneş
Aproximativ 2,6 milioane de oameni din Europa trăiesc cu colită ulcerativă. Iar în ultimii ani, medicii au sesizat o creștere a numărului pacienților tineri și adulți activi cu boli inflamatorii intestinale, afecțiuni care le modifică radical stilul de viață. Doctor Iulia Țincu (medalion), medic primar gastroenterologie pediatrică la Spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu” din Bucureşti, ne-a explicat impactul pe care îl are această boală și cum poate fi gestionată mai bine.
„Aproximativ 25% primesc diagnosticul la vârsta mai mică de 18 ani”
- Ce este colita ulcerativă și la ce procent din populație este întâlnită?
- Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie intestinală, de natură autoimună, care cauzează inflamație și ulcere la nivelul tractului digestiv. În mod deosebit, colita ulcerativă atacă pereții colonului, de cele mai multe ori în partea finală a acestuia, către rect, dar poate afecta orice parte a colonului. Aproximativ 25% dintre cazuri primesc diagnosticul la vârsta mai mică de 18 ani, iar incidența este mai mare după vârsta de 10 ani.
- Care este cauza apariției acestei boli? Poate fi ceva genetic?
- Factori geneticii și factori de mediu, cum ar fi alimentele, medicamentele, infecțiile sau toxinele joacă un rol în dezvoltarea colitei ulcerative. Cercetările au arătat că unele componete din dieta occidentală (alimente foarte procesate) și administrarea de antibiotice, în primul an de viață, pot reprezenta un risc major. Toate acestea determină sistemul imunitar al pacientului să reacţioneze inadecvat. De exemplu, interpretează bacteriile bune ca pe ceva dăunător și le atacă. Acest lucru poate provoca inflamație și poate duce la simptome gastrointestinale nedorite. Deși copiii pot prezenta simptomele clasice de pierdere în greutate, dureri abdominale și diaree cu sânge, mulți prezintă simptome mai puțin clasice precum creștere deficitară, anemie sau alte manifestări extraintestinale.
„Sunt momente în care simptomele bolii dispar”
- Ce simptome acuză pacienții?
- Pacienții cu colită ulcerativă prezintă scaune apoase sau frecvente (diaree), scaune cu sânge, dureri abdominale, scăderea apetitului, pierdere în greutate, febră, oboseală sau dureri articulare. Colita ulcerativă are momente în care simptomele bolii dispar (remisie). Dar poate, de asemenea, să aibă momente în care simptomele devin mai acute, reapar ca la debutul bolii (recădere). Simptomele, tipurile și severitatea sunt unice pentru fiecare individ.
- Care sunt persoanele afectate și la ce vârstă debutează boala?
- Majoritatea studiilor definesc vârsta de debut ca fiind vârsta la momentul diagnosticării. Timpul de la debutul simptomelor până la diagnosticare poate varia foarte mult între pacienți.
- Putem vorbi despre prevenție?
- Sunt câteva acțiuni ce pot să scadă riscul de apariție, cum ar fi: evitarea alimentelor procesate și aditivii. Se recomandă o dietă în stil mediteranean bogată în fructe și legume, respectarea programului de somn, limitarea expunerii la antibiotice și diminuarea factorilor stresanţi care predispun la anxietate. S-a demonstrat că alăptarea în timpul copilăriei reduce riscul de boli inflamatorii la copii. Studiile au arătat, de asemenea, că persoanele care fac sport în mod regulat pot avea un risc mai scăzut de a dezvolta boli intestinale.
„Pot prezenta malabsorbție sau incapacitatea de a absorbi nutrienții din alimente”
- La ce riscuri este supus un pacient cu această afecțiune?
- Datorită evoluției sale cronice recurente, colita ulcerativă pune în pericol dezvoltarea fizică, psihosocială și profesională a adolescenților. Copiii care suferă de această maladie pot prezenta malabsorbție sau incapacitatea de a absorbi nutrienții din alimente. Activitatea bolii, vârsta de debut, implicarea perianală și nivelurile crescute ale markerilor de inflamație sunt factori care cresc riscul de a dezvolta malnutriție la un copil. Potrivit unui studiu din 2015, 10% dintre pacienți se confruntă cu un eșec de creștere.
- Ce restricții i se impun unui pacient care suferă de colită ulcerativă?
- Tratamentul necesită de obicei modificări ale dietei, care pot influența modul în care familia unui pacient se raportează la alimentație. De asemenea, simptomele, cum ar fi durerea abdominală, diareea, oboseala, pierderea în greutate sau creșterea slabă în greutate, pot afecta calitatea vieții unui copil și pot limita rutina zilnică a familiei. Chiar și simplele călătorii în vacanțe pot deveni anxioase atât pentru copii, cât și pentru părinți. Deoarece organismul celor diagnosticați cu această boală este grav afectat, având o imunitate scăzută, se recomandă evitarea aglomerațiilor cu posibile focare de infecție, mai ales în episoadele de recădere sau când se inițiază un tratament imunosupresor.
„Sfaturile postoperatorii sunt urmate până la asigurarea viabilităţii intervenţiei“
- Care este regimul de viață al pacientului după operație și tratament?
- Intervenția chirurgicală devine necesară atunci când medicamentele sunt ineficiente sau dacă apar complicații, cum ar fi fistule, abcese, cicatrici și îngustarea intestinului, sau dacă se detectează displazie (celule precanceroase) sau cancer de colon. În cele mai multe cazuri, secțiunea bolnavă a intestinului este îndepărtată, iar cele două capete ale intestinului sănătos sunt unite într-o procedură numită anastomoză. După ce chirurgul îndepărtează intestinul bolnav, colonul sau intestinul subțire este adus pe piele, astfel încât materiile fecale pot fi golite într-o pungă atașată la abdomen. Stomele pot fi permanente sau temporare în funcție de procedură. După operație, se urmează sfaturile postoperatorii până la asigurarea viabilității intervenției, apoi, în funcţie de tipul operaţiei, se recomandă: mese mai mici, cu conținut scăzut de fibre, alimentele să fie bine mestecate, încet, se adaugă alimente cu conținut ridicat de potasiu (banane, portocale și cartofi) și sodiu (supe, suc de roșii și biscuiți sărați) pentru a înlocui ceea ce se pierde în scaun. Alimentele care absorb apă vor îngroșa scaunele și vor încetini producția (iaurt, banane, sos de mere, orez alb și pâine prăjită, biscuiți și fulgi de ovăz). Este nevoie de aproximativ 9-12 pahare de lichid în fiecare zi.
- Cu ce probleme se confruntă pacienții când vine vorba despre cheltuielile aferente spitalizării și tratamentului?
- Ultimele două decenii au înregistrat o creștere a incidenței bolilor inflamatorii intestinale în multe regiuni ale lumii, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra costurilor sociale și economice atât la nivelul sistemelor de sănătate, cât și la nivel familial. În România există compensare pentru medicaţia specifică, însă costurile suplimentare pentru familii vin din asigurarea unui tip de dietă, suplimentele utilizate, uneori orele de psihoterapie. De asemenea, investigațiile specifice sunt incomplet decontate mai ales în zona de ambulator.