de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu
Atunci când valorile colesterolului din sânge sunt mai ridicate decât ar trebui, se poate vorbi despre hipercolesterolemie. Pe cât de periculos din cauza consecințelor pe care le poate genera, pe atât de ușor de corectat este acest dezechilibru, întrucât implică, în majoritatea cazurilor, schimbări ale stilului de viață.
Grăsimi depozitate pe pereții vaselor de sânge
Colesterolul este o substanţă grasă produsă în mod natural de organism și îndeplineşte o serie de funcţii vitale - este necesar pentru formarea membranelor celulare şi reprezintă materialul de bază care este convertit în anumiţi hormoni. Organismul produce în întregime toată cantitatea de colesterol de care are nevoie, iar acest lucru înseamnă că este nevoie doar de o cantitate redusă de grăsimi în alimentaţie pentru o stare bună de sănătate. Dar consumul de alimente care au conţinut mare de grăsimi saturate determină creşterea nivelului de colesterol sangvin, iar urmările pot fi foarte serioase - acesta este depozitat în pereţii vaselor de sânge, se acumulează şi poate forma plăci. Concret, hipercolesterolemia reprezintă o alterare a metabolismului lipidelor.
Obezitatea, sedentarismul, vârsta înaintată…
Grăsimile consumate sunt absorbite la nivel intestinal şi transportate către ficat, care le transformă în colesterol eliberat apoi în circulaţia sangvină. Există două tipuri principale de colesterol: cel legat de lipoproteine de densitate joasă (LDL, „rău”) şi cel legat de lipoproteine de densitate crescută (HDL „bun”). Alături de consumul mare de alimente cu grăsimi saturate, factorii care generează hipercolesterolemia sunt greutatea corporală crescută, sedentarismul, înaintarea în vârstă, factorii ereditari (există forme de hipercolesterolemie familială moştenite sau tulburări genetice care influenţează capacitatea ficatului de a metaboliza colesterolul). Aproximativ 1 din 500 de persoane prezintă o afecţiune moştenită denumită hipercolesterolemie familială, care determină niveluri extrem de mari ale colesterolului.
Pericol de ateroscleroză, infarct și AVC
În cele mai multe situaţii, hipercolesterolemia este determinată de o combinaţie dintre alegerile nesănătoase în ceea ce priveşte stilul de viaţă şi efectele unor variaţii genetice. Afecțiunea este periculoasă din cel puțin un punct de vedere major: nivelurile crescute de colesterol LDL sunt asociate cu ateroscleroza, amintita acumulare pe artere a depozitelor bogate în colesterol (plăci de aterom), ceea ce determină îngustarea sau chiar blocarea arte- relor, încetând sau oprind circulaţia sângelui către organe vitale - inima sau creierul. Ateroscleroza care afectează vasele care hrănesc ţesutul cardiac este denumită boala arterială coronariană şi poate produce infarctul de miocard. Când ateroscleroza blochează arterele care furnizează sânge către creier, aceasta poate produce accidentul vascular cerebral.
Simptome imperceptibile… până la un punct
Potrivit ghidurilor internaționale, nivelul optim de colesterol total este sub 200 mg/dl, iar nivelul colesterolului LDL este sub 70 mg/dl. Aceste valori trebuie menținute mai ales în cazul în care există în antecedente boală arterială coronariană, boală arterială periferică sau un infarct de miocard determinat de ateroscleroză. În același timp, și nivelul colesterolului HDL este important - persoanele care au niveluri sub 40 mg/dl sunt mai predispuse la a dezvolta ateroscleroză, boală cardiovasculară şi accident vascular cerebral. Majoritatea oamenilor cu colesterol crescut nu au simptome până în momentul în care ateroscleroza asociată determină îngustarea semnificativă a arterelor care duc către inimă său creier. Urmările pot fi angina, care semnalează boala arterială coronariană, sau simptome ale reducerii alimentării cu oxigen a creierului (atac ischemic tranzitoriu ori accident vascular cerebral).
Mai puține produse animale, mai multe fibre
Pentru diagnostic, medicul ia în considerare dacă pacientul are în familie boala arterială coronariană, colesterol crescut sau diabet, precum și răspunsurile la întrebările legate de alimentație și de stilul de viață (dacă persoana este fumătoare, de exemplu). Specialistul va măsura tensiunea arterială, va efectua examenul clinic și poate confirma diagnosticul de hipercolesterolemie printr-o analiză de sânge. Există în plus posibilitatea evaluării transmiterii genetice a hipercolesterolemiei. Tratamentul iniţial al colesterolului crescut ar trebui să fie întotdeauna reprezentat de modificările în stilul de viaţă, care să însemne schimbări în alimentaţie şi mai multă mişcare. De altfel, chiar prevenirea acestei afecțiuni are la bază aceleași reguli simple: o alimentaţie sănătoasă, din care să fie eliminate cât se poate de mult alimentele procesate, în special acelea care conţin grăsimi saturate (produsele de patiserie, carnea pocesată, smântâna, frişca, ouăle şi organele - mai ales ficatul - precum şi brânza grasă) și să se pună accentul pe fructe şi legume proaspete (fibrele pe care le aduc organismului reduc absorbţia de colesterol la nivelul intestinului), pe pâine din cereale intregrale şi pe produse lactate care au conţinut redus de grăsimi. Pe de altă parte, cea mai eficientă alimentaţie pentru a reduce colesterolul total şi colesterolul LDL este cea vegetariană, dar aceasta este mai dificil de adoptat.
Variațiuni pe tema dietei mediteraneene
Persoanele care nu cunosc cum să urmeze o dietă care să combată sau să prevină hipercolesterolemia pot apela la un medic dietetician sau la un nutriţionist. În general, în linii mari, mulți oameni care au colesterolul crescut adoptă variațiuni ale dietei mediteraneene - obţinerea majorităţii caloriilor zilnice din surse vegetale, folosirea uleiului de măsline ca grăsime de bază şi ca înlocuitor pentru alte tipuri de grăsimi şi uleiuri, consumul zilnic de lactate degresate, un meniu care să conțină pește de cel puţin două ori pe săptămână, evitarea consumului de alcool. În același timp, se recomandă atenția la a arde zilnic mai multe calorii decât se consumă și la menținerea unei greutăți corporale optime. În ceea ce privește tratamentul medicamentos, acesta se poate institui de specialist în cazul în care schimbările din stilul de viață nu dau rezultate.
Alergare, mers pe jos, pedalat, înot…
La capitolul mișcare, mai multe studii au relevat faptul că exercițiile fizice sunt asociate cu creşterea nivelurilor de colesterol „bun”. Dacă articulaţiile sunt într-o formă bună, se poate opta pentru jogging - în general o alergare ușoară pe o distanţă de câţiva kilometri este suficientă. Mai departe, în funcție de vârstă, se pot alege mersul pe jos - cercetătorii confirmă faptul că este mai importantă frecvența exercițiilor decât tipul lor - sau pedalatul (dacă se poate chiar spre serviciu), precum și înotul regulat la piscină, care a demonstrat că poate scădea nivelul colesterolului LDL sau chiar yoga, în dreptul căreia studiile au remarcat capacitatea de a scădea riscul de afecțiuni cardiovasculare.