de Georgiana Mihalcea
Tokofobia reprezintă frica patologică de sarcină și de naștere, o problemă relativ puțin cunoscută, dar tot mai discutată în cadrul literaturii medicale și psihologice. Această teamă extremă poate apărea atât la femei care nu au avut nicio experiență anterioară de naștere (primară), cât și la cele care au trăit deja o naștere traumatică (secundară). Fenomenul are implicații semnificative asupra sănătății mintale și fizice a femeilor, fiind asociat cu anxietatea prenatală, depresia și, în unele cazuri, alegerea unor intervenții medicale nejustificate, precum cezariana electivă.
Este împărţită în două categorii: primară și secundară
Tokofobia este definită ca o teamă disproporționată și patologică de naștere. Această fobie poate fi împărțită în două categorii: primară și secundară. Tokofobia primară se dezvoltă de obicei înainte de prima sarcină și poate fi cauzată de o combinație de factori, inclusiv expunerea la povești sau la imagini despre nașteri complicate sau violente, frica de durere sau de necunoscut, și chiar influențe culturale sau familiale. Tokofobia secundară apare la femeile care au experimentat o naștere traumatică, care le-a provocat un sentiment puternic de neputință sau durere extremă. Un studiu publicat în „Journal of Reproductive and Infant Psychology” sugerează că aproximativ 14% din femei pot suferi de o formă de tokofobie. Această frică patologică este distinctă de anxietatea obișnuită asociată cu sarcina și nașterea. În cazul femeilor afectate de tokofobie, teama poate deveni atât de copleșitoare încât ele aleg să evite sarcina în totalitate sau optează pentru măsuri medicale drastice pentru a evita o naștere naturală.
Are cauze psihologice, sociale și biologice
Tokofobia este un fenomen complex, cu multiple cauze psihologice, sociale și biologice. Primul ar fi experiențele traumatice. Femeile care au trăit o naștere extrem de dureroasă sau complicată sunt mai predispuse să dezvolte tokofobie secundară. Traumele pot include hemoragii masive, dureri necontrolate, intervenții de urgență sau chiar pierderea copilului. În cazul formei primare, multe femei experimentează o teamă profundă față de necunoscut, inclusiv față de durerea nașterii, complicații medicale sau impactul sarcinii asupra corpului lor. Persoanele cu tulburări de anxietate sau cu antecedente de depresie au un risc mai mare de a dezvolta tokofobie. Studiile au demonstrat că anxietatea prenatală poate agrava sentimentul de lipsă de control, ceea ce duce la amplificarea fricii de naștere. Multe femei își formează percepțiile despre naștere pe baza relatărilor altor persoane sau a materialelor media. Poveștile de groază despre nașteri dificile, dureri insuportabile sau complicații pot accentua sentimentul de teamă. Pe de altă parte, în unele culturi, sarcina și nașterea sunt văzute ca fiind extrem de dureroase sau de riscante, ceea ce poate influența negativ modul în care femeile percep această experiență.
Poate fi transmisă de la o generație la alta
Multe dintre temerile noastre nu sunt ale noastre, ci sunt de fapt ecouri ale experiențelor străbunicelor noastre. Cercetările arată că traumele pot fi transmise de la o generație la alta prin ceea ce se numește „epigenetica”. Această descoperire ne deschide o perspectivă diferită asupra modului în care frica de naștere este mai mult decât o experiență individuală. Este, de fapt, o poveste colectivă pe care pare că o trăim la infinit. Analizând profund din ce contexte provenim, nu e de mirare că frica de naștere este atât de răspândită. Luând în considerare viața străbunicilor și a părinților noștri, informația despre naștere era transmisă prin povești și experiențe personale, adesea încărcate de durere și suferință. Această teamă ancestrală a fost întărită de lipsa asistenței medicale adecvate și de ratele înalte de mortalitate maternă și infantilă. Astfel, frica de naștere a devenit nu doar un răspuns la durere, ci chiar și la moarte, fiind cumva înscrisă înclusiv în ADN-ul emoțional colectiv.
Simptomele după care poate fi recunoscută
Simptomele tokofobiei pot varia în intensitate, dar, în general, includ: frica intensă și persistentă de naștere și de durerea asociată. Apoi apar unele gânduri obsesive legate de complicațiile posibile ale sarcinii sau ale nașterii. Evitarea activă a sarcinii sau chiar decizia de a nu avea copii din cauza fricii de naștere, dar și o anxietate severă și atacuri de panică la gândul unei nașteri iminente se numără printre semnele principale. Alte simptome sunt: tulburările de somn și coșmaruri legate de naștere, dar și dorința puternică de a avea o naștere prin cezariană, fără motive medicale obiective. Un studiu efectuat în Suedia pe 165 de femei a arătat că toate cele care sufereau de tokofobie severă prezentau un nivel crescut de anxietate, inclusiv simptome de tulburare de stres posttraumatic (PTSD). Aceste femei raportau un control mai mic asupra experienței nașterii și o teamă accentuată de complicațiile ce pot apărea.
Modalități de tratament
Tratarea tokofobiei implică adesea o abordare multidisciplinară, care poate include terapie psihologică, educație prenatală și suport emoțional. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) s-a dovedit a fi eficientă în reducerea fricii și anxietății legate de naștere. Această formă de terapie ajută femeile să identifice gândurile negative automate și să le înlocuiască cu modele de gândire mai sănătoase și realiste. Terapia expunerii, o componentă a TCC, poate implica discuții detaliate despre naștere și sarcină pentru a reduce treptat anxietatea. De asemenea, participarea la cursuri de pregătire pentru naștere poate ajuta femeile să își înțeleagă mai bine corpul și procesele naturale ale sarcinii și nașterii. Prin cunoaștere, frica de necunoscut poate fi redusă, iar femeile pot dobândi un sentiment mai mare de control asupra propriei experiențe. Sprijinul din partea partenerilor, familiei și grupurilor de suport poate juca un rol crucial în gestionarea tokofobiei. Femeile care se simt înțelese și susținute au șanse mai mari să facă față anxietății și să își gestioneze mai bine temerile. În unele cazuri, femeile apelează la hipnoterapie pentru a reduce nivelul de stres și de frică. De asemenea, tehnicile de respirație și de relaxare, cum ar fi yoga sau meditația, pot avea un impact pozitiv asupra stării lor emoționale.
Impactul asupra maternităţii
Tokofobia poate influența semnificativ deciziile femeilor cu privire la modul de naștere. Una dintre cele mai frecvente consecințe este alegerea cezarienei elective, o operație chirurgicală prin care bebelușul este extras din uter printr-o incizie abdominală. Deși cezariana poate fi indicată medical în anumite situații, există dovezi că unele femei aleg această intervenție din cauza fricii extreme de naștere naturală, chiar și în absența unor motive medicale. Un studiu efectuat în Norvegia, publicat în „BMC Pregnancy and Childbirth”, a arătat că femeile care suferă de tokofobie au de trei ori mai multe șanse să opteze pentru cezariană electivă. Cu toate acestea, cercetările sugerează că cezariana nu reduce întotdeauna anxietatea acestor femei, iar unele dintre ele pot experimenta complicații postoperatorii care să le agraveze starea psihologică. Pe lângă cezariană, unele femei pot alege să evite complet sarcina din cauza acestei fobii. Aceasta poate avea un impact profund asupra vieții lor personale și de familie, mai ales în cazul în care decizia de a nu avea copii este dictată în mod exclusiv de frică.