de Cătălina Tăgârţă
Vi se pare că micuţul dumneavoastră e diferit de ceilalţi copii? Nu reuşeşte să fie atent la orele de curs, greşeşte repetat în efectuarea temelor, pierde lucrurile şi e mereu distrat? Ei bine, nu îl certaţi! Mai bine faceţi o vizită la medicul pediatru sau la un psihoterapeut, pentru că e posibil să sufere de ADHD, o tulburare ce se manifestă prin deficit de atenţie, hiperactivitate şi impulsivitate.
Tulburările pot persista până la adolescenţă
Potrivit psihoterapeutului Bogdan Vlădescu (foto), ADHD este una dintre cele mai răspândite tulburări în rândul copiilor, aceasta putând persista chiar până la adolescenţă. Comportamentul este afectat. „Copilul cu ADHD va întâmpina o serie de probleme sociale, pentru că el va sta izolat de restul clasei, va fi certat de profesori tot timpul din cauza neatenţiei la orele de curs şi a purtării sale ori va fi respins de colegi, pentru că este diferit”. De obicei, această tulburare este diagnosticată în primii ani de şcoală, atunci când afectează adaptarea şi performanţele. „Cauzele apariţiei tulburării ADHD nu sunt foarte clare, dar studiile de specialitate au indicat faptul că factorii genetici joacă un rol important în apariţia acesteia. În lipsa tratamentului, simptomele se pot înrăutăţi, copilul ajungând să îşi dezvolte agresivitatea, care atrage după sine şi comportamente antisociale”, ne-a mai dezvăluit psihologul.
Copilul e neglijent şi greşeşte mereu
Iată câteva dintre simptomele ADHD care îl pot da de gol pe micuţ: nu dă atenţie detaliilor, greşeşte mereu, e neglijent, nu poate fi atent multă vreme nici măcar în timpul jocului, se joacă mereu cu mâinile, cu picioarele sau se foieşte pe loc, aleargă foarte mult şi este în continuă mişcare, nu are stare şi vorbeşte excesiv de mult. Cel impulsiv manifestă impacienţă, are dificultăţi în a-şi aştepta rândul, se grăbeşte să răspundă înainte ca interlocutorul să termine de formulat întrebările, îi întrerupe sau deranjează pe ceilalţi şi nu poate asculta indicaţiile. „De asemenea, evită implicarea în sarcini care necesită un efort mental susţinut, pierde lucruri şi este foarte uşor distras de stimuli exteriori, care-l fac să îşi întrerupă activitatea”, a mai adăugat specialistul.
Afecţiunea trebuie tratată de timpuriu
Dacă micuţul prezintă cel puţin şase din simptomele enumerate mai sus, în decurs de şase luni, trebuie să-l duceţi de urgenţă la medic. „Pentru a putea pune un diagnostic clar, doctorul va ţine cont de locul şi de contextul în care apar simptomele şi dacă acestea au fost prezente înaintea vârstei de 7 ani ori dacă persistă de mai bine de 6 luni. Diagnosticarea trebuie făcută cu atenţie şi poate dura chiar şi un an, iar tratamentul ADHD presupune medicaţie şi psihoterapie comportamentală”, ne-a spus psihologul Bogdan Vlădescu. Depistată şi tratată consecvent, fără întrerupere, boala are mari şanse să dispară, iar copilul va deveni un adult sănătos.
Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Cardiff, Ţara Galilor, sindromul cu deficit de atenţie (ADHD) ar putea avea origini parţial genetice. Specialiştii au comparat ADN-urile a 366 de copii care sufereau de ADHD cu ADN-ul unor micuţi sănătoşi şi au observat că pacienţii hiperactivi prezintă un risc crescut de a avea în interiorul genomului anumite „bizarerii genetice”. Potrivit acestora, la apariţia bolii contribuie şi atitudinea mult prea permisivă a părinţilor, alimentaţia bogată în glucide sau tulburările biochimice ce afectează neurotransmiţătorii.
- Între 3% şi 7% dintre elevi pot suferi de ADHD, băieţii fiind de trei ori mai predispuşi la această boală decât fetele. De asemenea, dacă părinţii sau fraţii mai mari au suferit de această afecţiune, sunt şanse de 30%-40% ca şi cei mai mici să se confrunte cu aceeaşi problemă.