de Gabriela Niculescu
Terapia cu venin de albine este una dintre cele mai eficiente metode de vindecare a diverselor afecţiuni precum reumatismul, scleroza multiplă, lumbago, parezele sau nevralgiile afrigore (provocate de frig). Pentru a înţelege pe deplin această terapie vă introducem în tainele ei cu ajutorul a doi dintre cei mai renumiţi specialişti din România: dr. Ştefan Stângaciu, medic alopat care foloseşte cu precădere medicina naturistă, specializându-se în diverse ramuri ale ei, printre care şi Apiterapia, şi drd. ing. ch. Cornelia Doşteţan.
- În ce afecţiuni se recomandă terapia cu venin?
- Această terapie se recomandă în special în afecţiunile reumatice, dar şi în scleroza multiplă, în nevralgii, pareze faciale sau lumbago declanşate sau întreţinute de expunerea la frig. Lista indicaţiilor veninului de albine este mult mai lungă, iar tratamentele se pot aplica numai de un medic specializat în Apiterapie.
- În ce constă terapia?
- Întâi se verifică dacă pacientul are sau nu alergie la venin, efectuându-se câteva analize de laborator şi un control la medicul alergolog. Dacă rezultatele sunt bune se începe imunoterapia, în care se creşte gradat cantitatea de venin, sub control medical, cu scopul de a se ajunge la o situaţie similară cu a apicultorilor, adică pacienţilor li se poate administra aceeaşi cantitate de venin pe care cei din urmă o suportă.
Pacienţii cu boli cronice, încurajaţi către apicultură
- Există mai multe tipuri de terapii cu venin de albine?
- Sunt multe forme de aplicare a veninului de albine, dar cea mai simplă este folosirea acestuia sub formă de cremă cosmetică. Aceasta se poate aplica pe zonele dureroase sau pe punctele de acupunctură dacă se apelează şi la un medic specializat în acupunctură. Crema creşte circulaţia sângelui la nivel local şi astfel se aduc mai mulţi nutrienţi şi oxigen în aria dureroasă şi „se spală” acizii şi toxinele care generează durerea. Pe lângă această cremă de masaj există şi varianta fizioterapiei cu venin de albine. Practic, se merge la un balneofizioterapeut, care poate folosi metode specifice pentru a ajuta penetrarea veninului în piele şi în ţesuturi prin modalităţi blânde. Mai există şi remedii care utilizează venin în doze din ce în ce mai mari, cum ar fi microacupunctura, veninul injectabil în doze homeopatice şi chiar apicultura. Aceasta din urmă este cea mai bună terapie pentru pacienţii cu boli cronice, care necesită tratament de lungă durată - cei cu scleroză multiplă, de exemplu - şi care îşi pot lua câţiva stupi, sau să se asocieze cu un apicultor, pentru a beneficia direct de înţepăturile albinelor.
„Terapia, interzisă cardiacilor“
- La ce persoane nu este indicată această terapie?
- Nu se recomandă persoanelor alergice la venin, celor cu afecţiuni cardiace avansate, celor care suferă de boli într-o stare avansată, celor cu febră sau celor care urmează un tratament cu cortizon ori betablocante. Este o listă mai lungă de contraindicaţii, iar medicul specialist vă poate spune dacă puteţi urma această terapie.
- Cum se recoltează veninul de albine?
- Există o aparatură şi o tehnologie specifice pentru această operaţiune, care constau într-o placă „activă” (grile de excitaţie cu sticle colectoare) şi un generator de impulsuri şi conductori de legătură. Placa activă este formată dintr-o reţea de sârmuliţe, pe care trebuie să calce albinele, iar când generatorul trimite impulsul, albinele sunt enervate, moment în care coboară abdomenul, scot acul şi înţeapă latexul de pe sticla plăcii active. Veninul rămâne pe sticlă, sub latex, de unde se raşchetează cu o lamă subţire. Apa din venin se evaporă foarte repede, iar apicultorii raşchetează o pulbere foarte fină, de culoare alb sidefie. Şi în România se recoltează venin. Acesta se ţine la loc ferit de lumină şi de căldură. Pentru o perioadă mai lungă se recomandă păstrarea în vase de culoare brună, închise ermetic, la temperaturi de -18°C.
- Câte grame de venin se strâng de la o albină?
- O albină are, în medie, în sacul de venin 0,3 mg, din care aproximativ 70% se evaporă, deci de la un singur exemplar se preia 0,1 mg de venin pulbere. Acest lucru înseamnă că un gram de venin pulbere se obţine de la 10.000 de albine. Anumiţi producători de aparate de recoltat venin susţin că de la o familie de albine (circa 90.000 de albine) se pot recolta într-un sezon aproximativ 5 g de venin pulbere. Acest lucru depinde foarte mult de aparatura şi de tehnologia folosite, de priceperea şi de experienţa apicultorului.
„Donatoarele” nu-şi pierd viaţa
- Există un anumit tip de albine folosite pentru terapii sau orice albină poate oferi veninul său?
- Dintre cele trei caste ale stupului (regina, albina şi trântorul), doar albina „lucrătoare” este cea care este folosită pentru terapii. Trântorul nu are ac, iar matca îşi foloseşte acul doar în lupta cu altă regină, pentru a-şi dovedi supremaţia. Legat de rasele de albine de pe Glob, majoritatea pot fi folosite în terapii.
- Albinele „donatoare” de venin îşi pierd viaţa după această operaţiune?
- Nu. Latexul pe care îl înţeapă albinele este foarte subţire, iar ele îşi pot recupera acul, spre deosebire de cazurile în care înţeapă omul, spre exemplu, când îşi pierd viaţa deoarece acul rămâne în piele şi, încercând să-l scoată, îşi sfâşie abdomenul.
- Totuşi, procedura de recoltare afectează în vreun fel albinele?
- În urma acestui procedeu, albina este secătuită de puteri. De asemenea, la nivelul stupinei se poate observa o scădere a producţiei de miere. Unii apicultori susţin şi că albinele devin mai nervoase şi astfel ar ataca tot ce mişcă în jurul stupinei, dar, din experienţa mea, nu am constatat acest fenomen. Este adevărat că micile zburătoare sunt mai irascibile, dar numai pe placa activă.
- De cât timp are nevoie o albină ca să-şi reumple sacul cu venin?
- În general, se afirmă că, odată folosită rezerva de venin, nu se mai reface. Unele cercetări însă menţionează că, după eliminarea veninului prin înţepare, rezerva se reface dacă, bineînţeles, integritatea aparatului vulnerant a fost păstrată intactă.