de Cătălina Tăgârţă

Schizofrenia este o afecţiune cronică severă, care afectează grav capacitatea unei persoane de a gândi clar, de a relaţiona cu ceilalţi şi de a avea un rol productiv în societate. Deşi nu se cunosc decât parţial disfuncţiile cerebrale ale pacienţilor cu schizofrenie, printre simptome se pot număra: halucinaţii, delir, tulburări de atenţie şi de memorie, bună dispoziţie necontagioasă sau bizară, indiferenţă afectivă sau chiar aversiune faţă de cei apropiaţi sau afectare a personalităţii. Potrivit medicului psihiatru Daniela Cojocaru (foto), de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, din Capitală, bolnavii au tendinţă de izolare socială, de demisie profesională sau de renunţare la şcoală.

Afecţiunea nu poate fi prevenită
Potrivit unei statistici îngrijorătoare, una din 100 de persoane suferă de schizofrenie înainte de vârsta de 45 de ani, iar aproximativ 10% dintre acestea ajung să se sinucidă!
Cauzele apariţiei bolii nu sunt încă bine cunoscute, astfel încât aceasta nu poate fi prevenită, ci doar diagnosticată precoce şi tratată.
De zeci de ani se studiază posibilele cauze, cum ar fi infecţiile virale sau factorii genetici. S-a observat o incidenţă mai mare la populaţia născută iarna, existenţa diferitelor infecţii virale în timpul vieţii intrauterine, precum şi incidenţa familială crescută. La fel de adevărat poate fi şi faptul că la unii pacienţi afecţiunea poate fi declanşată de diferite evenimente existenţiale psihostresante, cum ar fi o decepţie sentimentală. Potrivit specialiştilor, debutul bolii poate avea loc din adolescenţă, până în jurul vârstei de 40 de ani. Simptomele iniţiale pot diferi mult de la un pacient la altul, însă printre cel mai des întâlnite se numără sentimentele de detaşare faţă de propria persoană şi/sau faţă de realitatea înconjurătoare, care pot conduce la o anxietate marcată şi la perturbarea activităţilor sociale, ocupaţionale sau a relaţiilor familiale.
Prezenţa schimbărilor produse de boală devine uneori evidentă, pacientul vorbind spontan despre existenţa halucinaţiilor auditive, verbale sau de alt tip, despre credinţe neobişnuite sau bizare cum ar fi acelea de a fi urmărit sau persecutat, de a avea puteri paranormale sau de a fi posedat. Alteori, semnele sunt nespecifice, fiind mai puţin evidente pentru cei din jur, persoanele afectate devenind retrase, necomunicative şi neîngrijite.

Lipsa concentrării şi privirea absentă pot da de bănuit
De multe ori, schizofrenia debutează într-un mod banal. „Se poate întâmpla să apară ca o criză adolescentină, tânărul respectiv schimbându-şi felul de a fi atât în gândire, preocupări, cât şi în comportament”, ne-a spus specialista. Dacă această perioadă se prelungeşte sau apar bizarerii, se recomandă ca părinţii să se adreseze medicului de familie, iar acesta va şti dacă trebuie să se alarmeze şi să-l trimită mai departe, la psihiatru.
Evident că nu toate manifestările prezentate de noi trebuie asociate acestei boli, ele putând fi cauzate şi de alte tulburări psihiatrice, mai mult sau mai puţin banale. „Diagnosticul şi tratamentul precoce sunt, aşadar, esenţiale pentru răspunsul favorabil la tratament şi pentru evoluţia ulterioară a bolii. În caz contrar, prognosticul este rezervat, cu răspuns parţial la tratament, revenire incompletă sau recăderi frecvente, iar spitalizarea va deveni un eveniment frecvent”, a completat medicul.

Diagnosticul este confidenţial
Multe persoane nu se prezintă la psihiatru de teamă că imaginea lor va avea de suferit. „În acest sens ţin să subliniez faptul că medicii psihiatri sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea diagnosticului, drepturile pacienţilor fiind apărate prin lege în acest caz. Numai organele abilitate, cum sunt Poliţia, Judecătoria şi Parchetul, au acces la dosarul pacientului prin adrese oficiale, iar rudele sau prietenii primesc informaţiile medicale numai cu acordul bolnavului”, ne-a mai declarat specialista.

„Trataţi, bolnavii nu sunt periculoşi”
Din păcate, remediile moderne existente la ora actuală pe plan mondial, la care au acces şi pacienţii din ţara noastră, controlează boala, dar nu o vindecă. Tratamentul specific e bine să fie aplicat încă de la debut şi să nu se întrerupă pe tot parcursul vieţii. Datele evidenţiază faptul că aproximativ 75% dintre persoanele cu schizofrenie recad în următoarele 12-18 luni dacă tratamentul e oprit sau luat inconstant. Medicaţia modernă rezolvă eficient simptomele bolii şi în multe cazuri se obţine o revenire cvasicompletă, fără simptome evidente de boală, pacientul având o viaţă normală atât pe plan personal, profesional, cât şi social. „Trataţi, bolnavii de schizofrenie nu sunt periculoşi.Trebuie să ne schimbăm atitudinea faţă de aceste persoane, să nu le mai stigmatizăm, pentru a le da şansa unei existenţe normale”, a completat Daniela Cojocaru.

Pont! Cetăţenii români care sunt la zi cu plata asigurărilor de sănătate au acces gratuit la tratament împotriva schizofreniei prin programul naţional G15.

Atenţie! Schizofrenia e o boală care, în forma acută, nu poate fi tratată cu vorbe, aşa că psihoterapeutul nu vă poate ajuta în această situaţie, ci doar psihiatrul.