de Cătălina Tăgârţă
Cancerul de ovar reprezintă invadarea celulelor maligne şi extinderea ţesutului neoplazic de la ovar la celelalte organe în stadiile avansate de boală. În România, cancerul de ovar ocupă locul cinci după cel de sân, cancerul de col uterin, colorectal şi pulmonar, dar cu agresivitate redutabilă, ceea ce-l face una dintre principalele cauze de mortalitate dintre neoplaziile la femei. Doctor Marius Mîndroc (foto), medic rezident obstetrică-ginecologie Spitalul Elias, ne-a explicat cum poate fi recunoscută şi diagnosticată boala în stadiu incipient, dar şi în ce constă tratamentul.
„Incidenţa maximă se află între 40 şi 65 de ani”
- Care este vârsta la care cancerul ovarian e cel mai frecvent întâlnit?
- Incidenţa maximă a cancerului de ovar se află între 40 şi 65 de ani, în special la femeile ajunse la menopauză, iar dintre teoriile declanşării procesului malign ar fi dereglările hormonale ce apar la această perioadă de vârstă.
- Ce-mi puteţi spune despre diagnosticarea acestuia?
- Peste 70% din cancerele de ovar sunt diagnosticate tardiv, în stadiile III şi IV. Procentul supravieţuitoarelor peste cinci ani se situează la 35% pentru toate stadiile, dar, cu o depistare precoce şi un tratament agresiv, acestea pot trece cu mult peste această rată de supravieţuire. Ovarul reprezintă rodul unei mari varietăţi de procese maligne, peste 40 de forme diferite de cancer. Ovarul este format din trei tipuri de ţesut: ţesut epitelial germinal, ţesut stromal gonadal, ţesut mezenchinal. Peste 90% dintre neoplaziile ovarului sunt de tip epitelial, iar dintre acestea, cel mai frecvent este chistadenocarcinomul seros.
- Dintre cauze şi factorii de risc ce trebuie să menţionăm?
- În etiologia cancerului de ovar sunt implicaţi mai mulţi factori favorizanţi şi de risc: vârsta, menstruaţia precoce, dismenoreea sau cicluri menstruale abundente, factori familiali, antecedente de cancer mamar, boli infecto-contagioase în copilărie, incidenţa crescută la persoanele cu grupă sangvină AII şi expunerea la talc, azbest. În plus, vârsta între 40 şi 65 de ani reprezintă unul dintre factorii de risc, din cauza stadiilor avansate de boală în care sunt diagnosticate pacientele aflate la menopauză. Mai poate fi vorba despre disfuncţii ovariene, dar şi despre instalarea tardivă a menopauzei, sterilitatea, nuliparitatea, prima sarcină la vârstă înaintată, mernarha precoce, terapia hormonală de substituţie sau sindromul ovarelor polichistice. Rol controversat şi în studiu în etiologia neoplasmului ovarian îl mai au: endometrioza, contracararea bolilor infecto-contagioase, dieta alimentară bogată în lactoză. Există şi câţiva factori protectori: multiparitatea, contracepţia orală, histerectomia cu anexectomia bilaterală, ovarectomia.
„Risc mai mare pentru femeile cu neoplasm mamar”
- Boala este una ereditară?
- Într-adevăr, antecedentele familiale, mutaţiile genei BRCA 1 şi BRCA 2 se corelează cu un risc crescut de cancer mamar şi ovarian. Femeile cu istoric familial pozitiv, care au o rudă de grad I diagnosticată cu cancer de ovar sau mamar, au risc crescut de a dezvolta boala în timp. Riscul ca o femeie cu neoplasm mamar să dezvolte un cancer de ovar este dublat. S-a ajuns la concluzia că doar 1%-3% din cancere au fond genetic.
- Ce ne puteţi spune despre tipurile de cancer ovarian?
- Există diferite tipuri de cancer ovarian. Cea mai frecventă formă o reprezintă carcinomul epitelial, care se dezvoltă din celulele de la suprafaţa ovarului - din epiteliu. Al doilea tip de cancer ovarian ca frecvenţă este reprezentat de tumorile cu celule germinale care se dezvoltă din celulele ovariene care produc ovulele. Al treilea tip de cancer ovarian, tumorile stromale, este rar şi se dezvoltă din ţesutul de susţinere al ovarului.
- Cum îşi poate da seama o pacientă dacă suferă sau nu de cancer ovarian?
- Simptomatologia clinică a bolii poate fi înşelătoare atât pentru medic, cât şi pentru pacient. Totuşi, vârsta peste 40 de ani asociată tulburărilor de tranzit intestinal cu durata de 6-12 luni ridică suspiciunea de neoplasm ovarian. Alte simptome ale bolii: durere în timpul actului sexual, durere lombară sau abdomino-pelvină, hemoragii vaginale anormale, mai ales după instalarea menopauzei - secreţii serosangvinolente, mărirea de volum a abdomenului sau apariţia unei formaţiuni tumorale, menstruaţii neregulate, scăderea în greutate, oboseală, modificări urinare.
„Determinarea antigenului CA 125 pentru depistarea precoce”
- E nevoie şi de analize specifice?
- Cu siguranţă. Suspectând neoplasmul ovarian pe baza simptomatologiei, diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenelor paraclinice: ecografie pelvină, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară (fără a fi utilă în diagnosticul precoce), studiind anatomo-patologia piesei extirpate, examenul lichidului de ascită în stadii avansate. Alte investigaţii: dozarea antigenului carcino embrionar, alfa feto proteina, antigen CA 125 şi unele enzime ca urokinazele sau glicosil transferazele cu valori ridicate. Diagnosticul este diferenţiat şi se poate face cu diferite afecţiuni genitale: salpingoovarita, un hidrosalpinx, sarcină extrauterină, un hematocel sau afecţiuni abdominale precum ascita de origine hepatică sau cardiacă, fibrom voluminos sau chiar o sarcină. Ecografia, examenul clinic şi determinarea antigenului CA 125 sunt metode de screening ce ar putea depista cancerul precoce.
- Ce trebuie să se ştie despre tratament?
- Tratamentul este chirurgical - cu rezultate bune în stadii incipiente - şi asociat cu chimioterapia, radioterapia, hormonoterapia şi imunoterapia atât în fazele precoce, cât şi în cele tardive de boală.
- Cu cât poate prelungi tratamentul durata de viaţă?
- Prognosticul cancerului de ovar rămâne totuşi rezervat, dar depistarea într-un stadiu incipient şi instalarea tratamentului mai sus menţionat pot duce la o supravieţuire de peste cinci ani.
- În România sunt raportate anual 1.686 de cazuri noi de cancer ovarian, incidenţa acestei boli în ţara noastră fiind de 9,4 cazuri la 100.000 de locuitori, cu 981 de decese cauzate de cancerul ovarian.