de Cătălina Tăgârţă
Fisurile anale sunt rupturi ce apar în mucoasa canalului anal. Multe nu au o cauză evidentă, dar unele sunt secundare constipaţiei (emisiei de scaune dure), traumatismelor cauzate de introducerea unor corpuri străine în anus sau unor afecţiuni precum boala Crohn. Doctorul Radu Bogdan Mateescu (foto), gastroenterolog la Clinica MediClass din Bucureşti, ne-a spus mai multe despre această afecţiune.
„Din păcate, puţini pacienţi se prezintă la medic”
Sunt două mecanisme implicate în apariţia fisurilor anale. Unul ţine de spasmul sfincterului (muşchiului anal), care realizează o ischemie (o reducere a cantităţii de sânge cu rol de hrănire) a mucoasei acoperitoare, iar celălalt ţine de consistenţa dură a materiilor fecale, boala apărând mai des la persoanele constipate. „Din păcate, relativ puţini pacienţi cu fisuri anale se prezintă la medic, acest lucru fiind cauzat de reticenţa în a-şi expune o problemă considerată ruşinoasă”, susţine specialistul Radu Bogdan Mateescu.
Durerea intensă şi pierderea de sânge, principalele simptome
Iată care sunt simptomele ce trebuie să vă trimită de urgenţă la medic. „Este vorba despre durere intensă în regiunea anală, care apare la defecaţie şi persistă alte câteva minute după aceasta, iar uneori durerea este atât de intensă, încât pacientul evită să aibă scaun, ceea ce va agrava problema, pentru că materiile fecale se vor deshidrata şi mai mult, devenind mai dure şi mai dificil de eliminat şi cauzând o durere şi mai mare. Câteodată apare o pierdere de sânge roşu-aprins, care nu e amestecat cu materiile fecale, de obicei el fiind observat pe hârtia igienică”, a mai spus medicul.
Se recomandă efectuarea unei rectosimoidoscopii
La pacienţii care se prezintă pentru simptomatologia amintită, un simplu examen al regiunii anale, făcut de gastroenterolog, va duce la evidenţierea fisurii, care apare ca o ruptură de câţiva milimetri până la un centimetru. „Fisura e dispusă longitudinal la nivelul canalului anal, în porţiunea externă, către marginea anterioară sau posterioară - ora 12 sau ora 6 - dacă ar fi să comparăm regiunea anală cu un ceas, pacientul stând pe spate sau în poziţie genu-pectorală”, ne-a spus medicul. Specialistul îi sfătuieşte pe pacienţii care remarcă o pierdere de sânge la scaun să facă, obligatoriu, cât mai curând, o rectosimoidoscopie (un examen endoscopic al porţiunii terminale a intestinului gros), pentru a se asigura că în spatele acesteia nu se află o patologie mai gravă.
„Pot apărea suprainfecţii microbiene”
Dacă nu ajungeţi la medic, dar în unele cazuri chiar şi în pofida tratamentului medical, fisura se poate croniciza, adică marginile ei se întăresc şi se îngroaşă. „E vorba despre creşterea cantităţii de ţesut cicatriceal de la nivelul fisurii, fără ca simptomatologia să se amelioreze, ba chiar tulburările defecaţiei se pot agrava, apar dificultăţi în păstrarea igienei locale, suprainfecţii microbiene, iar răspunsul la tratamentul medicamentos devine improbabil”, mai susţine medicul proctolog.
„Medicamentele cu aplicaţie locală nu produc incontinenţă”
În ceea ce priveşte tratamentul fisurilor anale idiopatice, acesta se face cu medicamente care contracarează cele două mecanisme de producere, adică, pe de-o parte, corectează constipaţia şi reduc consistenţa scaunului, iar, pe de altă parte, relaxează sfincterul anal intern, ceea ce ameliorează circulaţia locală a sângelui şi permite repararea fisurii. „Medicamentele cu aplicaţie locală sunt bazate pe nitroglicerină sau pe nifedipină şi nu produc incontinenţă. Aceste medicamente nu au nimic în comun cu cremele trofice sau antihemoroidale omniprezente în reclame”, ne-a explicat medicul. Potrivit acestuia, cremele prescrise de medic se aplică de două-trei ori pe zi, timp de şase săptămâni, şi sunt eficiente în aproximativ jumătate din cazuri. „Un tratament mai nou, dar mai scump, e relaxarea, paralizarea sfincterului anal intern prin injectarea locală de toxină botulinică, similar cu ceea ce se face pentru ştergerea ridurilor faciale. Injecţia are efect de până la şase luni, timp suficient pentru repararea fisurii”, a mai adăugat doctorul Mateescu.
În caz de operaţie se secţionează parţial sfincterul intern
Ultima resursă terapeutică e chirurgia. „În timpul intervenţiei chirurgicale se secţionează parţial sfincterul anal intern, fapt ce ameliorează circulaţia sangvină şi permite refacerea zonei. Alegerea tratamentului se face de obicei în această ordine: tratamente topice, injecţie cu toxina botulinică şi chirurgie, având în vedere că ultimele două metode sunt mult mai costisitoare şi se asociază cu un risc mic de incontinenţă anală tranzitorie. În niciun caz nu se recurge la tratamentul naturist”, a concluzionat medicul.
Tratamentul fisurilor secundare altor boli e diferit şi bazat de obicei pe tratamentul bolii de bază. „Patologia anală e una specială. Oamenii ar trebui să ştie că în această zonă există şi boli grave, al căror prognostic ar fi mult ameliorat dacă pacientul s-ar prezenta la doctor rapid”, susţine medicul Radu Mateescu, de la Clinica MediClass.
- Pentru a scăpa rapid de problemă e important să vă prezentaţi la medic încă din primele zile în care observaţi simptomele prezentate