de Cătălina Tăgârţă
Insuficienţa cardiacă e o problemă gravă de sănătate. În România sunt maximum 100.000 de cazuri declarate, însă neoficial cifra variază între jumătate de milion şi un milion. Adevărata cale de a rezolva problema e să se acţioneze cu mult înainte ca aceasta să devină de gravitate maximă. Când vorbim despre frecvenţă cardiacă apare o confuzie majoră în identificarea ei cu tensiunea arterială. Un studiu realizat pe 80 de persoane cu vârste peste 35 de ani arată că majoritatea confundă pulsul cu tensiunea arterială.
Picioarele umflate, unul dintre semne
De ce e importantă insuficienţa cardiacă? Fiindcă e frecventă, se moare din ea şi afectează calitatea vieţii. „Insuficienţa cardiacă înseamnă scăderea activităţii inimii, a forţei de contracţie şi contractare a muşchiului cardiac. Prognosticul insuficienţei cardiace e mai grav decât al tipurilor de cancer. În plus, în cazul în care se ajunge la un infarct, de exemplu, pe lângă perioada necesară recuperării după externare, e vorba despre interzicerea efortului fizic, a unor activităţi, deci uneori se impune chiar schimbarea meseriei”, a declarat medicul Dan Gaiţă, preşedintele Fundaţiei Române a Inimii. În ceea ce priveşte simptomele insuficienţei cardiace, acestea sunt: respiraţie dificilă, picioare umflate, oboseală cronică, sufocare în somn, balonare şi scăderea apetitului, tuse persistentă, urinări frecvente noaptea şi tulburări de concentrare.
Durata medie de supravieţuire este de trei-patru ani de la diagnostic
Insuficienţa cardiacă este un sindrom, un cumul de simptome şi semne cu prognostic prost, cu durată medie de supravieţuire de trei-patru ani de la diagnostic. Odată apărută, ea are o evoluţie proastă, dar există totuşi tratamente care o pot ţine sub control. „E vorba în primul rând despre medicamente, apoi despre tratamente cu dispozitive. Fie se implantează un tip de stimulator cardiac, fie un defibrilator, care previne moartea subită. Există programe ale Ministerului Sănătăţii care permit achiziţionarea acestor dispozitive eficiente”, a mai spus reprezentantul Fundaţiei Române a Inimii într-o conferinţă prilejuită de Zilele Insuficienţei Cardiace. De asemenea, cu cât este tratată mai repede, cu atât evoluţia pacientului e mai bună. E vorba despre cunoaştere, despre educare, despre informare, dar şi despre… a avea bani.
Medicul de familie are un rol foarte important în depistarea şi supravegherea insuficienţei cardiace, a screeningului amănunţit şi efectuării unei electrocardiograme, deci în depistarea precoce.
O dată cu administrarea tratamentului, lipsa simptomelor nu înseamnă că boala nu mai există, ci că ea este menţinută într-o starea latentă.
Influenţată de fumat
„Ne situăm încă la valori mari, peste media europeană. Curba insuficienţei cardiace a crescut între anii 1989 şi 1998, când fumatul a luat amploare, şi se observă o tendinţă de scădere o dată cu interzicerea fumatului în spaţiile publice”, a mai spus medicul.
Dacă măsurarea tensiunii arteriale presupune deţinerea unui tensiometru, măsurarea pulsului este foarte simplă şi nu necesită niciun aparat special. E nevoie doar de un ceas cu secundar şi de puţin timp liber. Deşi pulsul poate fi luat şi la nivelul gâtului (arterei carotide), coapselor (artera femurală) sau în spatele genunchiului, cel mai comod de măsurat este însă la nivelul încheieturii mâinii. Iată cum trebuie să se procedeze în această situaţie: se aşază persoana în cauză comod pe un scaun sau pe un fotoliu şi sprijină un antebraţ pe o suprafaţă (de exemplu, pe o masă). Apoi, cu vârful degetelor arătător, mijlociu şi inelar de la o mână reperează pulsaţia arterei de la mâna opusă, care trece pe marginea antebraţului, la baza degetului mare, apăsând uşor pe zona respectivă (dacă se apasă prea tare există riscul de a nu mai simţi pulsul). Apoi, începe numărătoarea pulsaţiilor pe parcursul unui minut, după care numai pentru 10 sau 30 de secunde (în aceste cazuri trebuie înmulţite bătăile cu 6 - dacă s-a cronometrat doar 10 secunde - sau cu 2 - dacă s-a cronometrat 30 de secunde). Cu această metodă există însă pericolul ca unele anomalii de ritm (de exemplu bătăile suplimentare sau pauzele între bătăi) să treacă neobservate. Frecvenţa cardiacă optimă e de 50-70. Este bine de ştiut însă că febra, hemoragiile, anemia, intoxicaţiile sau măsurarea pulsului la scurt timp după ce aţi făcut sport vor reflecta valori modificate. De aceea se recomandă o pauză de 15-30 de minute după ce aţi făcut mişcare, de exemplu. Mai mult, se pare că şi procesele de digestie pot să-l influenţeze, aşa că trebuie evitate măsurătorile imediat după masă. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul consumului de alcool, cafea şi fumat, dar şi al unor medicamente, cum ar fi analgezicele şi antiinflamatoarele pe bază de ibuprofen. De aceea e bine ca pulsul să fie măsurat în mai multe zile.
• Pentru a afla dacă suferiţi de o afecţiune cardiacă puteţi face „Testul Cartonaşelor” de pe site-ul www.romanianheart.ro, şi apoi mergeţi la medicul de familie să vă interpreteze rezultatul.