de Dana Purgaru

Tristeţe, disperare, frică, furie... iată doar câteva dintre sentimentele cu care se confruntă o persoană care tocmai a pierdut pe cineva drag. Cu toţii cunoaştem că aceasta este o realitate cu care ne confruntăm cel puţin o dată în viaţă, dar puţini ştiu cum să se comporte în acele momente dureroase. Ana Valeria Fărcaş (foto), psiholog clinician, psihoterapeut în psihoterapie cognitiv-comportamentală şi hipnoză, vă spune ce trebuie făcut în acest caz.

Cei mai afectaţi sunt cei dependenţi de persoana decedată
- Care sunt cel mai des întâlnite sentimente resimţite de persoana afectată de moartea cuiva drag?
- Moartea cuiva drag este unul dintre cele mai grele şi mai traumatizante momente prin care, mai devreme sau mai târziu, trecem cu toţii de-a lungul vieţii. Este o experienţă psihologică apăsătoare, ce trezeşte un amalgam de emoţii şi trăiri greu de suportat. De obicei, apar treceri rapide de la o emoţie la alta, oscilăm între tristeţe, frică, disperare, furie, ne este greu să acceptăm realitatea celor întâmplate, ne cramponăm de trecut, suntem lipsiţi de speranţă. Procesul în sine este o experienţă copleşitoare, însă, în acelaşi timp, este şi o experienţă ce ne poate aduce mai aproape de viaţă şi ne poate întări emoţional.

- Care persoane sunt cel mai afectate?
- De obicei, cele mai afectate persoane sunt cele mai apropiate de persoana pierdută, precum şi cele care depindeau mult de ea din punct de vedere emoţional, financiar, deci cei cu un grad mai redus al autonomiei, al independenţei: copii, bătrâni, persoane imature emoţional.

„Izolarea intensifică durerea pierderii”
- Ce se întâmplă, practic, cu psihicul persoanei afectate?
- Persoana care tocmai a suferit o pierdere trece printr-o serie de faze ale durerii. Prima reacţie este cea de şoc, în care apare un fel de blocaj, iar persoanei îi este greu să înţeleagă ce s-a întâmplat. Apoi apare negarea - care are practic o urmă de speranţă - că nu poate fi adevărat ce se întâmplă. Este, de fapt, un mecanism de apărare, deoarece psihicul persoanei este supus la emoţii foarte intense. Apoi apare furia. Aceasta este resimţită ori împotriva celorlalţi, împotriva celui care a murit - pentru că a plecat, a abandonat - împotriva Divinităţii ori a propriei persoane. După furie apare o stare de nostalgie, precum şi negocierea exprimată real - donaţii, mers la biserică - sau simbolic - comportamente şi idei obsesive, ritualuri. O altă fază este cea a depresiei. Ultima fază ar fi cea a acceptării, când persoana înţelege că moartea este inevitabilă, este o parte a vieţii, o acceptă şi o integrează în propria existenţă. Aceste faze pot dura în funcţie de persoană şi de eveniment. De asemenea, nu este obligatoriu ca toată lumea să treacă prin toate acestea.

- Ce e bine de făcut în cazul şocului iniţial?
- Cel mai important este ca, în cazul primului impact al veştii, persoana afectată să nu se izoleze, să nu stea singură. Izolarea intensifică durerea pierderii. Este important ca persoanele apropiate să îi ofere suport emoţional, să îi arate afecţiune şi empatie, astfel ei vor reda celui în cauză speranţa de viaţă şi vin în întâmpinarea nevoii de a primi dragoste, înţelegere şi apreciere. Un alt aspect este să se vorbească despre ce s-a întâmplat, asta pentru că ajută persoana să înţeleagă evenimentul, dar numai dacă îi poate face faţă.

„Este important să îşi accepte şi să îşi exprime emoţiile şi trăirile”
- Ce e bine de făcut în etapele următoare, de după şoc?
- În primul rând, este bine să se apeleze la ajutorul familiei şi al prietenilor. Este de preferat să apeleze şi să accepte ajutorul şi sprijinul celor apropiaţi, să vorbească despre ce s-a întâmplat, să aibă grijă de propria persoană şi de propria sănătate. Un aspect extrem de important este să îşi accepte şi să îşi exprime emoţiile şi trăirile - să-şi dea voie să plângă, să urle, să lovească obiecte, să înjure dacă simte nevoia - să lase furia, tristeţea şi disperarea să iasă la suprafaţă. În felul acesta, trăirile îşi diminuează intensitatea.

- Este indicat să se ia o pauză de la activităţile zilnice?
- Acest aspect ţine de fiecare persoană în parte. Uneori este nevoie de detaşare de la muncă, pentru ca să aibă timp să integreze pierderea cuiva. Pe de altă parte, activităţile zilnice îşi au rostul lor, persoana putând vedea că viaţa îşi continuă cursul obişnuit, oferindu-i şi un sentiment de utilitate. Este de preferat să se găsească un echilibru între muncă, alte activităţi şi relaxare, altfel poate apărea iluzia că durerea a dispărut, în realitate însă ea este numai înăbuşită.

- Ce se poate face în cazul persoanelor care nu vor să conceapă că persoana dragă lor a murit?
- În cazul celor care se menţin o perioadă mai îndelungată în faza de negare, este important să fie lăsaţi să treacă prin această fază în ritmul lor. Este necesar să fie susţinuţi emoţional de cei apropiaţi, să fie trataţi cu înţelegere şi empatie. De asemenea, evitarea discuţiilor nu ar face decât să prelungească etapa de negare.

„Solicitarea unui ajutor specializat poate fi vitală”
- Ce trebuie să facă persoana afectată pentru a face faţă mai uşor acelui „gol” resimţit?
- În cadrul travaliului de doliu, aşa cum este denumit procesul ce urmează pierderii unei persoane dragi, unul dintre lucrurile ce se pot face ar fi alăturarea la un grup de suport, format din persoane care au trecut printr-o experienţă comună. Un alt lucru este să primească şi să apeleze la ajutorul celor dragi. Ar putea, de asemenea, să scrie o scrisoare persoanei pierdute, care ar oferi ocazia de descărcare, de a reduce sentimente de vinovăţie, de furie, de tristeţe. Angajarea în ritualurile religioase este o altă formă de terapie.

- În ce situaţie se poate apela la un psiholog şi de ce este bine să se facă acest lucru?
- Apelarea la un psiholog poate uşura mult travaliul de doliu. Este cu atât mai recomandat să se ia această decizie când persoanei îi este foarte greu să îşi reia activitatea. În plus, dacă apar trăiri intense ca: lipsă de speranţă, sentimentul de inutilitate, de devalorizare generală, insomnie, frică intensă, dificultăţi mari de concentrare, care se intensifică, înseamnă că nu mai este vorba despre doliu, ci despre depresie, iar solicitarea unui ajutor specializat poate fi vitală, mai ales în cazul în care apar şi idei suicidare.

„Pentru copii, fenomenul morţii este greu de înţeles“

- Cum e cel mai bine să fie explicată copilului moartea cuiva drag?
- Copiii sunt foarte buni psihologi şi ei îşi dau seama când le sunt ascunse informaţii. Când le comunicăm copiilor o veste dificilă este important să le vorbim în termeni simpli şi concreţi, să nu lăsăm să se înţeleagă faptul că moartea ar fi ceva temporar, să fim alături de ei şi să fim dispuşi să răspundem la oricare întrebare a lor. De asemenea, vestea e bine să fie dată de cineva în preajma căruia să se poată simţi în siguranţă. Pentru copii, fenomenul morţii este greu de înţeles şi de acceptat, de aceea au nevoie ca noi să fim cât mai sinceri şi să le arătăm cât mai multă căldură sufletească.

„Procesul în sine este o experienţă copleşitoare, însă, în acelaşi timp, este şi o experienţă ce ne poate aduce mai aproape de viaţă şi ne poate întări emoţional“