de Cătălina Tăgârţă
În trecut, preoţilor li se cerea să fie atât doctori ai sufletelor, cât şi ai trupurilor, astfel încât cei mai mulţi dintre ei cunoşteau tainele terapiilor complementare. Cu o experienţă de 38 de ani în acest domeniu, osteopatul Viorel Butnaru (medalion) îşi aminteşte că a învăţat meserie de la preotul Elefterie de la vechea Mănăstire Agapia, pe când avea doar 15 ani. De atunci, i-au trecut prin mâini mii, poate chiar zeci de mii de oameni, astfel că azi specialistul îşi poate da seama de problemele cuiva doar din felul în care acesta păşeşte, cum ţine capul sau cum stă pe scaun.
„Am învăţat meserie de la un preot”
În punctul de lucru de lângă sediul Radiodifuziunii Române, Viorel primeşte bolnavii, unul după altul, la orele stabilite. Între „tratamente” n-are vreme să stea de vorbă cu nimeni, aşa că oricine-i trece pragul trebuie să fie punctual. După cum povesteşte chiar el, la început mulţi sunt sceptici, probabil se aşteaptă la mai mult decât o încăpere modestă, cu o saltea pe jos în mijlocul ei. Însă tradiţionalitatea şi eficienţa tratamentului stă tocmai în simplitatea mijloacelor, pe care terapeutul le execută rapid, cu îndemânare şi încredere. „Aveam vreo 15 ani când am aplicat primul tratament. Elev fiind, auzisem de un preot de la Mănăstirea Agapia, care stăpânea foarte bine tainele osteopatiei. Acesta studiase Şcoala de Medicină Tradiţională de la Adrianopol, în 1920, şi veneau oameni mulţi să se trateze la el. Eu m-am simţit atras de ceea ce făcea, aşa că mergeam din ce în ce mai des să-l văd. Preotul Elefterie, având vreo 70 de ani atunci, nu mai avea destulă putere să trateze, aşa că, într-o zi, a anunţat că o să aleagă pe cineva din mulţime care să trateze oamenii în locul lui. Şi m-a ales pe mine”, îşi aminteşte Viorel Butnaru. Ce nu îşi aminteşte însă, este cum şi în cât timp a învăţat ceea ce avea de făcut. „Ştiu doar că mi-a spus «Tratează-l!», iar eu am întrebat: «Cum?». Atunci el mi-a repetat din nou, acelaşi lucru... şi-atunci mi-a venit în minte tot ce trebuie să fac. Am executat manevrele care se impuneau, apoi omul s-a ridicat şi mi-a zis că nu-l mai doare, dar eu nu credeam. Însă a urmat altul, şi altul, şi toţi îmi spuneau la fel. Aşa că, într-un final, mi-am zis: «Nu pot să mă mintă toţi. De ce-ar face-o? În timpul manevrelor se aud nişte «trosnituri», deci înseamnă că oamenii chiar se vindecă»”, ne-a spus osteopatul.
Vertebrele se pot „aşeza” chiar din prima şedinţă
Viorel Butnaru cunoaşte şi alte tratamente tradiţionale - în plus a făcut cursuri de masaj, de kinetoterapie, pentru a-şi putea desfăşura activitatea legal - însă din toate acestea s-a axat pe osteopatie, fiindcă aici se văd rezultatele pe loc. „Se pot trata foarte bine spondiloze, cifoze, iar cu cât eşti mai tânăr, cu atât există şanse mai mari de reuşită. Rezultate se văd şi în caz de lombosciatică, discopatii, hernii de disc, unde pur şi simplu se aşază discurile şi nu mai e nevoie de alte terapii. În ceea ce priveşte şedinţele, unele persoane se pot vindeca de la prima întâlnire, la altele e nevoie de trei şedinţe, iar pentru cei care au discurile înţepenite, care au aşteptat să ajungă în fază avansată nu se mai poate face nimic şi-i trimit direct acasă sau la medic, n-are rost să-i mint”, ne-a spus specialistul. De aceea e nevoie ca bolnavii să ia măsuri de la primele semne de durere, să nu aştepte să se agraveze durerea. Dacă vertebrele sunt aşezate la loc din timp nu se va mai ajunge la operaţie.
„Indiferent de problemă, fac o «aranjare» generală”
O şedinţă de osteopatie durează 10-15 minute, iar manevrele nu sunt dureroase. Ele pot, cel mult, să sperie, fiindcă e vorba de ceva nou, însă terapeutul ştie exact ce face, aşa că nu trebuie să vă speriaţi dacă auziţi cum „trosnesc” oasele, la propriu. „Omul, când vine la mine, de obicei îmi spune ce îl doare, însă eu fac o verificare - îl pun să se aplece în faţă, ca să văd cât de mult poate, apoi fac o «aranjare» generală, deoarece corpul trebuie luat ca un întreg. De exemplu, dacă vine cu lombosciatică şi văd că are şi cifoză le tratez pe amândouă. Manevrele se încep de la picioare, spate, până la frunte, la sinusuri. Dacă e ceva mai grav şi văd că mai e nevoie să vină şi altă dată îl reprogramez. Şedinţele se fac zilnic, săptămânal, cum doreşte fiecare, dar două în aceeaşi zi nu fac”, ne-a dezvăluit Viorel Butnaru.
Sunt interzise mişcările bruşte sau de răsucire după tratament
După efectuarea şedinţelor nu trebuie să se facă eforturi mari, sunt interzise mişcările de răsucire sau bruşte, nu e voie să se stea în picioare pentru mult timp sau în frig. În plus, e bine de ştiut că osteopatia merge în paralel cu orice fel de terapie. „Oamenii trebuie să înţeleagă că Dumnezeu îi vindecă, nu eu! Dar, dacă vor ca starea de bine să fie de lungă durată trebuie să stea cât mai liniştiţi, pentru ca tot ceea ce am aşezat să rămână la locul lui”, spune Viorel Butnaru.
Lista cu afecţiunile tratate cu ajutorul osteopatiei este foarte lungă: luxaţii, cifoze, scolioze, spondiloză, discopatii, anumite hernii de disc, torticolis, platfus, enurezis, sinuzită, amigdalite, cefalee, angină pectorală determinată de cauze mecanice (coaste care apasă cordul), probleme digestive determinate de cauze mecanice sau tulburări menstruale. Potrivit terapeutului, există însă şi afecţiuni pentru care nu se mai poate face nimic. „Pentru oamenii care au osteoporoză, scleroză în plăci, cei care au suferit accidente vasculare, pacienţii cu cancer osos, cei cu osteită sau fracturi, dar şi pentru cei cu gonartroză în stadiu avansat sau pentru coxartroză nu se mai poate face nimic. Şi în cazul herniilor de disc avansate e la fel. Unii oameni vin la mine «în patru labe», cum se zice popular, abia atunci se gândesc că-i o problemă gravă”, ne-a mărturisit specialistul.
• O şedinţă de osteopatie durează 10-15 minute, iar manevrele nu sunt dureroase.