de Cătălina Tăgârţă
Şi-a dorit să nască natural, cu intervenţii medicale doar în caz de nevoie, aşa cum este recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi cum e cel mai confortabil pentru o gravidă, însă a fost refuzată de toate spitalele şi clinicile medicale private din Bucureşti. Aşa că a decis să nască acasă, alături de soţul său. Totul a decurs bine, iar Ana Măiţă (foto) a repetat figura şi în 2010, cu cel de-al doilea băieţel. În prezent este mama a doi copii superbi (în vârstă de 5 şi de 2 ani) şi preşedintele Fundaţiei Crucea Albă - ce oferă servicii de sănătate maternă.
Gravida poate avea însoţitor în timpul travaliului
- Care sunt motivele pentru care a luat naştere Fundaţia Crucea Albă?
- Pornind de la experienţa mea, prin intermediul Fundaţiei Crucea Albă şi al Asociaţiei Mame pentru Mame mi-am dorit să ajut şi alte femei să beneficieze de informare corectă şi completă în legătură cu naşterea şi, mai ales, să aibă parte de servicii concepute după norme actuale, unde medicina e bazată pe dovezi.
- Îmi puteţi spune câteva dintre cele mai importante drepturi ale gravidei?
- E vorba mai întâi despre asistenţă medicală de calitate, apoi despre dreptul de a avea un însoţitor pe toată durata internării în spital - lucru reglementat în România de articolul 32 din Legea 46/2003, care spune că orice pacient are dreptul în timpul îngrijirilor medicale - deci chiar şi în timpul travaliului şi al naşterii - la o persoană de suport, iar aceasta poate fi mama, o moaşă, doula, soţul, cea mai bună prietenă sau oricine doreşte ea. E dovedit ştiinţific că prezenţa unei persoane de suport ajută la o mai bună experienţă a naşterii, scade efectiv durerea. Apoi, gravida are dreptul la intimitate şi demnitate în timpul naşterii, la opţiuni informate şi acceptate.
Statul, obligat să asigure asistenţă medicală de specialitate
- Ce alte probleme reale aţi mai identificat în ceea ce priveşte naşterea în România?
- Un alt scop al nostru este crearea unui ghid pentru naşterea fiziologică. Statistic, sub 30% din numărul total de naşteri prezintă complicaţii, iar restul de 70% merg bine. Din cele 30%, doar între 10% şi 15% necesită cezariană, deci restul femeilor pot naşte vaginal, cu mici intervenţii care grăbesc sau încetinesc travaliul. Ei bine, pentru cele 30% dintre naşteri avem 20 de protocoale medicale, iar pentru 70% dintre gravidele care vor să nască normal şi unde totul decurge bine nu avem deloc, ceea ce duce inevitabil la medicalizarea inutilă a naşterii fiziologice.
- Încurajaţi naşterea naturală la domiciliu?
- Încurajăm naşterea naturală asistată întotdeauna de un cadru medical specializat, indiferent unde ar avea loc. Articolul 8 din Cartea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului spune clar că orice om are dreptul la viaţă privată şi de familie, iar pe baza acestuia, CEDO a decis în 2010 că orice femeie are dreptul să decidă cum şi unde va naşte, iar statul în care se află e obligat să-i asigure asistenţă medicală de specialitate.
- Asta înseamnă că în prezent naşterea la domiciliu este legală?
- Da, numai că şi de această dată ne lovim de inexistenţa protocoalelor.
- De ce credeţi că viitoarele mame şi medicii optează pentru cezariană?
- Pe de o parte, e vorba despre lipsa corectă şi concretă de informare a gravidelor, iar, pe de altă parte, despre comoditatea medicilor, care încurajează frica femeii. O operaţie de cezariană durează 20 de minute, şi doctorul are control total asupra a ceea ce se întâmplă, pe când un travaliu pentru o naştere normală poate dura şi 36 de ore. O altă cauză e istoria noastră tristă, de ţară ex-comunistă, în care maternităţile deveniseră fabrici de copii şi nimeni n-a mai avut timp pentru naşterea naturală, care are timpii ei.
„Încercăm să le educăm cu ajutorul unui curs prenatal de şase şedinţe”
- Cum le ajutaţi, concret, pe viitoarele mămici?
- Încercăm să le educăm cu ajutorul unui curs prenatal de şase şedinţe, care acoperă în întregime detaliile referitoare la naştere, alăptare, pregătirea tatălui - care poate participa şi el la curs - în acelaşi preţ, iar la sfârşit va obţine şi atestatul de puericultură.
- Cât costă cursul?
- Preţul este de 360 de lei, iar părinţii care nu îşi permit cursul îl pot urma gratuit dacă dovedesc cu documente că nu au posibilitate financiară.
- Din ce lună trebuie să se adreseze gravidele Fundaţiei?
- Indicat e să vină la curs după 20 de săptămâni de sarcină. Pe site-ul nostru, www.sanatatematerna.ro, am postat un ghid al pregătirii prenatale, informaţii pentru cele 40 de săptămâni de sarcină, plus alte date pentru lunile care urmează după naşterea copilului.
- La „Centrul pentru Sănătate Maternă”, pe care l-aţi deschis de curând, există şi un cabinet ginecologic. Colaboraţi cu medici obstetricieni?
- Da. Colaborăm atât cu medici, cât şi cu moaşe şi cu doula. Momentan încercăm să creăm un exemplu de bune practici, accentul cade pe educaţie şi consiliere, însă pe viitor ne dorim să devenim un centru cu servicii integrate, să putem lua gravida sub supraveghere de la începutul sarcinii şi să nască asistată de noi, aşa cum îşi doreşte ea.
Doula satisface toate nevoile viitoarei mame
- Care este rolul moaşei cu care colaboraţi dacă încă nu asistaţi naşteri?
- Claudia Bider Heim, moaşă de origine elveţiană, a adus în România practici vestice în ceea ce priveşte educaţia şi consilierea perinatală şi pregătirea perineului pentru o naştere pe cale vaginală, fiindcă noi avem o rată de tăiere a perineului foarte mare. Din 1997, OMS a recomandat să nu se mai folosească această practică de rutină decât în cazuri excepţionale, dar la noi încă se practică abuziv pe scară largă.
- Dar doula? Le putem explica şi cititorilor ce face?
- Doula e o persoană pregătită special să sprijine gravida psihoemoţional în timpul naşterii. Îi aminteşte gravidei ce a făcut la curs, are grijă să-i asigure un mediu cât mai intim şi mai liniştit, îi face masaj, îi aduce apă, îi satisface toate nevoile nemedicale şi o încurajează.
- De ce aţi hotărât să naşteţi acasă?
- Dorinţa mea a fost să nasc natural, în urma unui travaliu neforţat chimic şi fără să mi se aplice tăietura de perineu, întrucât mă pregătisem fizic şi psihic pentru naşterea fiziologică. În plus, am refuzat să nasc pe masa ginecologică, preferând poziţia gravitaţională - e dovedit ştiinţific că e cea mai nedureroasă şi mai potrivită poziţie de naştere vaginală. Am fost refuzată de toate maternităţile fizice şi private din Bucureşti de la vremea respectivă, nu am găsit nici personal specializat - adică medic obstetrician sau moaşă - care să mă asiste la domiciliu, aşa că am făcut un gest de nesupunere civică extremă: am decis să nasc acasă, alături de soţul meu, care nu e cadru medical.
- Cum a decurs totul?
- În primul rând m-am pregătit foarte bine. Evident că mi-am făcut şi un plan „B” pentru situaţia în care naşterea nu decurge aşa cum trebuie, dar n-a fost cazul. Prima oară a fost de faţă soţul meu, iar a doua oară eram doar cu câinele şi cu primul meu născut. După ce i-am schimbat lui scutecul am simţit cum bebeluşul vrea să vină pe lume, m-am lăsat pe vine... şi asta a fost. Am avut două naşteri uşoare, fără nicio picătură de sânge şi fără rupturi de perineu, am doi copii sănătoşi, care au alăptat din primul moment.
„O operaţie de cezariană durează 20 de minute şi doctorul are control total asupra a ceea ce se întâmplă, pe când un travaliu pentru o naştere normală poate dura şi 36 de ore“