de Cristina Cristache
În ediţia precedentă vă prezentam câteva date generale despre rolul, structura şi afecţiunile ce pot apărea la nivelul sânului. Astăzi continuăm demersul nostru şi vom încerca să aflăm care sunt bolile mamare cel mai des întâlnite, care sunt simptomatologia, modalitatea de depistare, dar şi tratamentul lor de la senologul Ştefan Voiculescu (foto), medic primar la Clinica de chirurgie oncologică a Spitalului Colţea şi Clinica Elite.
„În România nu există un program naţional de depistare a cancerului de sân”
- Cât de periculos este atunci când sânul „curge”?
- Mamela secretantă este semnul unei displazii, dilataţii ductale, papilom intraductal, cancer sau tulburări ale secreţiei hipofizare de prolactină. Dacă secreţia este gălbuie, verzuie sau brună, cauza este displazică şi tratamentul medicamentos. Poate fi necesară dozarea prolactinei dacă secreţia apare din ambii sâni. Dacă apare dintr-un singur por al unui singur sân, poate fi un papilom. Ecografia poate oferi informaţii foarte utile şi mai poate fi folosită o tehnică radiologică numită galactografie.
- Ce metode de diagnosticare se practică în România?
- În România nu există un program naţional de depistare a cancerului de sân, şi pacientele nu ştiu de cine trebuie să fie văzute. Noţiunile de senologie, specialitate care se ocupă exclusiv cu bolile sânului, şi de centru medical senologic prind greu la noi. Pacienta ar trebui să consulte mai întâi specialistul, care să solicite el însuşi examenele de efectuat. Urmează examinările imagistice, urmate de concluzie şi încadrare BI-RADS (scorul Colegiului American al Radiologilor). Acesta comunică explicit recomandarea imagistului: 1 = normal şi 2 = sigur benign, 3 = foarte probabil benign, presupune urmărire apropiată sau completarea investigaţiilor, 4 = suspect şi presupune BIOPSIA, în vreme ce 5 = foarte probabil malign, presupune şi el biopsia, doar pentru confirmarea diagnosticului. Utilizăm: mamografia, care cu toate că iradiază, doare şi are o valoare diagnostică nespectaculoasă, este suportată de casele de asigurări şi găseşte uneori un cancer microscopic; ecografia - care trebuie făcută radiar faţă de mamelon, pentru a folosi avantajul acesteia de a vedea anatomic sânul. Este necesar să dispună şi de Doppler, pentru a vedea şi vasele de sânge, şi de elastografie, care spune consistenţa nodulului de diagnosticat; rezonanţa magnetică nucleară (RMN) depistează microvascularizaţia şi debitele sangvine ale unor noduli de 3-4 mm, dar se lasă înşelată de mici inflamaţii, pe care nu le diferenţiază de tumori; ductoscopia poate vizualiza interiorul canalelor ce duc laptele şi pot lua biopsii. Ghidajul imagistic al puncţiilor ne ajută să prelevăm ţesut de unde trebuie şi nu de unde credem că trebuie. Se face cel mai bine ecografic, pentru că urmărirea se face în timp real, corecţiile de traiectorie fiind imediate. Tehnicile microinvazive, cum ar fi distrugerea prin radiofrecvenţă, îngheţare sau ultrasunete a tumorilor în interiorul sânului, pot fi ghidate asemănător.
„Bărbaţii sunt afectaţi în proporţie de 3%-5%”
- Ce spun statisticile despre frecvenţa afecţiunilor mamare în România şi în lume?
- România este o ţară fără statistici medicale pentru probleme la care politica sanitară nu are răspuns. Cam 55%-60% din femei au displazii mamare, 15%-20% au fibroadenoame şi 8%-10% fac pe parcursul vieţii cancere mamare. Bărbaţii sunt afectaţi în proporţie de 3%-5%, din care 1,5% fac pe parcursul vieţii cancere mamare. Este necesară instituirea unor măsuri profilactice, prima dintre ele fiind tratarea displaziilor mamare şi urmărirea clinică şi imagistică a aspectului mamar.
- Care sunt consecinţele unei afecţiuni mamare netratate?
- În primul rând, chisturile mari se pot infecta şi conduce la abcese mamare, adenofibroamele îşi pot continua creşterea şi distruge treptat ţesutul mamar învecinat, displaziile pot evolua de la simple la cele proliferative tipice şi apoi la cele atipice cu anomalii severe şi cu riscuri crescânde de apariţie a unui cancer mamar. Durerile pot influenţa viaţa socială, familială şi sexuală a pacientei. Mastitele evoluează către abcese mamare, ce pot distruge sânul şi determina septicemii. Cele periductale determină fistule trenante, cu inflamaţii acute, periodice şi retracţie mamelonară.
„Tratez cel mai adesea displaziile cu extracte din plante”
- Cum tratăm aceste boli de sân?
- Displaziile au parte de tratamentele cele mai variate, în funcţie de multipli factori determinanţi: dieta, purtarea unui sutien bine adaptat sau a unei bustiere, eliminarea sau schimbarea pilulei anticoncepţionale, evitarea stresului, extracte de plante, vitamine, minerale, lăptişor de matcă, progesteron, antiprolactinice, inhibitori de receptori de foliculină, androgeni, evacuarea prin puncţie a conţinutului chistelor sau extirpare chirurgicală. Fibroadenoamele pot fi doar urmărite iniţial, vor fi îndepărtate doar dacă cresc persistent, sunt suspecte sau au deja peste 3 cm sau dacă au apărut după 35 de ani. Operaţia este limitată şi se face cu anestezie generală. Distrugerea cu radiofrecvenţă (4 MHz) este o tehnică ambulatorie, cu păstrarea intactă a esteticii sânului. Evacuarea prin puncţie a chistelor se face pe loc, de regulă fără anestezie. Mastitele se tratează cu antibiotic şi antiinflamator, golirea şi răcirea sânului fiind în egală măsură importante. Abcesul poate fi iniţial evacuat şi cu seringa cu un ac gros, ulterior nu se mai poate decât prin incizie. Bolile canalelor ce duc laptele pot fi operate după reperare ecografică sau injectare de coloranţi, intraductal.
- Ce părere aveţi despre leacurile „băbeşti” şi despre tratamentele naturiste în cazul bolilor de sân?
- Îmi place foarte mult să tratez cu principii naturiste, am senzaţia că agresiunea terapeutică e mult mai discretă şi efectele adverse sunt mult mai rare. Tratez cel mai adesea displaziile cu extracte din plante. Pe de altă parte, efectele trebuie sa fie bine cunoscute şi stăpânite, pentru că plantele pot fi şi ele periculoase. Pe de altă parte, armele trebuie să fie pe măsura bolii, şi nu cunosc nicio combinaţie de plante în stare să învingă cancerul!
„Nu abandonaţi tratamentul propus!”
- Ce sfaturi aveţi pentru cititorii noştri?
- Să fie echilibraţi, ordonaţi, disciplinaţi, moderaţi şi raţionali în viaţa de zi cu zi. Să încerce să nu trăiască foarte diferit de strămoşii lor, să nu mănânce altfel, să boicoteze nenaturalul în alimentaţie, să nu aştepte menopauza ca să facă primul copil, să nu cedeze tentaţiei automedicaţiei, să nu plece nelămuriţi dintr-un cabinet medical şi să nu abandoneze tratamentul propus, dintr-o toană sau coincidenţă nefericită, până nu au revăzut medicul, să pună măcar o dată pe lună mâna pe sân, pentru a vedea că totul e cum a fost!
• Mamografia este contraindicată la gravide, femei sub 40 de ani, cu dureri mamare severe, ulceraţii, puncţii recente sau purtătoare de implanturi siliconice.
- Putem vorbi despre prevenţie în cazul afecţiunilor sânului?
- Da, putem şi trebuie să facem prevenţia afecţiunilor mamare. Alimentaţia echilibrată, naturală, cu evitarea excesului de carne (excepţie fac peştele şi fructele de mare), antioxidanţii, activitatea fizică, purtarea unei bustiere în momentul activităţii, ordonarea vieţii şi limitarea stresului, sarcinile şi alăptarea, sub vârsta de 35 de ani, pot fi foarte importante. De asemenea, echilibrul hormonal, menţinerea unei greutăţi corporale normale, evitarea expunerii sânului la radiaţii reduc riscul bolilor sânului.
• Analizele hematologice şi biochimice de sânge nu pot preciza un diagnostic în boala de sân.