de Cătălina Tăgârţă
Boala de reflux gastro-esofagian este provocată de incompetenţa sfincterului esofagian superior, adică a inelului circular care face legătura între stomac şi esofag. Din această cauză, conţinutul din stomac refluează retrograd în esofag şi determină o inflamaţie a acestuia, numită esofagită de reflux. Ea se manifestă prin durere cu caracter de arsură în epigastru şi retrosternal - în spatele osului stern. Nu-i de mirare dacă vă regăsiţi în descrierea făcută, întrucât statisticile arată că aproximativ 30%-40% din populaţia adultă suferă de această problemă. Profesorul doctor Dan Olteanu (foto), medic primar medicină internă şi specialist în gastroenterologie şi endoscopie digestivă la Centrul Medical Mediclass din Bucureşti, ne-a spus mai multe despre această afecţiune.
Se manifestă prin regurgitaţii şi răguşeală
- Domnule doctor, care sunt simptomele refluxului gastro-esofagian?
- Pe lângă arsurile resimţite în epigastru şi în spatele osului stern, mai pot apărea eructaţii, adică eliminarea aerului pe gură, şi regurgitaţii, provocate de fluidul gastric ce ajunge până în faringe. De asemenea, boala are uneori manifestări extraesofagiene, în special de natură respiratorie, cum ar fi răguşeala, tusea cronică sau chiar crizele de astm.
- Dar cauzele bolii?
- Simptomele apar mai ales după mesele copioase, la aplecarea corpului în faţă sau stând în poziţia orizontală. Risc crescut au şi pacienţii cu obezitate, stres prelungit sau cei care prezintă şi alte afecţiuni ale stomacului nediagnosticate încă, de exemplu hernia gastrică transhiatală. Cauza iniţială este însă necunoscută.
- Afecţiunea este ereditară?
- Nu. Nu s-a dovedit nimic încă în acest sens.
- Cât de periculoasă este boala de reflux gastro-esofagian?
- Boala nu e lipsită de pericol, întrucât ea se poate complica. Principalele complicaţii sunt: stenoza esofagiană, hemoragiile, ulcerul esofagian şi modificarea mucoasei esofagiene, care „se transformă” în mucoasă de tip intestinal, apărând riscul de cancer, proces denumit metaplazie.
- Ce-mi puteţi spune cu privire la diagnostic?
- Diagnosticul se pune prin discuţia cu pacientul, examenul clinic al acestuia şi este confirmat cu ajutorul endoscopiei digestive superioare sau cu cel al videocapsulei endoscopice.
„Ridicaţi capul patului cu 10-15 centimetri”
- Ce tratamente sunt luate în calcul?
- Tratamentul constă în adoptarea de pacient a unor măsuri generale igieno-dietetice, medicamente, tratament endoscopic şi chiar chirurgical. Măsurile generale sunt următoarele: ridicarea capului patului cu 10-15 centimetri - lucru care ameliorează durerile şi regurgitaţiile, situarea trunchiului pe o pernă mai groasă şi o dietă cu cel puţin trei mese regulate pe zi, formate din cantităţi mici. Cina e bine să fie bazată pe alimente uşor de digerat, cum ar fi iaurtul sau fructele, şi consumată cu trei ore înainte de culcare. O altă regulă ar fi să evitaţi consumul lichidelor în cantităţi mari în timpul mesei, să nu beţi alcool şi să evitaţi alimentele care scad în mare măsură tonusul sfincterului esofagian superior.
- Îmi puteţi da câteva exemple de astfel de alimente?
- Desigur. Pacienţii trebuie să evite: prăjelile, ciocolata, grăsimile, citricele, roşiile şi derivatele tomatelor, dar şi ceaiul negru, cafeaua sau băuturile carbogazoase. De asemenea, dacă pacientul este gras, trebuie să slăbească şi se interzice folosirea unei serii de medicamente care fie irită esofagul - cum ar fi fierul, antiinflamatoarele nesteroidiene (de exemplu, aspirina), tabletele cu potasiu -, fie scad tonusul sfincterului esofagian inferior, cum ar fi anticolinericele, opioidele, efedrina, epinefrina, sedativele, nitraţii, teofilina sau blocantele de calciu.
- Revenind la tratamentul medicamentos, cu ce poate fi vindecată esofagita?
- E vorba despre: inhibitorii de pompă protonică, respectiv esomeprazol, pantoprazol şi omeprazol, care se administrează în doze diferite, în funcţie de gradul bolii. În formă uşoară, de exemplu, se vor lua doze-standard timp de patru săptămâni, cu 30 de minute înainte de micul dejun. Celelalte medicamente nu rezolvă problema complet, au rezultate mult mai slabe. În ceea ce priveşte rezultatele la tratament, răspunsul poate fi unul stabil, adică un an nu vor mai apărea manifestări, iar în alte cazuri pot apărea recăderi la 6-12 luni, lucru care se întâmplă frecvent în esofagitele severe. Dacă boala revine, sunt două soluţii: administrarea medicamentelor timp îndelungat, de exemplu un an, zece ani sau chiar toată viaţa, în doze mici, sau administrarea medicamentelor doar la nevoie, câte una-două săptămâni. Se administrează, de asemenea, şi prochinetice, care grăbesc golirea esofagului de conţinutul gastric refluat.
„Intervenţia chirurgicală se numeşte fundoplicaţia Nilssen”
- Când se apelează la celelalte metode?
- Dacă afecţiunea a revenit, iar pacientul nu e de acord să ia pastile pe o perioadă lungă se poate apela la tratamentul endoscopic, cu ajutorul căruia se pot face suturi submucoase sau se injectează colagen circumferenţial în jurul sfincterului esofagian. În ceea ce priveşte chirurgia clasică, această tehnică se recomandă celor care au mai mult de trei recăderi într-un an sau pacienţilor cu complicaţii ori manifestări respiratorii severe.
- Ce ne puteţi spune despre intervenţia chirurgicală?
- Operaţia se numeşte fundoplicaţia Nilssen şi se poate efectua laparoscopic, deci cu ajutorul unor „tuburi” speciale introduse în stomacul pacientului, fără a fi necesară incizia peretelui abdominal. Eficienţa este de 90%, iar mortalitatea foarte mică, de 0,2%-0,4%.
- Ce mai trebuie să ştie cititorii?
- Uneori, boala de reflux gastro-esofagian se poate complica fie cu o esofagită cronică, fie cu una acută, din cauza refluxului de bilă şi suc pancreatic, iar în acest caz este denumită esofagită alcalină şi necesită medicamente de tipul colestiramină, sucralfat sau hidroxid de aluminiu.
- Vorbiţi-mi, vă rog, despre capsula endoscopică!
- Videocapsula este un dispozitiv de dimensiunea unei capsule de antibiotic, care, după ce este înghiţită, „arată” pe monitorul calculatorului la care este cuplată tot ce vede în interiorul esofagului. Aceasta este de unică folosinţă, se elimină ulterior prin fecale şi costă în jur de 200-300 de euro.
- Care sunt avantajele şi dezavantajele acestei capsule?
- Avantajul e că pacientul e lipsit de disconfort, iar dezavantajul, că nu se pot face proceduri cu ajutorul ei. De exemplu, dacă se constată că există într-adevăr o problemă trebuie să se apeleze şi la aparatura clasică - respectiv endoscopia digestivă -, deoarece cu ajutorul videocapsulei nu se pot recolta biopsii şi nici nu se pot „repara” leziunile. Însă, dacă nu există probleme, pacientul care a efectuat investigaţia a „scăpat” fără a fi supus unei proceduri disconfortante.