de Cristina Cristache

Tuşim, facem febră şi respirăm greu. Semnele ne duc cu gândul la o banală răceală sau, cel mult, la o viroză. În realitate, în multe dintre cazuri, semnele pot indica instalarea unor afecţiuni grave. Bronşectaziile şi pleureziile sunt printre cele mai frecvente boli respiratorii, care cer supraveghere îndelungată şi tratament adecvat pentru a nu se ajunge la cazuri grave de insuficienţă respiratorie sau cardiacă. Despre aceste maladii pulmonare am stat de vorbă cu şeful de Secţie de la Institutul Marius Nasta din Bucureşti, conferenţiar doctor Constantin Marica (foto).

Pot duce la anemie şi pneumonie
- Care sunt semnele instalării bronşectaziilor şi pleureziilor?
- Manifestările clinice ale bronşectaziilor includ tusea cronică însoţită de cantităţi importante de spută purulentă, hemoptizii şi pneumonii recurente. Apar frecvent scăderea în greutate, anemia şi alte manifestări sistemice. În cazul pleureziilor, totul porneşte de la o banală răceală. Netratată, se poate transforma în pneumonie, iar dacă aceasta se agravează apare apa la plămâni sau pleurezia. Pleura se inflamează şi apar durerea puternică în capul pieptului, febra şi frisoanele. De la pleurezie la bronşectazie e doar un pas.

- Cum se leagă bronşectaziile şi pleureziile?
- De regulă, cine suferă de pleurezie poate dobândi o bronşectazie. O pleurezie veche se transformă în puroi, netratată atacă bronhiile de lângă pleură şi le transformă în dilataţii bronşice. Bronşectaziile sunt acele dilataţii ireversibile, bronhiile nu mai au un calibru normal prin care să circule aerul, peretele bronşic este schimbat structural, ţesutul elastic şi muscular este eliminat şi predomină ţesutul fibros, care nu poate să se contracte pentru a elimina secreţiile în exterior, sedimentând infecţia în bronhii ca şi cum ar fi mizeriile într-un lac.

Răcelile, un pericol pentru plămâni
- Care sunt cauzele apariţiei bronşectaziilor?
- Bronşectaziile sunt, de obicei, congenitale. Sindromul sino-rino-bronşic este un factor declanşator care favorizează suprainfecţia. Rujeola, rubeola şi, în general, bolile virale dau pneumonii, aşa că sunt şi ele de luat în seamă. Infecţiile cu stafilococi, germeni şi alţi paraziţi netrataţi, apăruţi în copilărie, duc în timp la bronşectaziile dobândite. La noi, de 15 ani există vaccinarea antirujeolică obligatorie, aşa că au scăzut cazurile de bronşectazie dobândită.

- În cazul pleureziilor, care sunt factorii declanşatori?
- O pleurezie este, de cele mai multe ori, cauzată de o infecţie cu o bacterie sau de un cancer prin metastază. La persoanele tinere, o infecţie virală la nivelul aparatului respirator inferior şi o pneumonie pot să producă inflamarea pleurei, ducând la pleurezie. Sunt şi alte situaţii predispozante, cum ar fi trecerea aerului în cavitatea pleurală, în cazul traumatismelor toracelui, la infectarea cu tuberculoză sau alte infecţii sau când există o tumoare pleurală, în cazul poliartritei reumatoide, lupusului, siclemiei, trombembolismului pulmonar, pancreatitei sau ca o complicaţie a unei operaţii pe cord.

„Bolnavii trebuie să fie precauţi şi să evite suprainfecţiile”
- Simptomatologia când apare?
- În momentul când apar alte elemente vicioase precum fumatul, poluarea şi stresul încep să se manifeste bronşectaziile. O simplă viroză, care începe cu o tuse seacă uşoară, se transformă într-o dramă pentru pacienţii care au o asemenea suferinţă. În cele mai multe cazuri, tusea miroase, respiraţia la fel, bolnavul nu poate dormi, iar infecţia evoluează. Se poate ajunge astfel la insuficienţă respiratorie şi trebuie începută urgent terapia. În ceea ce priveşte pleurezia, aceasta începe să se manifeste o dată cu inflamarea pleurei. Apar subit durerile toracice şi dificultatea la respiraţie. Dacă pleurezia este produsă de o infecţie virală pot apărea febra, durerile de cap sau cele musculare.

- Cum tratăm bronşectaziile şi pleureziile?
- Bronşectazia este un defect ireversibil, odată căpătat nu mai scapi de el. Bolnavii trebuie să fie precauţi şi să evite suprainfecţiile. Tratamentul virozelor, la aceşti pacienţi, e diferit decât la un pacient normal, de aceea e musai să ţină legătura în permanenţă cu medicul curant. În ceea ce priveşte pleurezia, medicaţia depinde de cauza care a produs-o. Dacă motivul este o infecţie bacteriană recomandăm tratament cu antibiotic, iar dacă este prezent şi un trombembolism pulmonar, este nevoie de tratament cu anticoagulante. În cazul existenţei sindromului lichidian pleural este nevoie de eliminarea lichidului din cavitatea pleurală prin puncţie.

Nu sunt contagioase
- Sunt contagioase aceste boli?
- Bronşectaziile nu, sub nicio formă. Sunt o dilatare anatomică produsă de suprainfecţie. Nu se pot transmite de la o persoană la alta. Se poate ajunge în cazuri extreme, când bronşectazia e lăsată netratată, şi la o insuficienţă cardiacă dreaptă, precum şi la insuficienţă respiratorie sau bronşită cronică obstructivă, o boală extrem de gravă. În acest caz, pe lângă antibiotic, trebuie să intervenim şi cu bronhodilatatori, care să ajute pacientul să respire. Pleurezia, în schimb, poate fi contagioasă, însă acestea sunt cazuri foarte rare.

- Fumătorii sunt mai expuşi?
- Sigur că da, şi la pleurezie, şi la bronşectazie, fumătorii sunt cei mai expuşi, pentru că scade nivelul de apărare a organismului. Bronşectazia nu se vindecă, dar încercăm să asigurăm confortul vieţii. Însă trebuie să ne protejăm, să ne ferim chiar şi de simplele răceli care pot agrava imediat starea pacientului. Dacă vorbim despre pleurezie, confortul pacientului este dat de calitatea tratamentului, de aceea se spune că lichidul trebuie extras prin „puncţie la picătură”, pentru că orice cantitate de lichid rămasă, oricât de mică ar fi, provoacă disconfort, pentru că apa nu se elimină, ci se reabsoarbe. Important este să se facă tratamentul adecvat până la vindecare completă.

„Feriţi-vă să adormiţi fără să aerisiţi bine încăperea!“

- Ce trebuie să ştim despre respiraţie?
- Aportul permanent de oxigen la ţesuturi este indispensabil pentru menţinerea vieţii. Respiraţia conţine două faze: inspiraţia şi expiraţia. Cu fiecare inspiraţie normală, plămânul primeşte o cantitate de opt litri pe minut. Într-o respiraţie neigienică, o cincime din plămâni rămâne încărcată cu rezerva de dioxid de carbon, iar alveolele rămân lipite. Aşadar, trebuie să reînvăţăm să respirăm corect. Respiraţiile adânci, efectuate cu regularitate, fortifică organismul, făcându-l mai rezistent împotriva bolilor. Deci, dimineaţa, cinci-zece minute de respiraţie amplă în faţa ferestrei deschise, evadarea în natură, excursiile, mersul pe jos sunt mijloace foarte bune pentru a asigura provizia de oxigen întregului organism. Feriţi-vă să adormiţi fără să aerisiţi bine încăperea, dar şi să staţi ore în şir într-un aer viciat din pricina aglomerării. Atenţie la aerul condiţionat! Chiar dacă este purificat de noxe, nu este întotdeauna proaspăt şi, în plus, îi lipsesc două elemente esenţiale: ozonul şi ionii negativi, ceea ce are efect negativ asupra capacităţii de muncă.

• Jumătate dintre cazuri apar la copiii sub 15 ani. La 70% din populaţia ţării se manifestă după 30-40 de ani.