de Cristina Cristache

Simţiţi dureri, disconfort în timpul urinării şi aveţi şi sângerări? Atunci există posibilitatea să vă confruntaţi cu o cistită hemoragică. Circa 40% din populaţie face cistită, iar dacă nu este tratată, infecţia se poate agrava local sau, mai rău, se poate extinde la rinichi. 80% dintre cistitele hemoragice sunt produse de Escherichia Coli, o bacterie care trăieşte şi se dezvoltă în stomac şi în intestine. Despre complicaţiile şi tratamentul cistitei hemoragice am stat de vorbă cu conf. univ. dr. Nicolae Poiană (foto), medic primar obstetrică şi ginecologie, de asemenea, doctor în ştiinţe medicale.

Şi femeile, şi bărbaţii au această neplăcere
- Care sunt cele mai predispuse categorii de persoane?
- Femeile pot fi afectate la orice vârstă, cele mai expuse fiind cele active sexual, deoarece în momentul actului sexual se pot produce leziuni minore ale uretrei, iar bacteriile pot ajunge uşor în interior, dar şi doamnele aflate la menopauză, deoarece nu mai sunt protejate de hormonii sexuali secretaţi de ovare, deci nutriţia ţesuturilor din această zonă scade, determină o atrofie a peretelui vezical, favorizând astfel infecţiile şi inflamaţiile. Mai pot apărea la bărbaţii peste 55 de ani cu probleme la prostată, la bolnavii de diabet, precum şi la cei care nu consumă suficiente lichide.

- Care sunt cauzele apariţiei cistitei hemoragice?
- Cauzele sunt multiple, iar frigul şi igiena genitală precară sunt factori predispozanţi. Cea mai frecventă e cea infecţioasă, dar de obicei cistitele apar pe cale descendentă, din căile urinare superioare către vezica urinară, unde staza favorizează multiplicarea germenilor şi în consecinţă duce la apariţia infecţiei. Alte cauze ar mai fi constipaţia, leziunile peretelui intestinal, diverticulii, alte infecţii ale tubului digestiv. În aceste afecţiuni se produce o diseminare sangvină şi cum tot ceea ce este rău în organism se elimină pe cale urinară, răsunetele zgomotoase apar la nivelul rinichiului şi al tractului urinar.

- În cazul unei cistite hemoragice, semnul distinctiv este hematuria. Ce alte boli mai pot declanşa pierderea de sânge prin urină?
- De regulă, infecţiile renale, dar şi calculii lezează tractul urinar şi acesta sângerează, sângele se adună în vezică şi aşa apare hematuria, manifestare identică însă cu cea a cistitei. Cistita hemoragică este o formă a cistitei, care e cauza agresivităţii germenului, unui deficit în apărarea organismului ori altor factori favorizanţi. Pierderea prin micţiune a sângelui nu e doar din cauza infecţiei, în vezica urinară pot exista polipi, tumori benigne sau maligne sau condiloame, şi toate produc sângerări. Anamneza este foarte importantă şi în acest caz.

Protejaţi-vă de răcelile frecvente şi de microbi
- Care este exact simptomatologia?
- Micţiunile frecvente, durerea de diverse intensităţi în timpul urinării, arsurile, usturimile, disuria terminală, adică la sfârşitul actului urinar, atunci când vezica este goală şi mucoasa vezicală inflamată se resimte, micţiunile în timpul nopţii, incontinenţa urinară, enurezisul nocturn. Boala poate debuta brusc, acut, cu sângerare, nu neapărat după o cistită netratată. Se pot elimina chiar şi cheaguri de sânge, fapt foarte periculos, pentru că acestea pot duce la obstrucţia joncţiunii uretro-vezicale în colul vezical şi provoacă retenţia de urină.

- Răceala contribuie la apariţia bolii?
- Da, dacă aceasta are caracter repetitiv, când există neglijenţă sau la persoanele care lucrează în mediu rece, hale frigorifice, spaţii umede. Însă aceasta este un factor colateral, contribuind la instalarea cistitei hemoragice prin scăderea capacităţii de apărare a organismului.

Nu uitaţi de hidratare
- Ce se întâmplă cu cei care nu beau suficientă apă?
- Lipsa aportului suficient de lichid obligă organismul să îşi facă o rezervă în sistemul circulator. Atunci când sângele trece prin filtrul glomerular, locul în care se filtrează substanţele toxice, se produce o retenţie hidrică în pofida cantităţii de lichid care trebuie eliminată. Când cantitatea de urină este mică, rinichiul este obligat la un efort mai mare, iar unele substanţe se pot aduna, determinând micro şi macrolitiaze.

- Ce investigaţii se fac pentru stabilirea diagnosticului?
- În primul rând se fac testele imagistice, sumarul de urină şi urocultura. Diagnosticul se pune întotdeauna în urma analizei sumarului de urină şi a uroculturii. Avantajul sumarului de urină este că se face repede, astfel că în doar câteva ore se pot observa unele semne care orientează medicul spre diagnosticul de infecţie urinară. Pentru a fi siguri ce microb este şi la ce este sensibil, ar trebui aşteptate cele trei zile până când iese rezultatul uroculturii şi al antibiogramei. Dacă medicul crede că este o infecţie, în cele trei zile se poate administra un tratament care să amelioreze starea pacientului.

Este însoţită de dureri extreme
- Care pot fi complicaţiile?
- Complicaţiile sunt febra, însoţită de frison, retenţia de urină şi imposibilitatea de a urina, edemul de col vezical şi sindromul algic, deci durerea extrem de puternică.

- Cum ne tratăm în acest caz?
- Cistita nu este o răceală, ci o infecţie care se tratează cu antibiotice. În mod normal, tratamentul cu antibiotic durează între cinci şi şapte zile, dar, dacă pacientul urinează cu sânge, va dura mai mult. Pacienţii care fac recidive trebuie investigaţi amănunţit, pentru a găsi cauzele favorizante pentru recidivă. Primul lucru care trebuie tratat este constipaţia, apoi felul în care urinează. Golirea incompletă a vezicii este o cauză favorizantă a infecţiei, pentru că rămâne tot timpul urină în vezică, iar aceasta este un mediu de cultură pentru microbi.

„Nu trebuie amânat mult timp mersul la toaletă”
- Cum putem preveni o astfel de afecţiune?
- Aş pune accent pe aportul ridicat de lichide, în special apă. La apariţia nevoii de urinare nu trebuie amânat mult timp mersul la toaletă! După defecaţie, ştergerea trebuie făcută din faţă spre spate, pentru a împiedica migrarea bacteriilor din regiunea anală înspre vagin şi uretră. Înainte, dar mai ales după contactul sexual, se recomandă golirea vezicii. Totodată, bărbaţii trebuie să se spele foarte bine pe mâini şi în zona genitală înaintea unui contact sexual, pentru a nu infecta partenera cu bacterii.

• Boala poate debuta brusc, acut, cu sângerare, nu neapărat după o cistită netratată

Pentru a preveni recidivele, consumaţi merişor

Persoanele care au avut cistite este bine să consume merişor, pentru că s-a dovedit că extractul de merişor ajută la întărirea imunităţii aparatului urinar şi previne recidivele. Totuşi, se recomandă precauţie în consumul acestuia, atunci când pacientul ia medicamente anticoagulante, pentru a nu provoca sângerări. Pentru diminuarea durerilor provocate de cistită se recomandă aplicarea de comprese calde pe abdomenul inferior, băi de şezut cu apă caldă timp de 15-20 de minute şi hidratare adecvată. Până la vindecarea infecţiei se vor evita cafeaua, alcoolul, băuturile carbogazoase care conţin cofeină, sucurile de citrice şi alimentele condimentate.