de Cătălina Tăgârţă
- Doctor Marilena Băluţă atrage atenţia gravidelor asupra sarcinii cu risc crescut
Sarcina cu risc crescut apare atunci când o patologie preexistentă sau apărută în perioada gravidităţii poate periclita evoluţia fătului şi/sau starea mamei. Doctor Marilena Băluţă, medic specialist în obstetrică-ginecologie şi embriolog la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sârbu”, ne-a spus mai multe pe această temă.
„Orice femeie însărcinată trebuie să fie în evidenţa unui medic”
- Doamna doctor, care sunt principalii factori care pot transforma o sarcină normală într-una cu risc crescut?
- Factorii generali pentru sarcina cu risc crescut sunt: vârsta prea mică a gravidei - în special sub 16 ani - şi vârsta avansată a viitoarei mame - peste 40 de ani. Alţi factori ar mai fi: multiparitatea, obezitatea, constituţia nanică - adică înălţime mai mică de 140 cm în cazul mamei, dar şi starea socio-economică sau starea psiho-afectivă.
- În această problemă pot fi implicate şi diferite afecţiuni?
- Desigur. Sarcina cu risc crescut poate fi legată de afecţiuni preexistente sarcinii, cum ar fi: bolile renale şi cele cardiace, diabetul zaharat, afecţiuni endocrinologice, infecţii precum HIV, Lues, TBC, dar şi cancere. În ceea ce priveşte patologia indusă de sarcină, factori materni şi/sau fetali, trebuie să amintim de: hipertensiunea indusă de sarcină, diabetul gestaţional, izoimunizarea, sarcina multiplă, placenta praevia, restricţia de creştere intrauterină sau malformaţiile fetale. Sigur că lista nu se termină aici, afecţiunile enumerate fiind doar o parte din patologia obstetricală. De aceea, orice femeie însărcinată, fie că are o patologie pe care o cunoaşte, fie că este aparent sănătoasă, este indicat să fie luată în evidenţă de medicul de familie şi de ginecolog, pe de-o parte, pentru a confirma sarcina, iar, pe de altă parte, pentru a face o evaluare completă a stării de sănătate şi a factorilor de risc.
„În ultimul trimestru se fac controale bilunare la ginecolog”
- Povestiţi-ne mai multe despre evaluare.
- Această evaluare include o discuţie în care gravida trebuie să relateze stările patologice de care suferă - în situaţia în care acestea există -, un examen clinic general, examen ginecologic, analize paraclinice - deci de laborator -, consultaţii interdisciplinare acolo unde este cazul. De asemenea, e indicat ca orice femeie care îşi propune să rămână însărcinată să consulte mai întâi medicul de familie sau ginecologul, pentru evaluarea stării de sănătate şi a elimina factorii de risc dacă sunt prezenţi - de exemplu, tratarea infecţiilor, scăderea în greutate în cazul femeilor supraponderale, şi aşa mai departe.
- Ce e de făcut mai departe?
- Pe parcursul sarcinii, pentru o bună evoluţie a acesteia, gravida trebuie să respecte indicaţiile primite de la medicul curant şi să respecte programul de vizită la medicul specialist. Pentru o sarcină care evoluează normal, programul vizitelor la specialist se desfăşoară cu o anumită periodicitate: respectiv o dată pe lună, în primul şi în al doilea trimestru, şi o dată la două săptămâni, în ultimul trimestru de sarcină. În cazul sarcinilor cu risc, controalele se fac la intervale de timp mai scurte, în funcţie de vârsta de gestaţie şi de bolile asociate. Deoarece unele patologii nu sunt specifice femeii tinere, aflată la vârsta reproductivă, gravida are tendinţa să minimalizeze semnele sau simptomele.
„Hipertensiunea dispare după şase săptămâni postpartum”
- Ne-aţi putea da un exemplu concret? De exemplu, la ce ar trebui să fie atente femeile însărcinate?
- O complicaţie care poate avea o evoluţie fulminantă, atât pentru mamă, cât şi pentru făt, este hipertensiunea indusă de sarcină. După cum îi spune şi numele, aceasta apare în sarcină - ca o complicaţie a stării de graviditate -, cam după 20 de săptămâni de gestaţie, la femeile care nu au avut hipertensiune înainte, iar valorile tensiunii arteriale (TA) revin la normal în circa şase săptămâni postpartum.
- Dar care sunt, mai exact, valorile tensiunii arteriale normale şi ce ar trebui să le îngrijoreze?
- Orice valoare a TA sistolice mai mare de 140 mmHg şi/sau a TA diastolică ce depăşeşte 90 mmHg - la două determinări măsurate la un interval de şase ore, şi fără proteinurie (n.r. - proteine în urină). De asemenea, trebuie să le dea de gândit orice valoare mai mare de 160 mmHg TA sistolică şi/sau de peste 110 mmHg TA diastolică.
„Se poate ajunge la preeclampsie şi/sau eclampsie”
- În cazul unei sarcini cu risc crescut, din cauza hipertensiunii arteriale, indusă de starea de graviditate, viitoarea mămică trebuie să facă vreun tratament?
- Da, dar tratamentul hipertensiv trebuie iniţiat şi condus de medicul ginecolog, care va monitoriza răspunsul la tratament, starea fătului şi starea generală a gravidei. Dacă gravida nu respectă indicaţiile medicului, hipertensiunea se poate complica. Astfel, se poate ajunge la preeclampsie şi/sau eclampsie (n.r. - sindrom întâlnit la femeile gravide la sfârşitul sarcinii sau imediat după expulzia fătului şi manifestat prin pierderea cunoştinţei, crampe, convulsii şi comă), stări care pot fi cu risc vital atât pentru făt, cât şi pentru mamă.
- Că tot aţi amintit de preeclampsie, există vreun test care o poate diagnostica?
- La fiecare control făcut la medicul ginecolog se monitorizează tensiunea arterială, care se completează cu un sumar de urină. Dacă valorile TA sunt de peste 140/90mmHg, iar în sumarul de urină apar proteine, e indicată internarea într-un serviciu de obstetrică, iar atât mama, cât şi fătul trebuie să fie monitorizaţi continuu. Însă, aşa cum e lesne de înţeles, conduita terapeutică este dictată de gravitatea simptomelor şi de vârsta sarcinii.
„Sarcina cu risc crescut poate fi legată de afecţiuni preexistente sarcinii precum: boli renale, cardiace, diabet zaharat, boli endocrinologice, infecţii precum HIV“
- Înţeleg că gravida ar trebui să-şi monitorizeze periodic tensiunea, nu?
- Desigur. Ideal e ca gravida să îşi monitorizeze singură tensiunea arterială, iar dacă descoperă că oricare dintre valorile menţionate sunt în neregulă, trebuie să se prezinte imediat la medicul ginecolog. Totuşi, dacă aceasta nu are posibilitatea să-şi monitorizeze TA, dar acuză cefalee (n.r. - dureri de cap), tulburări de vedere, dureri în zona epigastrului (n.r. - în capul pieptului) sau în hipocondul drept (n.r. - partea superioară, dreaptă, a abdomenului), greaţă, vărsături, scăderea volumului urinar, mişcările fătului nu mai sunt percepute sau se diminuează, trebuie să se prezinte, de asemenea, de urgenţă la medicul ginecolog.