de Cătălina Tăgârță
Administrate fără prescripție medicală, antibioticele fac mai mult rău decât bine. Acestea pot selecta tulpini bacteriene cu mecanisme de rezistență și pot determina probleme de sănătate mai grave decât cele pentru care au fost administrate. De aceea e important să apelați la acestea doar la recomandarea și sub supravegherea medicului. Doctorul Gabriel Adrian Popescu, autor al „Ghidului Angelescu de Terapie Antimicrobiană”, ne-a spus la ce trebuie să fim atenți în acest sens.
„Medicamentele afectează și flora noastră personală”
- Care sunt cele mai frecvente efecte adverse ale antibioticelor, în special a celor luate la întâmplare?
- Trebuie să facem o diferențiere: există consecințe considerate efecte adverse pentru orice medicament și consecințe nedorite, care pot apărea în mod particular după administrarea de antibiotice. Cea mai cunoscută dintre acestea din urmă este stimularea selecției de germeni cu rezistență la antibiotice.
- Ne explicați pe înțelesul tuturor ce presupune asta, vă rog?
- Dacă administrez cuiva un medicament, el poate să aibă ca efect advers asupra persoanei respective alergie, toxicitate renală, toxicitate hepatică... Ei bine, când administrez antibiotic, acesta nu știe să distrugă numai bacteria/germenul care ne-a îmbolnăvit, ci afectează și flora noastră personală. Astfel, din diversele specii care există în organismul uman sunt distruși germenii mai sensibili și supraviețuiesc cei mai rezistenți. Lucrurile ar rămâne la acest nivel dacă la un moment dat o asemenea bacterie cu „pact de neagresiune” cu organismul uman n-ar deveni agent al unei boli, cum se întâmplă în cazul stafilococului de pe piele, ce poate provoca un furuncul sau afecțiuni mai serioase, de exemplu o pneumonie... sau Escherichia coli din intestin, care determină o infecție urinară sau una biliară... Ei bine, în acest caz, un tratament efectuat în urmă cu câteva luni se va reflecta în aceea că acum avem de tratat o infecție cu E.coli, cu stafilococi sau cu pneumococi din arborele respirator superior rezistenţi la antibioticul administrat în urmă cu ceva timp, și chiar față de toată categoria de antibiotice din care acesta face parte. Dar și mai grav pentru sănătatea tuturor este faptul că acest germene, cu rezistență selectată în urma unui tratament antibiotic, se poate transmite de la o persoană la alta. Asta ar fi o particularitate de efecte nedorite, care nu intră în categoria standard de efecte adverse.
„Bacteriile sensibile se înmulțesc mai repede”
- Cum e posibil să se transmită germenul cu mecanism de rezistență?
- Se poate și printr-o simplă strângere de mână. E un gest social, dar, dacă nu ne-am spălat mâinile cum ar trebui după ultima utilizare a toaletei, putem să-i trecem celuilalt stafilococi sau E.coli rezistenți la antibioticul pe care l-am luat de curând, un E.coli cu rezistență selectată; de asemenea, dacă nu ne acoperim nasul și gura când tușim sau când strănutăm, putem transmite pneumococi sau meningococi celor din imediata apropiere, cu diverse mecanisme de rezistență selectate de antibioticul recent administrat. Dar să vă explic și de ce subliniez mereu: „După ce am primit antibiotic recent”. Pentru că, din fericire, de regulă bacteriile mai sensibile se înmulțesc mai repede decât cele cu mecanisme de rezistență. Și atunci, dacă am testa după o pauză de două-trei-șase luni de la ultimul tratament, am constata că avem din nou E.coli sau alte bacterii sensibile la antibioticul utilizat anterior. O altă problemă ar fi cea legată de dismicrobisme.
- Ce înseamnă asta?
- După administrarea de antibiotice, unele specii bacteriene din flora endogenă - flora noastră pe care o avem de zi cu zi - pot fi complet distruse. Și atunci, locul lor este luat de bacterii, care au fost rezistente la respectivul antibiotic, așa încât se pot înmulți și chiar pot să dea îmbolnăviri. Cel mai bun exemplu este infecția dată de Clostridium difficile, care, după administrarea de antibiotice ce distrug flora intestinală „bună”, dar nu îl afectează pe acesta, va găsi momentul potrivit să se înmulțească și să determine îmbolnăviri.
„Tratăm multe infecții fără să știm germenul”
- Toate aceste efecte adverse și noi îmbolnăviri la care pot duce antibioticele sunt valabile doar când medicamentul e luat fără prescripție medicală sau în general?
- Sunt valabile pentru orice administrare de antibiotic. Din păcate, nu s-au inventat încă antibioticele care să știe să omoare absolut selectiv o singură specie bacteriană. Dar, chiar și cu aceste riscuri despre care am vorbit, o prescripție corectă aduce beneficiul că vindecă o infecție. În schimb, dacă iei un antibiotic fără prescripție, s-ar putea să nu te ajute cu nimic, dar să fii expus la exact aceleași riscuri. De asemenea, s-ar putea să nu iei doza potrivită, să nu administrezi la intervalul orar optim, și în aceste condiții se accelerează fenomenul de selectare a variantelor rezistente.
- Cât de importantă este antibiograma?
- După părerea mea, această noțiune este împământenită greșit. De ce spun asta? Pentru că noi, medicii, tratăm foarte multe dintre infecții fără să fie nevoie să identificăm germenul. Se întâmplă ca unele infecții să fie determinate în mod constant de aceeași bacterie, care are mereu același comportament față de antibiotice. De exemplu, amigdalita acută bacteriană este, în peste 90% dintre cazuri, determinată de streptococul betahemolitic, care e 100% sensibil la penicilină. În acest caz, eu nu mai am nevoie să recoltez probe dacă mă orientez că e o amigdalită purulentă bacteriană. La fel se întâmplă și în cazul unei cistite acute, cel mai des cauzată de Escherichia coli. Dacă eu mă lămuresc că persoana respectivă nu a fost expusă de curând la antibiotice sau că nu s-a intervenit de curând pe tractul urinar, și să-i fi adus vreo tulpină rezistentă din exterior, atunci voi ști că am aproape constant sensibilitate la fosfomicină sau la nitrofurantoin, și nu mai pierd timpul să fac urocultură și să aștept antibiograma, încep deja să tratez, pentru că, până vin rezultatele de la laborator, termin deja și tratamentul. În alte situații, poate chiar avem nevoie de rezultatul unor astfel de teste, dar ele nu ies pozitive din diferite motive.
„Putem încerca să prevenim o diaree infecţioasă şi să se ajungă la septicemie“
- Dar despre protecția florei noastre saprofite ce ne puteți spune?
- Pe vremea când eram copil, dacă în mod nefericit pentru mine se întâmpla să primesc antibiotic, se punea problema să îl iau cu iaurt, ca să îmi repopulez intestinul cu floră saprofită; acum au apărut medicamente probiotice care au același scop. Dar acest lucru este riscant la un moment dat, în sensul că e important să fiu foarte atent cui le administrez. În general, eu sunt „pro” aceste medicamente, dar trebuie un pic de atenție. În ce sens? S-a constatat că, administrate la persoane cu o imunitate extrem de deprimată - sau cu probleme mari de tub digestiv: cancere, boli inflamatorii cronice (boală Crohn, rectocolită ulcerohemoragică) sau alte probleme intestinale, microbii care există în probiotice, și care în general nu ne fac rău, au putut să treacă din intestin în sânge și să determine septicemii la asemenea pacienți. De exemplu, putem încerca să prevenim o diaree infecțioasă și să se ajungă la septicemie cu microbii din aceste probiotice. E adevărat că situația e destul de rară, dar acest lucru trebuie totuși semnalat.