de Raluca Grințescu
Aveți o boală degenerativă cronică? Vi s-a spus că „totul este în capul dumneavoastră?” Ei bine, nu ar putea fi departe de adevăr... cauza principală a afecțiunii ar putea fi chiar în gura dumneavoastră. Există o procedură dentară - canalul radicular -, pe care aproape orice medic dentist o recomandă ca fiind realizată în condiţii de siguranţă, în ciuda faptului că oamenii de ştiinţă au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani. Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41.000 de aceste proceduri în fiecare zi pe pacienţii care cred că o să îşi rezolve problema.
Canalele radiculare, incubatoare silențioase pentru bacterii
Mai mult de 25 de milioane de canale de rădăcină sunt efectuate în fiecare an. Canalele radiculare ale dinţilor sunt, în esenţă, dinţi „morţi”, care devin incubatoare silenţioase pentru bacterii anaerobe extrem de toxice, care pot, în anumite condiţii, să îşi croiască drum în sânge, pentru a provoca o serie de probleme medicale grave, apărând zeci de ani mai târziu. Cei mai mulţi dintre aceşti dinţi toxici se simt şi arată bine timp de mai mulţi ani, ceea ce face rolul lor în boala sistematică şi mai greu de urmărit. Din păcate, majoritatea stomatologilor sunt orbi la riscurile grave asupra sănătății la care sunt expuşi pacienţii lor, riscuri care persistă tot restul vieţii lor.
Weston A. Price: cel mai mare stomatolog din lume
Weston A. Price a fost dentist şi cercetător, care a călătorit prin întreaga lume pentru a studia oasele, dinții şi dietele populaţiilor indigene, care trăiesc fără a beneficia de alimente moderne. În jurul anului 1900, dr. Price a tratat infecţii persistente ale canalului radicular şi a devenit suspicios că, în ciuda tratamentelor efectuate, canalele radiculare rămâneau întotdeauna infectate. Într-o zi, el a recomandat unei femei, aflată în scaun cu rotile de şase ani, să îi facă extracţie de dinte, cu toate că acesta arăta bine. Ea a fost de acord cu extracţia dintelui şi cu implantarea lui sub pielea unui iepure. Uimitor, iepurele a dezvoltat aceeaşi artrită ca și femeia şi a murit zece zile mai târziu, din cauza infecției. Fără acel dinte toxic, femeia s-a recuperat rapid de artrită şi a putut merge chiar şi fără baston. Price a descoperit că, mecanic, este imposibil să sterilizeze canalul radicular. Apoi, el a continuat să demonstreze că multe boli cronice degenerative provin de la canalul radicular, cele mai frecvente fiind bolile de inimă şi cele circulatorii. De fapt, el a descoperit 16 agenţi bacterieni care duc la aceste boli. De asemenea, au existat şi corelaţii puternice între rădăcina dintelui şi bolile de articulaţii, de creier şi ale sistemului nervos. Dr. Price a continuat să scrie două cărţi inovatoare, în 1922, în care detaliază cercetările sale în legătură cu patologia dentară şi cu bolile cronice. Din păcate, munca sa a fost îngropată în mod deliberat timp de 70 de ani, până când George Meinig, recunoscător pentru studiile lui Price, a căutat să dezvăluie adevărul.
Ce nu ştiu dentiştii despre anatomia danturii
Dinții sunt realizaţi din cele mai durabile substanţe care se află în organismul nostru. În mijlocul fiecărui dinte se află o cameră pulpară, o structură internă moale, care găzduieşte vasele de sânge şi nervii. Ceea ce înconjoară camera pulpară este dentina, care este concepută din celule vii şi secretă o substanţă minerală dură. Stratul exterior şi cel mai tare este smalţul alb, care îmbracă dentina. Rădăcinile fiecărui dinte coboară în osul maxilarului şi sunt ţinute în loc de ligamentul parodontal. La Facultatea de Stomatologie, medicii stomatologi susțin că fiecare dinte are unul sau patru canale principale. Cu toate acestea, există canale care nu sunt menţionate. Literalmente, există kilometri de canale! La fel cum corpul are vase de sânge mari, care se ramifică în capilare foarte mici, fiecare dinte are labirinturi foarte mici, care, desfăşurate, ating distanţa de 4,82 km. Weston Price a identificat 75 de canale într-un singur incisiv central (dintele din faţă). Organismele microscopice se deplasează în mod regulat în şi împrejurul acestor canale. Atunci când un dentist lucrează pe canalul radicular, acesta curăță canalul dintelui, apoi umple golul cu o substanţă numită „gutta-percha” („gutapercă”), care taie circulaţia sangvină a dintelui, astfel încât fluidul nu mai poate circula prin dinte. Dar labirintul canalelor mici rămâne, iar bacteriile se ascund în aceste tuneluri, unde stau bine ascunse şi nu pot fi afectate de antibiotice sau de sistemul imunitar al organismului.
Duc la îmbolnăvirea inimii, oaselor şi a creierului
Sub stresul de oxigen şi privarea de nutrienţi, aceste organisme, anterior prietenoase, se transformă şi devin mult mai puternice și virulente, producând o varietate de toxine puternice. Aceste bacterii orale evoluează în patogeni extrem de toxici şi rămân spectatori în canalele dintelui mort până când găsesc o oportunitate de a se răspândi. Nicio cantitate de sterilizare nu a fost eficientă pentru a omorî aceste bacterii. Deseori, infecţia se extinde în jos, în osul maxilarului, unde se creează cavitatea - zone de ţesut necrotic în ţesutul osului. Cavitățile sunt zone nevindecate de os, adesea însoţite de buzunare cu ţesut infectat şi cangrenă. Uneori, ele se formează după o extracţie dentară. În conformitate cu Fundaţia Weston Price, din înregistrarea a 5.000 de curăţări chirurgicale ale cavităţii, doar două au fost găsite vindecate.
Deci, este posibil să aveţi un abces la un dinte mort şi să nu ştiţi. Această infecţie, aflată în imediata apropiere a canalului radicular, nu este o veste bună, dar prejudiciul nu se opreşte aici. Odată ce sistemul imunitar este slăbit de o boală sau de alte traume, el devine neputincios în a menţine infecţia sub control. Aceste bacterii pot migra de la țesuturile înconjurătoare la o plimbare în fluxul sangvin şi pot fi transportate în locaţii noi. Noua locaţie poate să fie orice organ, glandă sau ţesut. Aproape toate bolile cronice degenerative au legătură cu canalul radicular, inclusiv bolile de inimă, de rinichi, artrita şi bolile reumatice, boli neurologice și autoimune (lupus şi multe altele). De asemenea, există şi o conexiune cu tumorile maligne. Dr. Josef Issels a raportat că, în cei 40 de ani de când tratează pacienţi cu cancer terminal, 97% dintre ei au avut canale radiculare.
Bacteriile pot fi identificate prin analiza ADN-ului
Cum sunt aceste bacterii orale contactate la bolile de inimă sau artrită? Mulţi medici susţin că aceste afirmații sunt un mit şi că bacteriile din canalul radicular nu pot cauza boli. Dar ei se bazează pe o ipoteză greşită, că bacteriile din dinții bolnavi sunt aceleaşi bacterii normale din gură. Astăzi, bacteriile pot fi identificate prin analiza ADN-ului, indiferent dacă dintele este mort sau viu. Dr. Price a utilizat analiza ADN-ului pentru a examina canalul radicular şi a găsit contaminarea bacteriană în toate probele testate. El a identificat 42 de specii diferite de bacterii anaerobe în 43 de probe de canal radicular. În cavitate au fost găsite 67 de bacterii diferite în cele 86 de probe testate.