de Constantin Radu
Fiecare dintre oamenii gospodari alege să-şi facă provizii pentru iarnă. Şi cum nimic nu este mai gustos decât o legumă proaspătă în toiul ninsorii, este bine să aflaţi cum să le păstraţi nealterate cât mai mult timp. Legumele care se pot păstra proaspete un timp mai îndelungat sunt: cartofii, ceapa, usturoiul, varza, morcovii, pătrunjelul, păstârnacul, prazul, ţelina, ridichile de iarnă, sfecla, conopida, roşiile. Toate acestea însă trebuie să fie de bună calitate, sănătoase, proaspete şi întregi.
Varza şi conopida stau bine cu rădăcinile-n nisip
Varza se alege cu trei frunze verzi, care să îmbrace bine căpăţâna, iar cotorul se lasă lung de 3-4 cm de la ultima frunză. Verzele se aşază pe rafturi, în rânduri, cu mici distanţe între ele. De asemenea, se păstrează bine şi atârnate, în acest caz coceanul trebuie lăsat lung. După ceva timp se controlează, şi când frunzele de deasupra încep să putrezească, se înlătură.
Conopida se scoate din pământ cu rădăcină, după care se strânge şi se înfăşoară în frunzele ei, se împachetează apoi într-o hârtie mai groasă şi se atârnă, legată cu o sfoară de cotor, în pivniţă sau în cămară. Conopida şi varza se mai pot păstra cu rădăcinile îngropate în nisip, în pivniţă, la aceeaşi adâncime pe care au avut-o în câmp.
Cartofii trebuie să fie uscaţi
Cartofii se aleg sănătoşi, întregi, neatacaţi de dăunători sau de boli. După ce s-au ales, se ţin la aer două-trei zile, întorcându-i din când în când, să se usuce bine pe toate părţile. Cartofii trebuie feriţi de lumină, care le grăbeşte încolţirea, şi de îngheţ, care îi depreciază calitativ. Cartofii îngheţaţi nu se mai pot folosi, deoarece îşi pierd gustul şi se strică imediat ce s-au dezgheţat. Cartofii se pun la păstrat în pivniţă sau în cămară, aşezaţi în lăzi, care se fixează pe cărămizi sau pe bucăţi de lemn, pentru a fi deasupra podelei cu 10-15 cm. Se lasă aceeaşi distanţă şi de la lăzi la perete, iar în cazul când se pun în lădiţe mai mici, distanţa dintre acestea trebuie să fie tot de 10-15 cm, pentru a permite o bună aerisire. Se recomandă să se consume mai întâi cartofii din fundul lăzii, făcând o gaură în partea de jos. În felul acesta, cartofii de deasupra se rostogolesc în jos şi, schimbându-şi poziţia continuu, nu încolţesc aşa repede.
Rădăcinoasele, în pivniţă sau în cămară
Morcovii se păstrează în pivniţă sau în cămară, aşezaţi într-o lădiţă cu nisip curat şi uşor jilav, puşi vertical, cu rădăcinile în jos, unul lângă altul, cu mici distanţe între ei, lăsând în afară numai partea dinspre frunze.
Rădăcinile de pătrunjel, păstârnac, ţelină, ridichi de iarnă şi sfeclă se păstrează tot în nisip, în pivniţă sau în cămară, procedând ca şi la morcovi.
Prazul se păstrează proaspăt un timp destul de îndelungat în pivniţe. Se taie o treime din frunze, se scurtează rădăcinile subţiri, după care firele se aşază vertical, cu distanţe mici între ele, în pivniţă, lângă zid, îngropând partea albă în nisip, la o adâncime de 10-15 cm.
Ardeii graşi se menţin în rumeguş
Se aleg ardei graşi, frumoşi, proaspeţi şi mai ales nevătămaţi. Într-o lădiţă de mărime potrivită, se pune mai întâi un strat de rumeguş cernut, bine uscat, apoi un rând de ardei, cu mici distanţe între ei, în aşa fel încât să nu se atingă unul de altul. Se acoperă cu rumeguş şi se continuă cu un alt rând de ardei şi unul de rumeguş, până se umple lădiţa, cel din urmă strat fiind de rumeguş. Se acoperă lădiţa şi se aşază într-un loc bine aerisit şi ferit de umezeală. Când se scot ardei pentru consum, se recomandă ca aceia ce rămân să fie acoperiţi cu rumeguş, în aşa fel încât să nu pătrundă aerul.
Încăperile în care se păstrează fructele trebuie să fie întunecoase şi răcoroase, cu temperaturi între 0 şi 3 grade Celsius. Aerisirea trebuie făcută constant, de- oarece în timpul maturării fructele degajă acid carbonic, etil și căldură, care accelerează maturarea.
Merele se pot îngropa
Atunci când alegeți merele pentru păstrarea de-a lungul iernii, acordați atenție calității fructelor. Cele deteriorate nu rezistă multă vreme şi riscă să le strice şi pe cele sănătoase. De asemenea, cele de dimensiuni mai mici rezistă mai bine decât cele mari. Cea mai populară metodă de păstrare a merelor este învelirea fructelor în hârtie şi aşezarea lor într-o ladă curată și uscată, cu tulpinița în sus. De asemenea, merele pot fi aranjate pe o parte, iar fiecare strat să fie acoperit cu hârtie, talaș sau paie. Însă cele învelite separat în hârtie se păstrează mai bine. O altă metodă de conservare a lor este chiar în grădină. Săpați un șanț cu adâncimea de 30-50 cm, aranjaţi pungile cu mere, lăsând un spațiu între ele de 20 cm, apoi acoperiţi șanțul cu pământ şi puneţi deasupra ramuri și frunze uscate pentru a păstra căldura.
Perele se ţin în lădiţe
Perele de iarnă sunt singurele care pot fi conservate. Acestea se țin la întuneric, în lădițe puse unele peste altele, pentru a se aerisi. Din când în când se mai întorc de pe o parte pe alta, iar cele alterate se aruncă.
Nucile rezistă coapte şi congelate
Datorită cojii groase, nucile se pot păstra vreme îndelungată fără probleme. Ideal este să le feriţi de căldură, pentru a nu râncezi. Le puteţi depozita fie în saci, fie în coşuri din plasă. Miezurile de nucă rezistă chiar mai bine de un an dacă le coaceţi puţin după curăţare, apoi le păstraţi în congelator.
Gutuile se înşiră
Gutuile pot fi păstrate timp de câteva luni dacă sunt aşezate pe rafturi acoperite cu hârtie curată sau în lădiţe, de preferat, fără să se atingă între ele. Cel mai bine stau înşirate pe laviţe de lemn.
Strugurii se atârnă
Strugurii se păstrează fie în lădițe din lemn, cu fiecare codiţă acoperită cu ceară topită, pentru a împiedica deshidratarea, fie atârnaţi pe sfoară. Dacă alegeţi să-i înşiraţi pe sfoară, îi puteţi păstra vreme îndelungată, până la stafidire.
Ceapa şi usturoiul rezistă mai mult în funii
Ceapa se păstrează bine în funii atârnate în pod sau în cămară. Dacă ceapa nu este împletită în funii, se aşază întinsă pe saci sau pe cartoane mai groase, într-un singur strat. Este necesar ca şi ceapa să fie controlată din când în când şi să se înlăture cepele stricate.
Usturoiul se păstrează la fel ca şi ceapa în funii. Este de preferat ca acesta să se atârne în pivniţă sau în cămară, şi nu în pod, unde s-ar usca prea tare.