de Călin Popa şi Adrian Barna

Peste 100.000 de oameni mor anual în lume din cauza sufocării cu alimente sau cu alte obiecte ajunse în trahee. Manevra Heimlich, introdusă în 1974, a salvat mii de victime de la asfixiere. Vă prezentăm mai jos cum trebuie executată corect această manevră şi ce alte metode puteţi aplica în cazul altor accidente frecvente.

Sufocare - executarea manevrei Heimlich

Primul pas pe care trebuie să-l cunoaşteţi despre acordarea primului ajutor este efectuarea manevrelor de resuscitare, până la sosirea personalului medical asistat. Studiile arată că resuscitarea imediată este esenţială pentru viaţa pacientului. Tocmai de aceea este nevoie ca oamenii să cunoască tehnicile de resuscitare. În caz de sufocare, salvatorul se va plasa în spatele persoanei care se sufocă şi îşi va fixa unul dintre picioare între membrele inferioare ale victimei, apoi va aplica un pumn pe abdomenul victimei, central, deasupra ombilicului, sub stern. Salvatorul va apuca pumnul strâns cu cealaltă mână şi va împinge abdomenul, lăsându-se spre spate şi trăgând concomitent rapid în sus, cu forţă, încât tălpile celuilalt să se ridice puţin de la sol. Compresia puternică asupra diafragmei va determina plămânii să expulzeze aerul rămas, obstacolul care a generat sufocarea fiind împins spre exterior. Dacă obiectul nu a ieşit din prima, se repetă procedura. O persoană îşi poate aplica şi singură manevra Heimlich sau se poate apleca peste spătarul unui scaun, presând ritmic, puternic şi brusc diafragma, până când corpul străin iese. Dacă asfixia a dus la pierderea cunoştinţei, se aşază persoana pe sol şi până la sosirea ambulanţei se face resuscitare cardiopulmonară, incluzând compresiunile la nivelul pieptului. De fiecare dată când căile respiratorii sunt deschise, se verifică dacă obiectul străin a ajuns în gură sau în gât, eventualitate în care se extrage.

Gura bebeluşului trebuie să fie liberă

Dacă victima este un sugar, se aşază pruncul cu faţa în jos pe antebraţ susţinându-i capul cu palma de la aceeaşi mână, astfel încât să fie mai jos decât pieptul. Gura bebeluşului trebuie să fie liberă, plasată între degete, iar gâtul nerăsucit. Se aplică pe spatele bebeluşului, între omoplaţi, patru-cinci lovituri ferme, cu palma deschisă. Dacă obiectul nu a ieşit, se întoarce copilul cu faţa în sus, menţinându-i în pemanenţă capul, poziţionându-se pe pulpele strânse ale salvatorului. Se aplică inelarul şi mijlociul imediat sub stern şi se apasă de cinci ori, acţionând scurt de jos în sus. Dacă obiectul străin poate fi observat în gură, trebuie extras delicat, cu degetele. Dacă în ciuda acestor manevre obiectul nu a ieşit, trebuie chemată ambulanţa şi continuată resuscitarea.

Resuscitarea

Resuscitarea reprezintă o combinaţie între compresiile toracice şi respiraţia gură la gură. Realizarea compresiilor toracice se face în mai mulți pași: îngenuncheaţi lângă victimă; puneți podul palmei drepte în mijlocul cutiei toracice a victimei; puneţi podul celeilalte palme deasupra și încrucişaţi-vă degetele (aveţi grijă să nu apăsaţi victima pe coaste, partea superioară a stomacului sau partea inferioară a sternului); asiguraţi-vă că umerii dumneavoastră se află chiar deasupra pieptului victimei și, cu mâinile întinse, apăsaţi perpendicular, cam patru-cinci centimetri. Efectuaţi 30 de compresii toracice conform procedurii descrise, la o frecvenţă de aproximativ 100 de compresii pe minut (două compresii la mai puţin de o secundă); aplicaţi două respiraţii gură-la-gură. Pentru a realiza acest tip de respirație, aplecaţi capul victimei spre spate si ridicaţi-i bărbia, apoi puneţi o mână pe fruntea victimei, strângeţi-i nările între degetul mare şi arătător și, cu mâna cealaltă, menţineţi-i bărbia ridicată şi deschideţi-i gura. Aplecaţi-vă în faţă şi acoperiţi-i gura victimei complet cu gura dumneavoastră. Expiraţi uniform aerul în gura victimei şi verificaţi, în acelaşi timp, dacă se produce ridicarea cutiei toracice. O respiraţie trebuie să dureze cam o secundă. Menţineţi capul victimei aplecat şi bărbia ridicată. Ridicaţi-vă capul şi verificaţi dacă pieptul coboară după ce aţi introdus aerul.

Manevre în caz de înec

Statisticile arată faptul că înecul, mai ales în perioada anotimpului cald, reprezintă o cauză destul de mare a deceselor. Totuşi, dacă aveți cunoştinţele necesare pentru acordarea primului ajutor în caz de înec, puteți salva vieţile celor aflaţi în pericol. Tot ceea ce trebuie să faceți este să vă asigurați că puteți scoate apa din plămânii victimei. Aceasta trebuie prinsă pe la spate de abdomen, cu mâinile făcute chingă, ridicată de jos şi scuturată, pentru ca apa să fie scoasă afară. Dacă respiră, trebuie aşezată pe sol, cu abdomenul în jos şi capul într-o parte. Dacă nu respiră, trebuie începute manevrele de resuscitare.

Sângerarea poate fi oprită prin compresie directă

Juliturile sau tăieturile reprezintă cel mai des întâlnite forme de leziuni ale pielii pe care le puteţi trata şi singuri. Imaginaţi-vă că sunteţi în mijlocul unei păduri, alături de un grup de excursionişti, iar unul dintre însoţitori suferă o tăietură. Până la venirea ajutorului specializat, acesta ar putea avea de suferit din cauza sângerării excesive, însă dacă ştiți cum puteți interveni în astfel de situaţii, aveți toate şansele să-i salvați viaţa. În primul rând, trebuie evitat contactul cu sângele victimei. Apoi, rana trebuie spălată cu apă potabilă şi dezinfectată. Sângerarea poate fi oprită prin compresie directă, recomandă medicii. În caz de sângerări nazale, care apar atunci când vasele de sânge din interiorul nasului se sparg, înclinaţi uşor capul înainte şi strângeţi între degetul mare şi cel arătător nările timp de zece minute. Majoritatea hemoragiilor se opresc în 10-20 de minute. Dacă după 20 de minute de presiune sângerarea continuă, este necesar un consult medical.

Pentru regenerarea pielii şi pentru evitarea cicatricilor, masaţi leziunea imediat ce durerile au cedat, urmaţi o cură cu apă termală şi înarmați-vă cu răbdare, pentru că abia după șapte-opt luni semnul devine mai discret

Entorse, leziuni, arsuri

În caz de entorse, aplicaţi gheaţă la intervale de zece minute în prima zi când v-aţi accidentat. Bandajaţi încheietura cu pansament elastic şi rămâneţi imobilizat cel puţin 24 de ore. Dacă apar leziuni și zgârieturi, este foarte important ca zona să fie spălată bine cu apă călduţă şi cu săpun, fără detergenţi iritanţi. Antisepticele locale colorate, ca iodul sau spirtul, nu se pun direct pe rană, ci în jurul ei. După curăţare se acoperă rana cu un tifon steril, care să protejeze de bacterii şi de soare. Evitaţi pansamentele adezive şi vata, care provoacă dureri şi chiar ruperea crustei când sunt schimbate. Înlocuiţi pansamentul o dată pe zi şi nu îndepărtaţi coaja formată. Iar dacă aveți arsuri superficiale, prima acțiune este dezinfectarea acestora cu geluri sau cu unguente antiseptice. Se pune un pansament steril și nu trebuie să aplicaţi gheaţă, spirt, cartofi sau comprese cu apă rece direct pe arsură, deoarece pot accentua starea de şoc termic. Dacă apar dureri, puteţi lua calmante uzuale. Pentru arsurile grave, bolnavul trebuie dus de urgenţă la doctor.