de Cătălina Tăgârţă

Logodna reprezintă o promisiune reciprocă de căsătorie, în care un bărbat şi o femeie se angajează să se ia, reciproc, de soţ, respectiv de soţie. Pentru încheierea logodnei, cei doi nu trebuie să îndeplinească nicio formalitate, aşa cum se întâmplă în cazul căsătoriei, întrucât promisiunea poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori ai evenimentului.

„Despăgubiri pentru cheltuielile făcute în vederea căsătoriei”
Din punct de vedere legal, logodna este reglementată la articolele 266-270 din Codul Civil, care a intrat în vigoare de la data de 1 octombrie 2011. Logodna este un contract consensual, încheiat prin simplul acord de voinţe al părţilor. Însă, pentru a fi valabil încheiat, promisiunea de a încheia căsătoria trebuie să fie reciprocă. Spre deosebire de căsătorie, pentru logodnă nu se impune avizul medical sau autorizarea dată de organul administrativ. „În cazul în care unul dintre partenerii care încheie logodna nu mai doreşte să se căsătorească ulterior cu persoana căreia i-a promis acest lucru, atunci cel care renunţă nu poate fi forţat să facă pasul spre altar. Totuşi, acesta poate avea probleme dacă rupe logodna în mod abuziv, deoarece persoana care îşi retrage promisiunea poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Aceeaşi sancţiune se aplică şi celui care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna ori l-a forţat cu intenţie să facă acest pas. Aceste despăgubiri pot fi solicitate într-un an de la data ruperii logodnei”, explică avocatul Marius Coltuc.

În instanţă poate fi nevoie de martori
Partenerul prejudiciat se poate adresa prima dată fostului său logodnic. Dacă nu ajung la niciun acord, acesta poate introduce o acţiune în instanţă. În ceea ce priveşte documentele necesare depunerii dosarului în judecată, legea spune că e binevenit orice fel de act ce l-ar ajuta să demonstreze situaţia de fapt creată. „În instanţă poate fi nevoie de doi-trei martori, iar dacă se solicită despăgubiri pecuniare, acţiunea trebuie introdusă în termenul de prescripţie de trei ani. Este obligatoriu să nu se depăşească acest termen.
Ca şi procedură, depinde de la caz la caz. Dacă se înţeleg de la început cu privire la despăgubiri, nu poate dura mult, însă dacă se ajunge pe rolul instanţei, durata procesului depinde de foarte multe aspecte. De exemplu, dacă acţiunea este introdusă pe rolul instanţelor din Bucureşti, poate dura şi până la un an, deoarece acestea sunt foarte aglomerate. Însă la final, cel care rupe logodna, dar atenţie, numai în mod abuziv, poate fi obligat la despăgubiri, care pot fi numai materiale, şi anume pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei”, a mai spus reprezentantul Casei de Avocatură Coltuc.

Darurile se înapoiază
Cadourile primite de parteneri la logodnă trebuie înapoiate dacă sunt daruri în vederea căsătoriei şi dacă nu reprezintă lucruri obişnuite. „Expresia «lucruri obişnuite» depinde de la caz la caz, în funcţie de starea materială a fiecăruia. De exemplu, dacă cineva înţelege prin asta primirea unui autoturism, persoana respectivă având o situaţie materială foarte bună, atunci acest bun nu va intra la despăgubiri. Există totuşi o excepţie când vine vorba despre daruri: în cazul decesului unuia dintre logodnici, cadourile pot fi păstrate de supravieţuitor”, a mai spus reprezentantul Casei de Avocatură Coltuc.

• Despăgubirile pot fi solicitate în termen de un an de la data ruperii logodnei.