de Alexandra Rotărescu
Povestea de succes a americancei Brandon Bay a făcut înconjurul lumii. Oameni de pretutindeni încearcă să-i urmeze exemplul, în speranţa că se vor vindeca de boli crunte. Şi, în mod surprinzător sau nu, mulţi dintre ei chiar reuşesc! Care este secretul vindecării miraculoase a lui Brandon Bays? Cum a reuşit ea să scape de o tumoare de mărimea unui mingi de baschet? Aflaţi răspunsurile în interviul pe care ni l-a oferit în exclusivitate despre metoda sa vindecătoare, denumită „Călătoria”!
„Ai parte de o introspecţie care îţi facilitează accesul la anumite amintiri celulare”
- Ce este „Călătoria”?
- Prin experienţă proprie, „Călătoria” a devenit modalitatea prin care mii de oameni din întreaga lume s-au vindecat de probleme fizice şi emoţionale. „Călătoria” este unică în domeniu şi oferă sfaturi concrete pentru a descoperi şi a folosi geniul natural şi vindecător care se află în corpul uman. Prin metoda „Călătoria”, parcurgi un drum personal, ai parte de o introspecţie care îţi facilitează accesul la anumite amintiri celulare, la perioadele din viaţa ta în care ceva sau cineva te-a afectat într-un anumit fel, iar tu te-ai închis în tine sau ai evitat să reacţionezi în mod natural şi emoţional. „Călătoria” îţi arată cum să îţi închei socotelile cu trecutul, cum să ajungi la o iertare organică şi cum să îţi trăieşti viaţa în mod sănătos. Îţi oferă acces către inteligenţa infinită a corpului tău şi îi permite acestei inteligenţe să faciliteze o însănătoşire extraordinară a trupului, minţii şi spiritului.
- Ce v-a făcut să scrieţi cartea „Călătoria” şi să faceţi seminarii?
- „Călătoria” se adresează omului obişnuit, este pentru oricine îşi doreşte mai mult de la viaţă, pentru cei care nu s-au resemnat, pentru cei care îşi doresc răspunsuri mai profunde la întrebările şi provocările vieţii, pentru cei care sunt interesaţi de metode practice de genul „Cum să…”, pentru a trăi la potenţial şi împlinire infinite. Când lucram la carte, îmi imaginam zilnic o femeie obişnuită dintr-un oraş obişnuit, cu o viaţă obişnuită şi scriam pentru ea. Cartea îi permite cititorului să pornească într-o călătorie personală de descoperire şi de vindecare, iar rezultatele sunt remarcabile! Oameni de prin toată lumea îmi spun că vieţile lor s-au transformat într-un fel în care nici măcar nu şi-ar fi imaginat posibil.
„Când îţi spui povestea dureroasă, iertarea este posibilă”
- Cum aţi reuşit să vindecaţi oameni cu metoda „Călătoria”?
- N-aş putea pretinde niciodată că sunt capabilă să vindec pe cineva, tot ceea ce este necesar pentru vindecare există în fiecare dintre noi. Metoda „Călătoria” îţi facilitează accesul către perioade din viaţa ta în care ţi-ai reprimat o emoţie. Când îţi spui povestea dureroasă, iertarea e posibilă, şi asta este cheia de a permite inteligenţei infinite a corpului să vindece corpul, mintea şi spiritul. Trăim într-o lume nebună, cu catastrofe, terorism, cutremure, tsunamiuri, crize financiare, relaţii distruse şi traume fizice şi emoţionale. Oamenii sunt paralizaţi de frică, închişi în ei înşişi, temându-se să schimbe ceva. „Călătoria” îţi permite să scapi de frică şi de gândurile care te limitează şi să îţi descoperi potenţialul divin.
- Când aţi descoperit tumoarea, doctorul voia să vă opereze de urgenţă, însă aţi insistat să vă vindecaţi singură. N-aţi riscat cam mult?
- Operaţia pe care mi-o propusese medicul nu mi se părea că era ceea ce aveam eu nevoie. Eu lucram totuşi în domeniul remediilor naturiste şi, după negocieri intense, am obţinut de la medic o lună întreagă, timp în care trebuia să mă vindec cu ajutorul tratamentelor alternative pe care le ştiam.
„Ştiam că puteam să mă fac bine, dar nu ştiam cum”
- Ce se putea întâmpla dacă planul dumneavoastră dădea greş?
- N-am luat în seamă asemenea posibilitate nici măcar pentru o secundă! Ceva din interiorul meu ştia că vindecarea e posibilă, iar oamenii din jurul meu îmi tot spuneau: „Brandon, suntem convinşi că eşti în stare să te vindeci!” Ştiam că puteam să mă fac bine, doar că nu ştiam cum în acel moment.
- De unde atâta încredere că vă puteaţi vindeca singură?
- Cunoşteam atunci, de la doctorul Deepak Chopra, mii de cazuri de vindecări spontane. Aceşti oameni aveau numai două lucruri în comun: în primul rând, prin voia lui Dumnezeu sau cine ştie din ce motiv, au primit acces spre acea înţelepciune interioară, care face ca părul să crească, ochii să strălucească şi inima să bată. În al doilea rând, renunţaseră la luptă, se resemnaseră. Faptul că aceşti oameni s-au vindecat în mod natural de boli grave înseamnă că trupul uman e capabil de vindecare. Şi atunci mi-am spus că şi trupul meu trebuie să fie capabil de vindecare!
„A ieşit la iveală o traumă din copilărie, pe care credeam că am rezolvat-o”
- Ce aţi făcut concret ca să scăpaţi de o tumoare uriaşă în numai şase săptămâni?
- Adevărul e că n-am ştiut ce trebuie să fac! Cum aveam experienţă în vindecarea holistică, am făcut tot ce învăţasem de-a lungul anilor că trebuie făcut. Am consumat numai mâncare crudă, am făcut masaj şi terapie hidro-colonică, am luat ierburi vindecătoare, am făcut vizualizări pozitive, de fapt, am încercat tot ce era posibil! Arătam ca o persoană sănătoasă şi plină de energie, dar tumora tot de dimensiunea unei mingii de baschet era! Şi, într-o bună zi, când stăteam pe masa de masaj şi eram cât se poate de disperată, pur şi simplu am renunţat! Am renunţat la tot ce învăţasem până atunci, la experienţa dobândită, la gândurile pe care le aveam şi am început să ascult atent ceva mai profund, o linişte interioară, acel geniu interior care nu poate fi descris în cuvinte. Aşa a ieşit la iveală o traumă din copilărie, pe care credeam că am rezolvat-o cu ani în urmă!
„Nu boala se ţinea scai de mine, ci eu mă ţineam scai de ea“
- Dar, înainte de a descoperi tumoarea, aveaţi un stil de viaţă sănătos. Şi atunci cum de a apărut tumoarea?
- Tumora a apărut ca să-mi arate că, deşi credeam că nu mă deranja acea amintire din copilărie, de fapt, nu trecusem peste ea! Eram frustrată că o amintire atât de veche îmi dădea din nou de furcă, dar, cum tot n-aveam ce să pierd, m-am lăsat ghidată spre interior. Într-un final am auzit cuvântul „iertare”! Mi-am mai acceptat şi până atunci trecutul, dar această nouă acceptare a venit la pachet cu conştientizarea de a fi un supravieţuitor. Am descoperit că nu a tumoarea se ţinea scai de mine, ci eu mă ţineam scai de ea. Şi abia atunci tumoarea mi-a părăsit trupul complet şi natural, fără nicio operaţie, în numai şase săptămâni şi jumătate!